48,811 matches
-
agriculturii și autoapărării. O mică parte dintre elevi erau veniți din Diaspora. Peres s-a evidențiat în școala prin calitățile sale de a se exprima în scris și de a ține cuvântări, si a publicat articole în gazeta școlii sub pseudonimul Ben Amotz.În 1941 el a plecat în kibuțul Geva, unde a urmat o instrucție agricolă pentru a lua parte, mai apoi, în 1942 la întemeierea unei așezări cooperatiste agricole numite Alumot, cu statutul de „kvuțá”. Acolo a muncit în
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
frecventat serviciile religioase clandestine săvârșite de preotul Vasile Chindriș. Din căsătoria cu Catherine, de profesie medic stomatolog a avut doi copii (vezi fișa matricolă de la închisoare), fiind bunicul criticului și istoricului de artă Victor Ieronim Stoichiță și romancierului Alexandru Papilian (pseudonimul lui Alexandru Stoichiță), fii Mihaelei Papilian, medic de profesie, cercetător, primind pentru volumul "Coagularea sângelui" unul din premiile Academiei. După eliberarea din detenție cu sănatatea zdruncinată, mai trăiește doar doi ani. Puține amintiri despre el din anii dinaintea arestării, tot
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
tot de la un fost deținut politic, Ion Cârja în "Canalul morții", Actiunea românească, New York, 1972, iar la împlinirea a 125 de ani de la nașterea sa, s-a editat un volum omagial. Pe plan literar s-a remarcat la început cu pseudonimul "Sylvius Rolando". O parte din manuscrisele sale au ajuns, după arestarea sa, în arhiva Securității din Bistrița. De acolo au ajuns pe căi ocolite în mâinile unor persoane care au intenționat să le vândă în Franța. În data de 19
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
a prăbușit, și Silverberg a transformat capacitatea lui de a scrie copios la alte domenii, de la non-ficțiune istorică cercetat cu atenție la softcore pornografie. În 1963 avea deja 50 de romane publicate și mai multe nuvele. A folosit mai multe pseudonime, exploatând filonul unei literaturi mediocre și rapide: Calvin Knox, David Osborne, Gordon Aghill, Robert Randall (ultimul fiind cel mai cunoscut pseudonim al său). În anii 1960 lasă science fiction-ul deoparte și scrie mai multe cărți de popularizare a științei: "First
Robert Silverberg () [Corola-website/Science/304267_a_305596]
-
la softcore pornografie. În 1963 avea deja 50 de romane publicate și mai multe nuvele. A folosit mai multe pseudonime, exploatând filonul unei literaturi mediocre și rapide: Calvin Knox, David Osborne, Gordon Aghill, Robert Randall (ultimul fiind cel mai cunoscut pseudonim al său). În anii 1960 lasă science fiction-ul deoparte și scrie mai multe cărți de popularizare a științei: "First American into Space" ("Primul american în spațiu", 1961), "Lost Cities and Vanished Civilizations" ("Orașe pierdute și civilizații dispărute", 1962), Sunken History
Robert Silverberg () [Corola-website/Science/304267_a_305596]
-
TEATRUL MARATHON - teatru, ed. EIKON, Cluj-Napoca; 2005. RUDI ȘI ALTE CIOBURI DE SINGURĂTATE - proza scurtă, editura COMPANIA, București; 2006. COLONIA ÎNGERILOR - teatru, editura UNITEXT, București 2008. CHAT - teatru, editura EX PONTO, Constantă 2011. SCRISORI CĂTRE RITA, editura TRACUS ARTE, București (pseudonim Kaos Moon) 2012. 92 DE POVEȘTI CU CĂRȚI - povestiri, editura HERG BENET, București 2012. AEROPORT - teatru, editura TRACUS ARTE, București 2016. SUPERSTAR - român, editura Herg Benet, București 1996, 1997, 1998, 2004. CHEF CU FEMEI URÂTE, IUBIRI SUBVERSIVE, PLAJA NUDIȘTILOR, REPETIȚIE
Ștefan Caraman () [Corola-website/Science/304266_a_305595]
-
Gheorghe Bogdan-Duică, Ion Pop-Reteganul, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Ion Popovici-Bănățeanu etc. Din colectivul redacției au făcut parte și Ioan Bechnitz, Aurel Brote, Eugen Brote, Ioan Dușoiu, Diamandi Manole, Simeon Mărginean, Ioan Neagoe, George B. Popp, Ioan de Preda, Ionel Cheregi (pseudonim, Doina Sălăjan). În paginile "Tribunei", numit în acea vreme „centru de lucrare literară”, au fost publicate culegeri din folclorul transilvănean, lucrări ale unor autori români cunoscuți, traduceri și contribuții literare din partea cititorilor. În 18 februarie 1968, ziariști consacrați ai vremii
Tribuna () [Corola-website/Science/303987_a_305316]
-
doctorand în medicină de la București. Debutează în 1930 cu versuri la revista "Crai Nou" din Cernăuți. Co-fondator și co-editor al revistei "Rod". Desen de . Colaborări active la revistele: "Meșterul Manole", "Sfarmă Piatră", "Game", "Litoral" și altele. A iscălit și cu pseudonimele de: "Mihail Rezalie" și "I. M." În februarie 1938 și-a inaugurat prima mare expoziție de pictură la sala "Mozart" din București, expoziție care s-a bucurat de un succes enorm. După ce comuniștii au preluat puterea, a reușit să se
