481,658 matches
-
de lung metraj, oferindu-se, de asemenea, oaspeților festivalului o oportunitate deosebită de a se întâlni cu cei din industria regională de film, cu accent pe tinerii cineaști, producători și regizori, care își prezintă cele mai recente proiecte, producții și lucrări în curs de desfășurare, ceea ce face CineLink unul dintre cele mai importante piețe internaționale pentru noile producții din Europa de Sud-Est. Lansat în 2007, în cooperare cu Festivalul Internațional de Film de la Berlin și cu Berlinale Talent Campus, Sarajevo Talent
Festivalul de Film de la Sarajevo () [Corola-website/Science/336059_a_337388]
-
a cărui populație a fost mutată la Hedeby. În 809, Godfred și emisarii lui Carol cel Mare nu au reușit să negocieze pacea, iar, anul următor, Godfred i-a atacat pe frizoni cu 200 de nave. Cele mai vechi din lucrările de apărare din sistemul Danevirke, de lângă Hedeby, datează cel puțin din vara lui 755, și au fost amplificate considerabil în secolul X. Mărimea lor și numărul de soldați necesari sugerează un conducător destul de puternic în acea regiune, ceea ce e confirmat
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
în anul 1884 din cauza constrângerilor financiare. Aici a găsit un post de profesor de limba georgiană. El a devenit cunoscut în calitate de reprezentant al Mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Vaja Pșavela a început o carieră literară la mijlocul anilor 1880. În lucrările sale, el a portretizat viața de zi cu zi și psihologia pșavilor săi contemporani. Vaja Pșavela este autorul a numeroase opere literare de nivel internațional - 36 de poeme epice, aproximativ 400 de poezii („Aluda Ketelauri”, „Bakhtrioni”, „Gogotur și Apshina”, „Gazdă
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
a dragostei umane cu dragoste de țară. Conflictul dintre individ și temi (comunitate) este descris în poemele epice "Aluda Ketelauri" (1888, în traducere rusă în 1939) și "Gazdă și oaspete" (1893, în traducere rusă în 1935). Personajele principale din ambele lucrări ajung să pună în discuție și în cele din urmă să ignore legile învechite susținute de comunitățile lor, în călătoria lor personală spre o mai mare umanitate, care o transcende pe cea provincială. Tema principală a poetului este voința puternică
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Iancu”" - comandat de locotenent-colonelul David (cu baza la Deleni). Fiecare dintre cele 3 regimente a fost alcătuit din câte 3 batalioane de instrucție și din câte un batalion de marș. La 16/29 noiembrie 1917 s-au deschis la Kiev lucrările "Adunării naționalităților din Austro-Ungaria", dar locotenent-colonelul Pietraru, ca urmare a unui ordin venit de la Iași, a interzis voluntarilor încă aflați în Kiev să participe la acestea, motivul fiind acela de a nu exista acțiuni fățișe antiaustro-ungare într-un moment în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
interzis voluntarilor încă aflați în Kiev să participe la acestea, motivul fiind acela de a nu exista acțiuni fățișe antiaustro-ungare într-un moment în care România era presată să încheie un armistițiu. Cu toate acestea, 3 delegați au participat la lucrări: ardelenii Sever Bocu și Ghiță Popp, precum și bucovineanul Filaret Doboș. Pe fondul greutăților cu aprovizionarea, cu tifosul exantematic și cu urmărirea stării trupelor ruse și a mișcării acestora, autoritățile române nu prea au avut timp să se ocupe de voluntarii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a primului eșalon al acesteia. Subiectul voluntarilor români din Rusia a beneficiat de apariția unor memorii și însemnări (impregnate însă de de impresia autorilor provocată de cele trăite pe front), chiar din timpul desfășurării acțiunilor (într-o mică măsură însă). Lucrările apărute după Primul Război Mondial au beneficiat de un grad mai mare de obiectivitate, însă s-au rezumat în perioada interbelică - cu puține excepții, doar la memorialistica unor foști voluntari sau a unora dintre cei care au fost implicați în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ignorând de fapt caracterul anti-centralist și antibolșevic al acțiunilor acestora. Deși adeziunea unora dintre voluntari la ideile comuniste a fost o realitate, aceasta nu s-a produs în modul exagerat înfățișat de literatura anilor 1945-1965. După 1968 însă au apărut lucrări noi, care de această dată au cuprins și date despre voluntarii români din Rusia. Accentul în această epocă a fost însă pus, pe reliefarea unității politice și de luptă a voluntarilor pentru înfăptuirea statului național unitar român. După căderea regimului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de această dată au cuprins și date despre voluntarii români din Rusia. Accentul în această epocă a fost însă pus, pe reliefarea unității politice și de luptă a voluntarilor pentru înfăptuirea statului național unitar român. După căderea regimului comunist deși lucrări importante pe marginea subiectului - inclusiv cu caracter colectiv, au fost publicate, acesta este încă incomplet și fragmentar tratat în istoriografie. Cu toate acestea el s-a impus deja în istoria României, cu semnificațiile sale politice, militare și morale. Cercetarea actuală
