481,658 matches
-
de trasee descendente provenite din celula de bază a "Preludiului la unison". Ca rezumat, motivul a este preluat ca o celulă aflată într-o permutare circulară. Tema principală este adusă astfel: Elementul α al temei se regăsește în mai multe lucrări a lui Enescu cum ar fi finalul "Sonatei în fa minor", se regăsește de asemenea la reperul 2 al primei secțiuni din această Suită. Ca lucrări ale maturității se numără "Cvartetul cu pian op.30". Transpusă în la, această temă
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Tema principală este adusă astfel: Elementul α al temei se regăsește în mai multe lucrări a lui Enescu cum ar fi finalul "Sonatei în fa minor", se regăsește de asemenea la reperul 2 al primei secțiuni din această Suită. Ca lucrări ale maturității se numără "Cvartetul cu pian op.30". Transpusă în la, această temă a finalului pare a fi răsturnarea în oglindă a liedului din Ciclul pe versuri de Clemént Marot, sau mai bine spus invers, cea din urmă fiind
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
mai bine spus invers, cea din urmă fiind scrisă 6 ani mai târziu după Suita I-a. Elementul β este bazat pe aceleași nuclee ale Preludiului, dar poate fi asemănat și cu alte motive din secțiunea Menuetului lent. În celelalte lucrări Enesciene, umbre ale elementul β se regăsește și în Simfonia I, finalul "Dixtuorului" și "Cvintet op.29". Elementul γ reprezintă un simplu ornament în jurul lui do care va urma a fi dezvoltat ulterior în contextul primei teme, însă rolul principal
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
publicat primul său articol, "Despre necesitatea de continuare a cercetărilor privind Calea Lactee", când era student. La câțiva ani după ce-și terminase studiul, a început să lucreze la ("Leidse Sterrewacht"), unde și-a scris teza de doctorat. După ce a citit lucrarea "Egalitate" de Edward Bellamy, Pannekoek a devenit socialist convins și a început să studieze teoriile lui Karl Marx. În curând, Pannekoek a devenit un scriitor marxist bine-cunoscut, care scria pentru reviste olandeze și germane. Amenințat cu concedierea de la locul său
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
scris numeroase articole. În 2009 Asociația Americană pentru Avansarea Științelor (AAAS) l-a ales membru al comitetului său, pentru contribuțiile în astrofizică, prin cercetările asupra stelelor și galaxiilor, precum și pentru activitatea sa de popularizare a științelor. Este cunoscut și pentru lucrările din 1989 care contrazic parțial ipoteza „reglării fine” a Universului susținută de Fred Hoyle. Mario Livio a publicat peste patru sute de articole de specialitate, dar este și un foarte apreciat și solicitat conferențiar pe teme științifice adresate publicului larg. Ideea
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
editoriale, subiecte de interes, umor, ilustrații, poezie (cu contribuțiile trimise de cititori), benzi desenate (inclusiv "Hazel" de Ted Key) și povestiri ale celor mai importanți scriitori ai vremii. Ea a fost cunoscută pentru ilustrațiile sale de mari dimensiuni și pentru lucrările de ficțiune. Ilustrațiile au fost publicate pe copertă și incluse în paginile cu povestiri și publicitate. Unele ilustrații din "Post" au devenit populare și continuă să fie reproduse ca afișe sau imprimări, mai ales cele realizate de Norman Rockwell. Curtis
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
alți jurnaliști importanți precum John Gibson Lockhart și William Maginn. Amestecul lor de satiră, comentarii și critici inteligente și înțepătoare a fost extrem de popular și revista a câștigat rapid o audiență mare. Deși avea o atitudine conservatoare, revista a publicat lucrări ale autorilor romantici britanici precum Percy Bysshe Shelley și Samuel Taylor Coleridge. Prin intermediul lui Wilson revista a fost o susținătoare puternică a lui William Wordsworth, a parodiat Byronmania comună în Europa și i-a înfuriat pe John Keats, Leigh Hunt
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
departe cel mai important editorialist al revistei și i-a dat o mare parte din tonul, popularitatea și notorietatea ei. Prin anii 1840, când Wilson a contribuit mai puțin, circulația acesteia a scăzut. În afară de eseuri, ea a publicat, de asemenea, lucrări importante de ficțiune horror și acest lucru este privit ca o influență importantă asupra scriitorilor victorieni de mai târziu precum Charles Dickens, surorile Bronte și Edgar Allan Poe; Poe chiar a satirizat obsesiile revistei în „Loss of Breath: A Tale
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
la Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. În 1999, pereții stației Lemonnier au fost decorați de artistul de origine algeriană Hamsi Boubeker. Lucrarea acestuia, intitulată „Les mains de l'espoir” (în ), reprezintă mâini împodobite cu tatuaje tradiționale.