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
Mare și literatura germană”. Studiul și l-a finanțat din propriile venituri ca jurnalist și critic de teatru pentru ziarul „Neue Leipziger Zeitung”. În 1927 și-a dat demisia și în același an s-a mutat la Berlin unde, sub pseudonimul „Berthold Bürger” a continuat să scrie în același ziar („Neue Leipziger Zeitung”). Mai târziu a publicat și sub multe alte pseudonime (precum „Melchior Kurtz”, „Peter Flint” sau „Robert Neuner”). Această perioadă (până la sfârșitul Republicii de la Weimar) este cea mai productivă
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
Leipziger Zeitung”. În 1927 și-a dat demisia și în același an s-a mutat la Berlin unde, sub pseudonimul „Berthold Bürger” a continuat să scrie în același ziar („Neue Leipziger Zeitung”). Mai târziu a publicat și sub multe alte pseudonime (precum „Melchior Kurtz”, „Peter Flint” sau „Robert Neuner”). Această perioadă (până la sfârșitul Republicii de la Weimar) este cea mai productivă din cariera sa. În câțiva ani a ajuns una dintre cele mai importante figuri intelectuale din Berlin. A publicat poezii, reportaje
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
prima lui carte „Herz auf Taille”, o colecție de poezii din timpul când era la Leipzig. Până în 1933 au mai urmat înca trei volume de poezii. În același an a apărut revista pentru copii „Kinderzeitung von Klaus und Kläre”. Sub pseudonimul „Klaus und Kläre” a publicat aproape 200 de articole - povestiri, poezii, ghicitori. În octombrie 1929 a aparut cartea „Emil und die Detektive”, cea mai celebră carte pentru copii a sa. Cartea a fost tradusă și ecranizată în 24 de limbi
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
din Asociația Scriitorilor iar cărțile sale au fost interzise. Multe dintre cărțile lui au fost arse în public, chiar în prezența sa. În Elveția a publicat romane de divertisment (de exemplu, "Drei Männer im Schnee" în 1934). În 1942, sub pseudonimul Berthold Bürger, a publicat scenariul după cartea "Münchhausen". După distrugerea apartamentului în bombardamentul aliaților din februarie 1944, se căsătorește cu Luiselotte Enderle (1908-1991). Soția i-a servit ca model pentru personajul "Luiselotte", mama gemenelor din „Das doppelte Lottchen”. În 1945
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
un mare centru districtual. În anul 1945 orașul a fost distrus în proporție de 40% în timpul bombardamentelor anglo-americane. După 1945 a intrat în zona de ocupație americană, devenind capitala provinciei Oberfranken (Franconia Superioară). În prezent are 71.000 locuitori. Voltaire (pseudonimul scriitorului francez Francois-Marie Arouet) (1694-1778): invitat al marchizei Wilhelmine în luna sept.1734; a interpretat cu acest prilej un rol pe scena teatrului român în aer liber de la Eremitage-Bayreuth, alături de Wilhelmine. Carl Maria von Weber (1786-1826): în anul 1793, la
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
volumul III (despre teoria nucleului). În primăvara anului 1947, Gheorghe Manu a redactat un amplu studiu intitulat " În spatele Cortinei de Fier - România sub ocupație rusească" (o primă versiune, scrisă în 1945-1946, purta titlul "România între Rusia și Europa"), semnat cu pseudonimul "Testis Dacicus". Scopul lucrării este declarat succint în "Prefață": Urmează o analiză detaliată a situației României ocupate și a perspectivelor ei, în context european. "„Faptele vorbesc destul de clar pentru ele înșile și realitatea este prezentată dezbărată de menajări diplomatice.”" Cele
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul "Palme d'or" la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj "Scurtă istorie". A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1962). Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu. s-a născut la data de 1 mai 1923 în orașul București. Gopo a debutat în presă în
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
Mahmoud Abbas (în arabă: مَحْمُود عَبَّاس, cunoscut sub pseudonimul Abu Mazen أَبُو مَازِن ) (*Safad în Galileea, 26 martie 1935) este un politician palestinian. La 9 ianuarie 2005 a fost ales președinte al Autorității Naționale Palestiniene, funcție rămas liberă după moartea liderului
Mahmud Abbas () [Corola-website/Science/298022_a_299351]
-
explorează emoțiile și sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viață. Făcând parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile socratice, primele opere ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse personaje pseudonime, fiecare prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El desemnează pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, care uneori se pot întinde pe parcursul mai multor cărți, între timp Kierkegaard, sau un
