481,658 matches
-
lui Brillat-Savarin. Traducerea cea mai importantă în limba engleză a fost făcută de scriitorul și criticul culinar M. F. K. Fisher, care a remarcat: „mă consider binecuvântat printre traducători”. Traducerea ei a fost publicată pentru prima dată în 1949. Corpul lucrării, deși de multe ori prolix sau excesiv și uneori dubios - aforistic și axiomatic, a rămas extrem de important și a fost în mod repetat reanalizat în anii scurși de la moartea sa. Într-o serie de meditații care seamănă cu eseurile lui
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
animalele care consumă alimente făinoase se îngrașă, vrând-nevrând, și omul nu face excepție de la această lege universală. Eneas Sweetland Dallas a scris "Kettner's Book of the Table, a Manual of Cookery", un tratat de gastronomie din 1877 inspirat de lucrarea lui Brillat-Savarin. Dallas a publicat cartea sub pseudonimul A. Kettner. A fost înmormântat în Cimitirul Père Lachaise din Paris.
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
89”", sub Egida Academiei RSR. În perioada cât a fost cercetător s-a înscris la doctorat (1974), la Academia Tehnică Militară, la prof. G-ral. mr. dr. ing. Gheorghe Ardelean. În 1979 a primit titlul de doctor inginer după ce a susținut lucrarea: "Contribuții la îmbunătățirea parametrilor funcționali ai radiolocatoarelor pentru cîmpul tactic". În 1985 devine radioamator E/R cu indicativul YO3FGL. A publicat în "Sport și Tehnică", "Tehnium", "Buletinul tehnic MapN", etc, și a susținut comunicări la sesiunile științifice ale institutului. Între
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
prieteni (acei ""Dîners du Vaudeville"") care se întâlneau săptămânal la "Hôtel Grimod de La Reynière" pentru a lua cina, ce era formată din preparate trimise prin rotație de cele mai mari restaurante din Paris, iar Grimod era gazdă și președintele grupului. Lucrarea "Manuel des amphitryons" ("Manualul gazdelor") a apărut în 1808. Sainte-Beuve l-a numit „Părintele mesei”. El a moștenit averea familiei la moartea mamei sale, în 1812, s-a căsătorit cu amanta sa iubită, și-a organizat anticipat propria înmormântare pentru
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
protecție la bruiajul activ ochit prin schimbarea frecvenței purtătoare a generatorului de înaltă frecvență de la impuls la impuls. Ca obiectiv realizat, radioaltimetrul a fost destul de sigur, deși zona lui de cercetare (în comparație cu PRV-11, PRV-13) a fost în realitate mai modestă. Lucrările continuate în fabrică pentru modernizarea acestui radioaltimetru au dus la apariția radioaltimetrului PRV-16, la care s-au adus doar trei mari modificări - canalul de goniometrare, pentru deterninarea precisă a direcției bruiajului activ, protecția radarului împotriva rachetelor autodirijate antiradiolocație și schimbarea
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
românești; • Promovarea activităților cultural-educative în societate; • Comunicarea valorilor moralei creștine în societate; • Promovarea educației; Primul motto - "„Vestea bună împărtășită tuturor”" - a fost prezentat odată cu lansarea Agenției, în anul 2008. Sintagma făcea referire la faptul că Agenția de Știri își întemeiază lucrarea pe vocația originară a Bisericii de a transmite lumii Vestea cea Bună a mântuirii în Hristos. Noul motto - "„Binele de știut”" - a fost prezentat, în anul 2016, odată cu lansarea noului site al Agenției de Știri Basilica. Motto-ul sintetizează, într-
Agenția de știri BASILICA () [Corola-website/Science/336616_a_337945]
-
continuare logică a colecției „Maeștri basarabeni din sec. XX", monografia „Igor Vieru", realizată de Eleonora Brigalda-Barbas, atât prin amploarea sa cât și prin calitatea materialului selectat constituie o contribuție de esență în studiul artei naționale." „Eleonora Brigalda excelează în peisaj, lucrările sale concentrând tensiuni cromatice și gestuale care dezvăluie trăirea puternică, patosul compozițional și nu în ultimul rând, dorința vizibilă de contopire cu motivul, cu materia picturală - "mănăstiri rupestre", "Ecoul mării”, "Crizanteme", aduc un plus de vibrație și exaltare proprie creatorului