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Biserica Sf. Margareta din Westminster. După ce familia sa a fost ruinată în Bătălia de la Muntele Alb din Războiul de Treizeci de Ani, tânărul Hollar, care fusese destinat să urmeze studii de drept, a hotărât să devină artist. Cele mai vechi lucrări ale sale care au supraviețuit până în perioada contemporană sunt din 1625 și 1626; acestea sunt plăci mici, iar una dintre ele este o copie a „Fecioarei cu pruncul” de Dürer, a cărui influență asupra activității lui Hollar a fost întotdeauna
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
dintr-o gravură publicată în cartea "Relation of a Journey begun An. Dom 1610" a lui George Sandys, publicată în 1615. În timpul perioadei de tulburări a Războaielor Civile a lucrat la Anvers, unde a produs multe dintre cele mai renumite lucrări, inclusiv panorame. În 1652 s-a întors la Londra și a trăit pentru un timp cu gravorul Faithorne lângă Temple Bar. În următorii ani el a ilustrat mai multe cărți care au fost publicate: "Virgil and Homer" a lui Ogilby
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
Ogilby, "Juvenal" a lui Stapylton și "Warwickshire", "St Paul's" și "Monasticon" (part i.) a lui Dugdale. Veniturile sale au scăzut ca urmare a faptului că librarii au continuat să-i refuze operele, iar Curtea Regală nu a mai achiziționat lucrările sale după Restaurație. În acest timp, fiul său, care-i moștenise calitățile artistice, a murit de ciumă. După Marele Incendiu din Londra el a realizat unele dintre celebrele sale "Vederi din Londra" și este posibil ca succesul acestor gravuri să
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
a luptat cu succes împotriva a șapte corăbii algeriene, - o luptă pe care Hollar a gravat-o pentru cartea "Africa" a lui Ogilby. El a mai trăit opt ani după întoarcerea lui, lucrând încă pentru librari și continuând să producă lucrări artistice bine primite până la moartea sa, de exemplu, o farfurie mare la Edinburgh datată 1670. A murit în sărăcie extremă, ultimele sale cuvinte înregistrate fiind o rugăminte adresată executorilor judecătorești ca să nu-i ia patul pe care agoniza. Hollar a
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
moartea sa, de exemplu, o farfurie mare la Edinburgh datată 1670. A murit în sărăcie extremă, ultimele sale cuvinte înregistrate fiind o rugăminte adresată executorilor judecătorești ca să nu-i ia patul pe care agoniza. Hollar a produs o varietate de lucrări; cele 2740 de farfurii conțin panorame, portrete, nave, subiecte religioase, subiecte heraldice, peisaje, și multe alte forme diferite. Desenele sale arhitecturale, cum ar fi cele ale catedralelor din Anvers și Strassburg, și panoramele orașelor, sunt la scară, dar sunt destinate
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
portrete, nave, subiecte religioase, subiecte heraldice, peisaje, și multe alte forme diferite. Desenele sale arhitecturale, cum ar fi cele ale catedralelor din Anvers și Strassburg, și panoramele orașelor, sunt la scară, dar sunt destinate utilizării ca imagini. El a reprodus lucrări decorative ale altor artiști, precum celebrul potir din desenul lui Mantegna. Una dintre cele mai celebre gravuri ale lui Hollar este o imagine a Catedralei din Anvers, din 1649. Decorația vie a operei, atât de tipică pentru opera lui Hollar
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
operei, atât de tipică pentru opera lui Hollar, include o procesiune către intrarea în catedrală, o trăsură trasă de cai, precum și trecători și câini în piața din fața bisericii. Imaginea catedralei din Anvers a fost expusă la Palatul Lobkowicz în timpul expoziției lucrărilor realizate de Peter Paul Rubens și , care a avut loc la 30 mai 2013. Colecția aproape completă a gravurilor lui Hollar este păstrată la British Museum, în camera stampelor de la Castelul Windsor și la Galeria Națională din Praga. Opera artistică
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
a fost publicat în seria the New Hollstein German. O mare parte din opera sa este disponibilă online în colecția digitală Wenceslaus Hollar a Universității din Toronto. Folger Shakespeare Library deține, de asemenea, circa 2000 de stampe, desene și alte lucrări de Hollar. În prezent, un liceu de arte și meserii și o școală superioară de artă din Praga sunt numit după el (Vyšší odborná škola o Střední umělecká škola Václava Hollara).