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile socratice, primele opere ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse personaje pseudonime, fiecare prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El desemnează pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, care uneori se pot întinde pe parcursul mai multor cărți, între timp Kierkegaard, sau un alt pseudonim, criticând respectiva poziție. Astfel, sarcina descoperirii semnificației operelor sale este lăsată în grija cititorului, deoarece
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El desemnează pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, care uneori se pot întinde pe parcursul mai multor cărți, între timp Kierkegaard, sau un alt pseudonim, criticând respectiva poziție. Astfel, sarcina descoperirii semnificației operelor sale este lăsată în grija cititorului, deoarece "această sarcină trebuie să fie astfel încât ea să fie dificilă, deoarece numai ceea ce e dificil inspiră inimile nobile". Ulterior, specialiștii l-au interpretat pe Kierkegaard
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
scripcar") al lui Hans Christian Andersen. Începând cu anul 1843, gânditorul danez își intensifică activitatea prin publicarea unor lucrări, al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie și chiar predici creștine. Cele aproape 40 de titluri apărute antum, semnate cu pseudonim ori cu propriul nume, tematizează primatul individului concret, istoric și contingent asupra oricărei realități depersonalizante și imposibilitatea înglobarii fenomenului vital în categorii abstracte și exhaustiv explicative. Va publica și o serie de texte, de pamflete extrem de acide, in care atacă
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
una, bulgară, la Ruse, în 1830. Francmasonii și Biserica Ortodoxă au avut până în 1937 relații bune, pe când biserica romano-catolică i-a socotit timp îndelungat eretici și apostați. Ca exemplu, episcopul Dunării de jos și academicianul Mihail Ștefănescu (1823-1892, cunoscut sub pseudonimul de „Melchisedec”) a fost și un însemnat demnitar francmason. În 1821, numeroși au fost românii afiliați la „Eteria” masonică condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent al domnitorului cu „Pravilniceasca condică”, dar devenit general rus și demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
(născută Albert) (n. 28 august 1915, Timișoara - d. 13 februarie 1973 , Timișoara), scriitoare de limba germană, care a publicat în tinerețe, până în 1960, și sub pseudonimul Grețe Groß (Grețe Gross). După alte surse, data decesului este 12 februarie 1973 Irene Albert s-a născut la Timișoara, în familia lui Ferdinand Albert, un cunoscut pictor de biserici. Bunicul său matern, Eduard Hermann, originar din Orăștie, a înființat
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
tânăra văduva de război, Irene Fassel și-a întreținut copiii dând lecții de pian și scriind literatura pentru copii și tineret. În anul 1948, Irene Fassel s-a recăsătorit cu Hans Mokka, cântăreț de operă, actor, om de litere (sub pseudonimele Peter Anders și Adalbert Rantschek), devenind . Sub semnătură Grețe Gross a publicat, între altele, două texte într-un număr din revista Banater Schrifttum: "Mama lui Lenau în Banat" și povestirea "Barbara Bernath" în care condamnă unele atitudini ale minorității germane
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
cuprinde poezii, traduceri, piese teatrale într-un act, literatura pentru copii, proza și fragmente din jurnale. Ediția a fost îngrijita de fiul ei, cărturarul Horst Fassel care, pentru că emigrase în Republică Federală Germania, a fost obligat să semneze cu un pseudonim: Helge Hof. Începând din anul 1933, când avea 18 ani, și până aproape de stingerea să din viață, Irene Mokka a ținut un jurnal. La Bibliotecă Universității din Iași se păstrază 8 caiete cu însemnări legate de copiii scriitoarei, Heike și
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
un studio fotografic la Flinders Lane unde a lucrat în principal ca fotograf de modă în anii prosperi de după război. În 1948, Newton s-a căsătorit cu actrița June Browne, care mai târziu a devenit un fotograf de succes, sub pseudonimul ironic "Alice Springs" (numele unui oraș central australian). Newton a obținut, de asemenea, naționalitatea australiană. S-a asociat apoi cu fotograful Henry Talbot în 1956, și această asociere a continuat chiar și după 1959, când a părăsit Australia pentru Londra
Helmut Newton () [Corola-website/Science/312730_a_314059]