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
Midrasha) „Yiud” în scopul pregătirii în cadrului Serviciului național a unor profesori de iudaism pentru școlile laice.În anii 2000-2006 a stat în fruntea ieșivei Hashiluv a organizatiei Hakibutz Hadati - "Kibuțulul religios" din Eyn Tzurim. În anul 2008 a terminat lucrarea sa de doctorat la Universitatea Ebraică cu subiectul „Sursa dublă de inspirație și autoritate în învățătura rabinului Avraham Itzhak Hacohen Kook” O parte însemnată din gândirea rabinului Ben Nun se axează pe Biblia ebraică - Tanah sau Mikrá și pe studiul
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
lui Mahavira" sau Sala "Principală", "Sala Predicii", "Sala lui Xuanzang" și "Pagoda Marii Gâște Sălbatice". Pagoda a fost construită în anul 652 de către împăratul Gaozong (649-683). Acesta l-a desemnat pe călugărul Xuanzang drept stareț al templului și supraveghetor al lucrărilor de construcție a pagodei. Scopul ei a fost păstrarea relicvelor și scrierilor sacre aduse de Xuanzang din India. Inițial aceasta avea cinci etaje și 54 de metri înălțime. La câțiva ani însă, clădirea s-a prăbușit din cauza unui cutremur. În
Templul Daci'en () [Corola-website/Science/336445_a_337774]
-
c. 1957) este un fost gastroenterolog și cercetător britanic, cunoscut pentru cercetarea frauduloasă (acum discreditată) din 1998 care susținea că există o legătură între administrarea vacinului împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) și apariția autismului și boala intestinului. După publicarea lucrării, alți cercetători au fost în imposibilitatea de a reproduce constatările lui Wakefield sau de a confirma ipoteza lui de asociere între vaccinul ROR și autism, sau autism și boli gastro-intestinale. O anchetă efectuată în 2004 de către reporterul Brian Deer de la
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
medical din UK, cu o notă despre falsul studiu publicat în "The Lancet " și nu mai are drept de a practica medicina în UK. În ianuarie 2011, un editorial care însoțește un articol de Brian Deer în "BMJ" a identificat lucrarea lui Wakefield drept o "fraudă elaborată". În articolul următor, Deer a spus că Wakefield a planificat lansarea unei afaceri pe seama temerilor de vaccin provocate de lucrare. În noiembrie 2011, în alt raport din "BMJ" în care a fost dezvăluit cu
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
2011, un editorial care însoțește un articol de Brian Deer în "BMJ" a identificat lucrarea lui Wakefield drept o "fraudă elaborată". În articolul următor, Deer a spus că Wakefield a planificat lansarea unei afaceri pe seama temerilor de vaccin provocate de lucrare. În noiembrie 2011, în alt raport din "BMJ" în care a fost dezvăluit cu date brute faptul că în pofida spuselor lui Wakefield din "The Lancet" copii din cercetările sale nu au avut boli inflamatorii intestinale. Medicii, reviste medicale, și editorii
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
din București. În anul 1973 a ieșit la pensie. Ca o recunoaștere a meritelor sale în activitatea științifică și didactică, cu toate ca nu era membru P.C.R., i s-a conferit Ordinul Muncii, Clasa a III-a. A continuat activitatea științifică publicând lucrări în domeniul slavisticii și lingvisticii. A fost membru a Asociației Slaviștilor din România. Nu a fost membru al niciunui partid politic. După anul 1990 a reușit să se întâlnească cu câteva rude din Basarabia, însă nu a reușit să-și
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
ca făcând parte „din rândurile celor mai mari pictori de gen contemporani”. După o pauză prilejuită de Războiul Franco-Prusac, pictura "Concert d'Amateurs dans un Atelier d'Artiste" (1873) l-a consacrat în ochii publicului, determinând o mare cerere pentru lucrările sale artistice, în special în America. El a continuat să expună la salon până la sfârșitul vieții sale, fiind distins cu o medalie de argint în 1876 pentru pictura "Odihnă la fermă". De asemenea, el a câștigat medalii de argint la
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
realizat ilustrații în acuarelă și desene pentru cărți ale unor autori precum Voltaire, Victor Hugo, Alphonse Daudet și Honoré de Balzac. A scris, de asemenea, o carte despre istoria familiei sale, intitulată "" (1893). El a murit la Paris în 1906. Lucrările sale artistice sunt expuse în muzee din Carcassonne, Nantes și Troyes. În 1996, pictura "Dansatoare țigancă" a fost vândută la o licitație pentru un preț mai mare de 260.000 de euro, în timp ce, în America, în aprilie 2010, "Concert d
