481,658 matches
-
Lessing nu a fost chemat la Viena. Sonnenfels a fost sever condamnat pentru acțiunile sale în această afacere. Printre multele lucrări ale lui Sonnenfels pot fi menționate: "Gesammelte Werke" a apărut în 10 volume (Viena, 1783-87) și conținea mai mult lucrările beletristice, poezii și drame.
Joseph von Sonnenfels () [Corola-website/Science/336159_a_337488]
-
Fairuz. Cele mai multe dintre piesele care sunt prezentate pe aceste albume au fost compuse de frații Rahbani. De asemenea, sunt prezentate cântece compuse de Philemon Wehbe, Ziad Rahbani, Zaki Nassif, Mohamed Abd El Wahab, Najib Hankash și Mohamed Mohsen. Multe dintre lucrările nelansate ale lui Fairuz datează din anii 1950 și 1960 și au fost compuse de frații Rahbani. Un album compus de muzicianul egiptean Riad Al Sunbati a fost produs în 1980, dar este puțin probabil să fie lansat. Există totodată
Fairuz () [Corola-website/Science/336130_a_337459]
-
debutează pe 12 mai — aniversarea morții lui Bedřich Smetana — cu ciclul de poeme simfonice "Má vlast" (Țara Mea), și obișnuia să se termine (până în 2003) cu "Simfonia nr. 9" de "Ludwig van Beethoven". Festivalul comemorează importante aniversări muzicale, inclusiv prin lucrări ale compozitori incluși în programele sale, și prezintă premiere mondiale și cehești ale unor compoziții realizate de autori contemporani. Artiști și orchestre de cea mai înaltă calitate sunt invitați să cânte aici. Printre cei care au apărut la festival se
Festivalul Internațional de Muzică Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/336173_a_337502]
-
internațional între mai mulți arhitecți veniți din 17 țări pentru a prezenta un posibil design al vitoarei moschei. Design-ul câștigător a fost acela al arhitectului turc Vedat Dalokay, un design modern și neobișnuit. În anul 1976 au început oficial lucrările la mărețul edificiu, acestea fiind finanțate de guvernul Arabiei Saudite. Moscheea a fost finalizată în anul 1987 și a găzduit Universitatea Internațională Islamică. Din punct de vedere al arhitecturii, are un design unic, diferit față de cel al moscheilor tradiționale. Proiectul
Moscheea Faisal () [Corola-website/Science/336161_a_337490]
-
câștigat un concurs de arhitectură în anul 1901. Biserica a fost reconstruită pe baza planurilor sale în perioada 1904-1909 în stilul neogotic. Începerea construcției catedralei datează din secolele XI-XII, când pe acest loc s-a aflat o veche capelă romanică. Lucrările de construcție erau începute la sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul domniei margrafului Conrad al II-lea Otto, duce al Boemiei (1189-1191), când se afla aici o biserică ce avea propria sa absidă și criptă. Construcția a continuat până la sfârșitul
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
Ani, când a devenit ținta tunurilor generalului suedez Lennart Torstensson și a ars complet, iar turnurile sale s-au prăbușit. Reconstrucția realizată în secolul al XVIII-lea a urmărit refacerea interiorului în stil baroc, care era foarte popular pe atunci. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Maurice Grimm și au inclus construirea unor altare laterale noi și eliminarea unei mari părți a elementelor gotice din interior. Reconstrucția a fost continuată de arhitectul local František Benedikt Jangles. În anii 1879-1891 s-a
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
Agaricus pratensis", în cartea sa "Flora anglica - exhibens plantas per Regnum Britanniæ sponte cescentes" deja în anul 1778. În anul 1791, compatriotul lui Hudson, renumitul savant James Bolton (1758-1799), i-a dat epitetul "oreades" de citit în volumul 3 al lucrării sale" An History of Fungusses growing about Halifax", până în sfârșit marele Elias Magnus Fries a corectat numele binomial din "Agaricus" în "Marasmius", aceptând epitetul oreades, în cartea sa "Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar" din 1836. Denumirea este
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
picteze în acest stil la sfârșitul secolului al XIX - lea. Numele evocă tehnica "cloisonné" care este folosită în prelucrarea emailului: aceasta constă în turnarea de email în mici despărțituri sau compartimente metalice, în funcție de motivul decorativ. Mulți dintre pictori au descris lucrările lor ca aparținând stilului denumit Sintetism de care, de altfel, cloazonismul este o mișcare strâns legată. În lucrarea "Hristos cel galben" (The Yellow Christ) din anul 1889, care este una din picturile considerate a fi tipice acestui stil, Paul Gaugain
Cloazonism () [Corola-website/Science/336166_a_337495]
-