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
aici a fost proclamată la 28 octombrie 1918 independența Cehoslovaciei și tot aici, în timpul Revoluției de Catifea din noiembrie 1989, a avut loc prima întâlnire a guvernului comunist cu reprezentanții Forumului Civic condus de Václav Havel. Casa a suferit ample lucrări de renovare în anii 1994-1997. Casa Municipală a fost construită în anii 1905-1912, în urma unui concurs de proiecte, după planurile arhitecților Antonín Balšánek și Osvald Polívka. Clădirea a fost construită într-un stil arhitectonic ce face trecerea de la istoricism la
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
Jan Preisler, Antonín Slavíček și Miloš Jiránek, a fost unul dintre fondatorii artei cehe moderne. Încă de timpuriu, Švabinský a arătat tendințe artistice orientate spre stilurile din acea perioadă precum realismul, simbolismul și Art Nouveau. Unele dintre cele mai importante lucrări ale sale au fost portrete sau picturi dedicate familiilor. În 1910 s-a căsătorit cu Ela Vejrychová, a cărei figură a fost reprezentată în mai multe portrete ale lui Max Švabinský. Cei doi soți au locuit adesea cu familia Vejrych
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
with honors and with distinction, cu specializarea principală în Politică și sub-specializări în Economie și Sociologie. Calificativul „with distinction” se acordă studenților cu media generală între primii 15% iar calificativul „honors” se acordă în urma recomandării departamentelor de specialitate pentru o lucrare proprie de nivel avansat, conform Universității Stanford. Din 2008 până în 2011, și-a continuat studiile la Universitatea Harvard, fiind Fellow și absolvind în paralel două programe de masterat: MBA la Harvard Business School și MPP la Harvard Kennedy School of
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
și șef de promoție al Școlii Nr. 11 Ion Heliade Rădulescu. A publicat articole în jurnale de specialitate din Statele Unite, axându-se în special pe tema democrației din România și necesitatea consolidării ei. În 2015 a publicat la Editura Humanitas lucrarea „Între speranță și deziluzie. Democrație și anticorupție în România Postcomunistă”, care prezintă „în viziune proprie parcursul postcomunist al democrației românești, având ca punct de referință aspectul care a reprezentat - în opinie personală - principalul obstacol în calea acestei evoluții: corupția politică
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
Democrație și anticorupție în România Postcomunistă”, care prezintă „în viziune proprie parcursul postcomunist al democrației românești, având ca punct de referință aspectul care a reprezentat - în opinie personală - principalul obstacol în calea acestei evoluții: corupția politică.” Cartea are la bază lucrarea de diplomă de la Universitatea Stanford, notată cu calificativul A+. Prefața cărții este semnată de , iar postfața de Vladimir Tismăneanu. Este Președinte de Onoare și fondator al Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS) și membru fondator al Fundației CAESAR (Centrul pentru
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
ac Gestis Historia" a lui Aeneas Silvius în scrierea unei versiuni proprii a legendei cu titlul „Libussa”, pe care a inclus-o în "Volksmärchen der Deutschen" (1782-1786). Figură mitică a Libušei a reprezentat o sursă de inspirație pentru mai multe lucrări dramatice, inclusiv "Libussa", o tragedie de Franz Grillparzer, "Libuše", o operă a lui Bedřich Smetana și "Pole a palisáda", un român de Miloš Urban. Ea apare, de asemenea, ca personaj în piesa "Rudolf al II-lea" a lui Edward Einhorn
Libuše () [Corola-website/Science/336083_a_337412]
-
lor pot fi neglijate ca și ultima, "Pleurotellus porrigens", a autorilor Robert Kühner și Henri Romagnesi (1953). Protagonistul speciei a fost, în anul 1796, savantul suedez Christian Hendrik Persoon la care s-au referit toți succesorii. În volumul 1 al lucrării sale "Observationes mycologicae" i-a dat numele "Agaricus porrigens". Apoi acesta a fost redenumit, între altele de micologul german Paul Kummer în cartea sa "Der Führer in die Pilzkunde" ca "Pleurotus porrigens" (1871) și de cel francez, Lucien Quélet în
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
Jan Blažej Santini Aichel (3 februarie 1677 - 7 august 1723) a fost un arhitect ceh de origine italiană, ale cărui lucrări majore exemplifică unicul stil gotic baroc - o combinație specială ale stilurilor baroc și gotic. S-a născut în ziua de Sfântul Blasiu ca fiul cel mai mare al respectatei familii de pietrari din Praga Santini Aichel (bunicul său, Antonio Aichel
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]