48,657 matches
-
în mica măsură de observațiile generalilor săi și a făcut unele modificări ale planului inițial. Deși a refuzat să crească efectivele americane care executau traversarea inițială la mai mult de două divizii, el a acceptat să treacă aceste forțe sub comanda Armatei a 9-a SUA, nu sub cea a Armatei a 2-a britanice. De asemenea, pentru ca să îi permită generalului Simpson să își crească capacitatea de luptă, Montgomery a fost de acord stabilească responsabilitatea Armatei a 9-a pentru cucerirea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a fost încheiată, soarta trupelor germane de aici a fost pecetluită. Soldații germani nu ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii complete. Pe 4 aprilie, ziua în care comanda a revenit generalului Bradley, Armata a 9-a a declanșat atacul spre sud, spre valea râului Rur. În zona de sud, Corpul III din cadrul Armatei I și-a lansat la rândul lui atacul pe ziua de 5, iar Corpul XVIII
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
greșeală prin Germania meridională, Grupul de Armată XII a reușit să rupă în două forțele lui Hitler.. Ziua de 25 aprilie a devenit cunoscută ca „Ziua Elbei”. În vreme ce Grupul de Armată XII înainta spre est, Grupul de Armată VI de sub comanda generalului Denvers avea două obiective de îndeplinit: să protejeze flancul Grupului XII și să elimine orice încercare a germanilor de organizare a unei ultime rezistență în Munții Alpi din sudul Germaniei și Austria de vest. Pentru îndeplinirea celor două obiective
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
dus la plasarea Salzburgului în sectorul Armatei a 7-a, garnizoana orașului a capitulat în fața militarilor Corpului XV. Militarii aceluiași Corp de Armată XV au ocupat de asemenea și Berchtesgaden, mica localitate care ar fi trebuit să fie punctul de comandă al lui Hitler în "Reduta Alpilor". Odată cu ocuparea de către aliați a tuturor pasurilor montane ale Alpilor, fusese îndepărtată orice posibilitate de rezistență în munți sau în zonele învecinate. După încă doar câteva zile, războiul avea să se încheie în Europa
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
mort e la Washington. Pe un cuirasat făcea parte dintr-o flotă importantă. Această prezență ca semn al interesului, poate constitui debutul unei crize internaționale. Se joacă cu proceduri militare, care de la un moment în acolo pot risca să preia comanda și aici calculul este extrem de important. Supraestimarea adversarului- Statele unite au practicat acest lucru. O altă formă a fost chestiunea directă, care are cel pun 2 forme: 1 este ce a intervenției militare propriu zise. Mai există o formă care
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
a condus în mai toate cazurile în reformularea grupurilor decizionale. În general într-o situație de criză, grupul decizional se micșorează, birocrație se scurtcircuitează, implementarea deciziilor se caută a fi mai rapidă, mai eficientă și nu mai urmează traseele de comandă obișnuite. Mai multe statistici arată că mediul internațional prezintă numeroase situații de acest gen, ceea ce i-a făcut pe specialiștii în teoria relațiilor internaționale ă asta este situația tot timpul în relațiile internaționale, o relație hobbsenină, că statele luptă mereu
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
rută era mai scurtă, dar mai periculoasă. Hitler a ales ruta rapidă prin Canalul Mânecii, iar întreaga acțiune de planificare a căzut în sarcina Comandamentului naval german de vest cu sediul în Paris. Deși întreaga operațiune avea să fie plasată sub comanda viceamiralului Otto Ciliax, (care și-a înălțat pavilionul pe "Scharnhorst"), amiralul Alfred Saalwächter și subordonații săi au fost responsabili pentru planificarea și emiterea directivelor operaționale. Cum operațiunea fusese ordonată personal de Hitler, pentru reușita ei au fost mobilizate dragoare de
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
germane au executat mai multe exerciții de amploare pentru asigurarea unei bune cooperării dintre marinari și aviatori. Amiralul Ciliax, care avea mari îndoieli cu privire la succesul Operațiunii Cerberus, trebuia să facă față a numeroase probleme. Vasele pe care le avea sub comandă nu mai erau temutele mașini de luptă care fuseseră odată. Cât timp se aflau în docurile de la Brest, numeroși tehnicieni și experți fuseseră trimiși în alte șantiere navale pentru rezolvarea a unor probleme urgente. Dacă din punct de vedere tehnic
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Pentru utilizarea la tropice”. Royal Navy avea încă din aprilie 1941 un plan comun cu Ministerul Aerului pentru împiedicarea unei eventuale „evadări” germane, Operațiunea Fuller. Responsabil pentru acest plan era viceamiralul Bertram Ramsay din Comandamentul din Dover. El avea sub comandă șase distrugătoare, care ar fi trebuit să staționeze în așteptare în estuarul Tamisei, data de luptă în maxim patru ore, dar care în realitate nu erau disponibile. De asemenea, forța ar mai fi trebuit completată cu trei distrugătoare din clasa
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
vasele repartizate nu erau dotate cu tuburi lansatoare de torpile. Din acest motiv, ele nu erau o amenințare reală pentru vasele germane puternic blindate. Capacitatea de luptă a vedetelor torpiloare din flotilele din Dover și Ramsgate, care erau plasate sub comanda lui Ramsay, era egalată de flotila germană de E-boat. Au existat mai multe motive pentru care avioanele ale Fleet Air Arm, RAF Coastal Command și RAF Bomber Command nu au fost capabile să asigure un sprijin eficient flotei britanice. Britanicii
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