prelucrarea emailului: aceasta constă în turnarea de email în mici despărțituri sau compartimente metalice, în funcție de motivul decorativ. Mulți dintre pictori au descris lucrările lor ca aparținând stilului denumit Sintetism de care, de altfel, cloazonismul este o mișcare strâns legată. În lucrarea "Hristos cel galben" (The Yellow Christ) din anul 1889, care este una din picturile considerate a fi tipice acestui stil, Paul Gaugain a redus imaginea la zonele de culori unice, separate prin contururi negre. La picturile care definesc cloazonismul se
Cloazonism () [Corola-website/Science/336166_a_337495]
-
(pseudonimul lui Nicolae Grigorie, n. 20 aprilie 1948, Lăcrița, județul Dolj) este autor a 101 cărți, 31 de lucrări, 160 studii și 2600 articole de economie și fiscalitate. O parte din aceste opere sunt recunoscute și folosite ca subiect de studiu și cercetare. A absolvit Facultatea de Științe Economice din Craiova, curs de zi, secția Finanțe, promoția 1975. A
Nicolae Grigorie-Lăcrița () [Corola-website/Science/336171_a_337500]
-
control fiscal, metodologie, asistență contribuabili. Este doctor în economie (din 1981), conferențiar universitar, disciplinele predate fiind „Finanțe publice” și „Fiscalitate”. Practician de elită și deopotrivă teoretician, N. Grigorie - Lăcrița are publicate "în literatura de specialitate" 101 de "cărți", 31 de "lucrări", 160 "studii" și peste 2.600 de "articole", pe probleme economice, cele mai multe pe teme de fiscalitate, foarte apreciate pentru utilitatea lor practică și contribuția adusă la îmbunătățirea legislației fiscale și a reglementărilor de aplicare a acesteia. Colaborarea cu "mass-media (ziare
Nicolae Grigorie-Lăcrița () [Corola-website/Science/336171_a_337500]
-
apreciate pentru utilitatea lor practică și contribuția adusă la îmbunătățirea legislației fiscale și a reglementărilor de aplicare a acesteia. Colaborarea cu "mass-media (ziare locale și centrale)" s-a concretizat în publicarea, în aceastea, a peste 240 de articole. "Pe Internet", lucrările autorului pot fi găsite la o simplă căutare pe Google, folosind termenul „N. Grigorie - Lăcrița”. Dintre miile de propuneri și soluții exprimate pentru îmbunătățirea legislației fiscale și a reglementărilor de aplicare a acesteia, peste 100 au fost adoptate, contribuind la
Nicolae Grigorie-Lăcrița () [Corola-website/Science/336171_a_337500]
-
de Liechtenstein (în ) a dispus restaurarea castelului în stil baroc, rezultând în final un palat manierist (doar partea de jos a turnului a mai rămas din aspectul original al castelului, restul fiind reconstruit până la o înălțime de 84 de metri). Lucrările au fost coordonate de arhitectul italian Filiberto Lucchese, care a amenajat printre altele o grădină de plăcere în fața castelului. După moartea lui Luccese în 1666, Giovanni Pietro Tencalla a continuat lucrările la grădină și a reconstruit palatul pe vechea temelie
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
fiind reconstruit până la o înălțime de 84 de metri). Lucrările au fost coordonate de arhitectul italian Filiberto Lucchese, care a amenajat printre altele o grădină de plăcere în fața castelului. După moartea lui Luccese în 1666, Giovanni Pietro Tencalla a continuat lucrările la grădină și a reconstruit palatul pe vechea temelie într-un stil asemănător cu cel al școlii torineze din care provenea. Noua clădire avea trei etaje, cu fațade exterioare decorate cu pilaștri, arcade și rezalite unghiulare. După ce castelul a fost
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
castelul a fost devastat de un incendiu major ce a avut loc în martie 1752, episcopul Maximilian Reichsgraf von Hamilton le-a solicitat artiștilor imperiali Franz Anton Maulbertsch și Josef Stern să restaureze clădirea și să decoreze sălile palatului cu lucrările lor. În afară de picturile lor, palatul adăpostește încă o colecție de artă, în general, considerată a doua ca valoare artistică din țară, în care se află ultimul tablou mitologic al lui Tițian, "Pedepsirea lui Marsyas". Cea mai mare parte a colecției
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
Ea a păstrat acolo o curte pompoasă și foarte scumpă. În 1886, Ipsilanti a murit la Paris. Văduva sa, Helena, a vândut proprietatea. În 1881, castelul avea un nou proprietar, Moritz von Hirsch-Gereuth. În această perioadă, von Hirsch a realizat lucrări ample de reparații și renovare, inclusiv un nou sistem de alimentare cu apă, acoperișuri și legături telefonice cu Obora și cu conacul din orașul apropiat osice. Capela casteluluia a fost eliminat în proces. Von Hirsch a murit în Ungaria în
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
gestionate de Institutul Național al Patrimoniului din Brno. Grație programului pentru protejarea patrimoniului arhitectural desfășurat de Ministerul Culturii și a subvențiilor extraordinare de la bugetul public al orașului Brno, al regiunii Moravia de Sud și a donațiilor voluntare, s-au efectuat lucrările urgente de consolidare, precum și lucrări de renovare și reconstrucție mai ales la palat. Aceste lucrări de renovare au inclus o reconstrucție pe scară largă a „mansardei” și a unei săli de mese vaste cu fresce importante. Începând din anul 2002