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
la Lyon, după acea în Saint-Germain-en-Laye, Verdun, Sedan, Valenciennes, Thionville și în cele din urmă, din 1847, la Alençon. Acolo a început să dezvolte un interes deosebit în micologie. Omul de știință a știut întotdeauna să coordineze timpul folosit pentru lucrările lui științifice și exercitarea profesiei sale, după cum reiese din patru rapoarte lungi pe teme de medicină veterinară, dintre care trei i-au adus medalia de aur. În anul 1853 a fost numit ca recompensă pentru serviciile prestate "Veterinair Principale", un
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
recompensă pentru serviciile prestate "Veterinair Principale", un titlu care a fost acordat foarte rar în Franța acestei epoci (îl purtau numai cinci persoane). După ce s-a retras în același an din funcție, el s-a dedicat singur studiul ciupercilor, scriind lucrări atât științifice cât și populare, fiind și membru corespondent al "Société linnéenne de Normandie". Gillet s-a interesat în acest context cu interes deosebit pentru ciuperci cu lamele, interesându-se în special pentru diviziunea "Discomycetes" (astăzi subdiviziune a diviziunii "Ascomycota
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
a fost un avocat și om politic, președinte al Partidului Național Român și al Consiliului Național Român din Timișoara, membru al Marelui Sfat Național Român, primul prefect al județului Timiș-Torontal după alipirea Banatului la România, deputat, senator și ministru al Lucrărilor Publice. s-a născut ca fiu al învățătorului Damaschin (1844-1915) și al Mariei Panaiot. A urmat școala primară la Topolovățu Mare, unde tatăl său fusese mutat și — deoarece pentru putea urma liceul trebuia să termine școala generală la o școală
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
toți ceilalți funcționari membri ai PNR), la 4 aprilie Aurel Cosma și-a dat demisia și a organizat filiala din Banat a Partidului Național Liberal, fiind președintele ei. În perioada 24 ianuarie 1922 - 30 octombrie 1923 a fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Brătianu. În 1927 este ales deputat din partea județului Timiș-Torontal, iar în primăvara anului 1931 senator.
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
său a fost realizat de Linda Saskia Menczel (n. 1972) și dezvelit la 3 august 2009. A fost primul guvernator al Banatului după eliberarea de sub turci. A fost autorul reconstrucției Timișoarei. A conceput planul de sistematizare a orașului, a demarat lucrările de fortificare, regularizarea cursului Begăi, a reorganizat transporturile, comerțul si poșta, a încurajat agricultura și a pus bazele unei industrii înfloritoare întru-n cartier nou creat — Fabric. Bustul său a fost realizat de Dumitru Șerban) și dezvelit la 3 august
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Theater din New York. S-a întors în Franța în perioada Directoratului, în 1797, și a dobândit un post de magistrat pe care l-a îndeplinit tot restul vieții sale, ca judecător la Curtea de Casație. El a publicat mai multe lucrări de drept și de economie politică. De asemenea, a scris o povestire erotică intitulată "Voyage à Arras". Deși a rămas burlac, nu era străin de sentimentul iubirii, pe care-l socotea cel de-al șaselea simț: dedicația sa din "Physiologie
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
Deși a rămas burlac, nu era străin de sentimentul iubirii, pe care-l socotea cel de-al șaselea simț: dedicația sa din "Physiologie" adresată frumoasei sale verișoare Juliette Récamier conține următorul text: „Doamnă, primiți cu amabilitate și citiți cu indulgență lucrarea unui om bătrân. Este un tribut adus unei prietenii care datează din copilărie și, probabil, un omagiu adus unui sentiment mai tandru... Cum pot să-i spun? La vârsta mea un bărbat nu mai îndrăznește să-și interogheze inima.” Celebra
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
om bătrân. Este un tribut adus unei prietenii care datează din copilărie și, probabil, un omagiu adus unui sentiment mai tandru... Cum pot să-i spun? La vârsta mea un bărbat nu mai îndrăznește să-și interogheze inima.” Celebra sa lucrare, "Physiologie du goût" ("Fiziologia gustului"), a fost publicată în decembrie 1825, cu două luni înainte de moartea sa. Titlul complet este "Physiologie du Goût, ou Méditations de Gastronomie Transcendante; ouvrage théorique, historique et à l'ordre du jour, dédié aux Gastronomes
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]