mijloacelor aeriene de zbor și dirijarea aviației de vânătoare la interceptare. Radarul asigura observarea circulară și descoperirea țintelor în zona sa de acțiune, reprezenta situația aeriană pe ecranele stației și pe un indicator de observare circulară portativ la punctual de comandă al unității de aviație. Radarul determina trei coordonate ale țintei: azimutul, distanța înclinată și altitudinea de zbor folosind ”raza V”, idee care a fost sugerată de prof. M.A. Bronci-Bruevici încă din anul 1938. Pentru recunoașterea avioanelor proprii, de către radar
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
jucătorul se va ascunde, nu va fi lovit și va avea abilitatea de a trage orbește sau de a se înclina pentru a trage în inamici. În timp ce jucătorii își vor asuma rolul lui Walker pe parcursul jocului, ei le pot da comenzi sergentului Lugo și locotenentului Adams, care îl acompaniază pe jucător pe aproape tot parcursul jocului. Comenzile includ concentrarea pe o anumită țintă sau ordonarea unui coechipier să acorde ajutor medical unui alt coechipier rănit. Adams poate înfrânge inamicii prin gadgeturi
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
sau de a se înclina pentru a trage în inamici. În timp ce jucătorii își vor asuma rolul lui Walker pe parcursul jocului, ei le pot da comenzi sergentului Lugo și locotenentului Adams, care îl acompaniază pe jucător pe aproape tot parcursul jocului. Comenzile includ concentrarea pe o anumită țintă sau ordonarea unui coechipier să acorde ajutor medical unui alt coechipier rănit. Adams poate înfrânge inamicii prin gadgeturi puternice și grenade, în timp ce Lugo are abilități de lunetist. Deoarece jocul are loc în Dubai, nisipul
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
nisip prin distrugerea structurilor slabe. În plus, echipa a adăugat câteva secvențe regizate pentru ca nisipul să mențină jocul dinamic. Aceste momente erau decise de valoarea productivă a jocului. Jocul conține o inteligență artificială avansată, din cauza includerii sistemului de a da comenzi echipei. Adams și Lugo îl vor ajuta pe Walker în luptă și vor reacționa în luptă conform situației, chiar dacă nu vor primi ordine. În plus, ei vor analiza situația și vor decide care este cea mai bună metodă de a
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
ajuta pe Walker în luptă și vor reacționa în luptă conform situației, chiar dacă nu vor primi ordine. În plus, ei vor analiza situația și vor decide care este cea mai bună metodă de a învinge inamicii. Sistemul de a da comenzi a fost proiectat pentru a fi accesibil și ușor de folosit, pentru ca jucătorii să nu fie nevoiți să petreacă mult timp îndrumând echipa. Lugo și Adams pot fi răniți grav, iar dacă amândoi mor, jocul se termină. Din această cauză
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
pentru a face jocul mai plăcut, cu toate că unii critici au spus că sistemul AI al lui Adams și Lugo a fost bine făcut și nu suferă de probleme tehnice frecvente sau severe, cu toate că cei doi nu pot răspunde întotdeauna la comenzile date de jucători. Unii critici au spus că jocul nu are valoare de rejucare și are nivele de dificultate dezechilibrate. Grafica jocului a fost lăudată. Brandon Justice de la "Electronic Gaming Monthly" a spus că el s-a așteptat ca jocul
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
mai numeroase decât ale trenurilor. În provincia Limburg, unde există doar puține căi ferate, autobuzele sunt principalul mod de călătorie interurbană. Acolo există de asemenea și autobuze interurbane expres. Zonele rurale sau izolate sunt uneori deservite de "Belbus" (autobuze la comandă), un serviciu de microbuze cu program neregulat. Acestea nu circulă decât în urma unei rezervări telefonice și operează într-o zonă anume doar stațiile pentru care a fost făcută rezervarea. Orarul este, deci, nesigur: de obicei există doar o plecare fixă
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
sunt cetățeni americani a unei unități cu numele de „Batalionul românesc” sau „Brigada Românească” (în raport cu dimensiunea unității). Corpul ofițeresc ar fi urmat să fie american, sau - în funcție de dorința autorităților, ardelenesc, iar subofițerii ar fi urmat să fie români. Limba de comandă ar fi urmat să fie engleza. O propunere similară a fost prezentată și ambasadorului Franței la Washington, Jules Jusserand, din partea căruia însă nu a venit un răspuns favorabil. Atitudinea autorităților franceze a fost ambiguă în ceea ce privește sprijinul acordat demersului românesc în
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
-și nestingherit drumul spre Franța, după ce i-a plătit și i-a demobilizat pe mercenarii săi elvețieni. Pe termen mai lung Liga și-a atins scopul: acela de a-i alunga pe francezi din peninsulă, iar o armată spaniolă, sub comanda lui Gonzalvo de Córdoba a recucerit orașul Napoli. Liga s-a dizolvat după semnarea armistițiului de la Alcalá de Henares între Franța, Spania și Sfântul Imperiu Romano-German, la 24 noiembrie 1497. Războaiele care au măcinat însă Italia timp de peste o jumătate
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
5 Infanterie, în perioada 7/20 februarie - 5/18 mai 1918 și Diviziei 7 Infanterie, în perioada 11/24 decembrie 1918 - 18 aprilie/1 mai 1919, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești, din anul 1917 la comanda Brigăzii 28 Infanterie, în luptele din sectorul Doaga.)
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
câteva divizii și un comandant capabil. Trupe și comandant fură trimise în cea mai mare grabă la punctul primejduit ca să scutească țara de rușinea de a fi invadată de dușman, la o lună și jumătate de la intrarea ei în război. [...] Comanda Armatei a II-a reconstruită era încredințată din nou generalului Averescu. Paza „drumului celui mai scurt” spre Capitală era încredințată în mâini sigure, tot așa cum era și cea a porților Moldovei" [Armata de Nord condusă de generalul Prezan, n.n.] Pentru
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]