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
Patrimoniului din Brno. Grație programului pentru protejarea patrimoniului arhitectural desfășurat de Ministerul Culturii și a subvențiilor extraordinare de la bugetul public al orașului Brno, al regiunii Moravia de Sud și a donațiilor voluntare, s-au efectuat lucrările urgente de consolidare, precum și lucrări de renovare și reconstrucție mai ales la palat. Aceste lucrări de renovare au inclus o reconstrucție pe scară largă a „mansardei” și a unei săli de mese vaste cu fresce importante. Începând din anul 2002, castelul este din nou deschis
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
de Ministerul Culturii și a subvențiilor extraordinare de la bugetul public al orașului Brno, al regiunii Moravia de Sud și a donațiilor voluntare, s-au efectuat lucrările urgente de consolidare, precum și lucrări de renovare și reconstrucție mai ales la palat. Aceste lucrări de renovare au inclus o reconstrucție pe scară largă a „mansardei” și a unei săli de mese vaste cu fresce importante. Începând din anul 2002, castelul este din nou deschis pentru public, inclusiv prin tururi ghidate ale palatului. Restaurarea completă
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
Aripă Engleză, construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea într-un coridor. Parterul a servit pentru parcarea trăsurilor, în timp ce primul etaj era folosit ca depozit de arme și mai târziu ca grânar. Clădirea necesită ample și costisitoare lucrări de renovare. Urmează apoi așa-numitul palat din curte, ridicat în secolul al XVII-lea, cu două camere boltite așezate una deasupra celeilalte. El urmează a fi transformat potrivit planurilor de renovare într-un spațiu pentru evenimente culturale. În colțul
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
Consiliul Local Praga, Ministerul Protecției Sociale și Ministerul Sănătății Publice, dar nici una dintre instituțiile contactate nu a oferit o propunere viabilă. Proiectele educaționale propuse de Stanislav Růžička și Eduard Štorch au fost respinse. Palatul a trecut în anii 1977-1989 prin lucrări ample de reconstrucție. În timpul inundațiilor din 2002 a fost inundată pivnița și grădina adiacentă, iar în timpul marii inundații din anul 2013 a fost distrusă din nou partea de jos a grădinii. Clădirea găzduiește în prezent o colecție de picturi ale
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
localnicilor. În primăvara anului 1919 s-a întrunit un consiliu de construcție a unei noi biserici parohiale care a decis să convoace un concurs public de proiecte. Un grup de arhitecți cehi renumiți a propus ca, indiferent de rezultatul concursului, lucrarea să i se încredințeze arhitectului sloven Jože Plečnik ce proiectase printre altele și Biserica Sfântului Spirit din Viena. Plečnik nu a participat la concurs și a respins pe moment propunerea care i s-a făcut, motivând că nu cunoștea credința
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
aibă arcade mari și decorațiuni bogate cu figuri de sfinți, ea urmând să domine clădirile învecinate cu cei 25 de metri ai săi. Realizarea acestei variante a fost întreruptă din cauza lipsei de bani și a situației de proprietate neclare. Începerea lucrărilor de construcție s-a tărăgănat timp de șase ani, consiliul de construcție dorind realizarea unei biserici monumentale. Plečnik a realizat în 1925 un proiect pentru o nouă clădire, care era semnificativ mai mică decât modelul anterior și mai ieftină. A
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
realizat din lemn. Cu ajutorul turnului clopotniță, care face parte din frontispiciu, biserica originală a obținut o înălțime dublă. Rozasa cu piramide laterale aseamănă lăcașul de cult cu o catedrală gotică. Plečnik a realizat cea mai mare parte a proiectului, precum și lucrările de amenajare ale Castelului Praga, fără a accepta, se zice, vreun onorariu. Construcția acestei biserici s-a derulat în paralel cu cea a Bisericii Sf. Francisc din Ljubljana, orașul în care arhitectul se născuse și unde a murit la 7
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
adăugat altarele laterale ale prezbiteriului, dedicate Sf. Anton și Sf. Teresa, folosind unele elemente din proiectul lui Plečnik. Realizarea ornamentațiilor de pe fațadă și mobilarea interioară a navei și sacristiei au fost începute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar lucrările nu au fost niciodată finalizate în totalitate. Planurile lui Plečnik ce prevedeau o reamenajare a spațiului Pieței George de Poděbrady au rămas neterminate, iar anumite elemente ale bisericii au fost completate mai târziu de către discipolul său, Otto Rottmayer. În timpul celui
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]