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
simpatetic, teme identitare dintre cele mai grave, articulate pe nevoia de a resuscita, artistic o memorie colectivă încărcată de evenimente tragice. Anamneza mijlocită de creația artistică aduce cu sine, însă, măcar un început de vindecare - iată finalitatea paideică a unor lucrări precum „Adio. Deportarea” sau „Moldova”, concepute ca meditații traumaturgice despre destinul atât de greu încercat de propriul popor.” „Pânzele Eleonorei Brigalda sunt guvernate de o evidentă arhitectonică structural, care ne impune condiția perceperii de ansamblu și monumentalitate. Uneori mai sobre
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
decât acelui al impresiei, iar în plan tematic acestea țin cu evidentă să recupereze valorile spirituale „pierdute“ ori date uitării, legate de zbuciumata dar și de neobișnuit de generoasa istorie a plaiurilor basarabene.” „Experiența practică a doamnei Eleonora Brigalda include lucrări axate pe tematica ancestrală ce vin să developeze originile spirituale ale poporului nostru, valorile autentice primordiale. Mesajul ideatic din pânzele „marine" și „arhaice" relevă gândirea analitică și viziunea cosmogonică a autoarei asupra lumii, ceea ce se reflectă fericit și în demersul
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
avea pentru artele plastice și a încercat să-i asigure o educație în acest sens. În anul 1881, Mihail a intrat la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg unde l-a avut ca profesor pe Pavel Chistyakov. De la primele lucrări pe care le-a făcut s-a văzut marele talent pe care-l avea pentru desen precum și un stil neobișnuit și excentric. a dezvoltat mai târziu în cariera sa, o înclinație pentru compozițiile caracterizate ca fiind fragmentare și neterminate. În
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
marele talent pe care-l avea pentru desen precum și un stil neobișnuit și excentric. a dezvoltat mai târziu în cariera sa, o înclinație pentru compozițiile caracterizate ca fiind fragmentare și neterminate. În anul 1884 a fost desemnat pentru a executa lucrările de restaurare a picturilor murale și a mozaicurilor bisericii din Mănăstirea Sfântul Chiril din Kiev. Pentru a putea realiza această provocare, artistul a plecat la Veneția pentru ca să studieze arta creștină medievală. Cele mai multe pânze pictate la Veneția s-au pierdut pentru că
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
a căror efect semăna cu irizarea luminoasă a pietrelor prețioase. Mihail Vrubel a revenit la Kiev în anul 1886 și a prezentat mai multe modele pentru Catedrala Sfântul Volodimir nou construită la Kiev. Comisia întrunită pentru desemnarea unui executant al lucrărilor nu a reușit să aprecieze noutatea proiectelor pe care Mihail Vrubel le-a prezentat, drept pentru care acesta nu a fost acceptat pentru realizarea interiorului catedralei. Tot în această perioadă, artistul a făcut unele ilustrații pentru Hamlet și Ana Karenina
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
artă l-a acuzat de o "urâțenie sălbatică" în înfățișarea personajului reprezentat, în timp de Savva Mamontov, mecena al artelor, i-a lăudat seria "Demonii" ca fiind "simfoniile fascinante ale unui geniu". Ca urmare acesta, i-a comandat mai multe lucrări decorativiste cu care a și-a împodobit casa sa și a prietenilor. Din păcate, astăzi seria "Demon" ca și alte creații ale lui Vrubel, nu mai arată așa cum erau ele atunci când au fost pictate. Artistul a adăugat bronz - care în
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
primit recenzii mixte - de la entuziasm la destul de sarcastic, batjocoritoare. În anul 2011, a interpretat piesă "Melodia" poet Nikolai Dobronravov și Alexandra Pakhmutova compozitor în emisiunea TV muzical "Proprietatea Republicii", care a câștigat primul loc în programul final. În același an, lucrările finalizate pe noul lor album, care se numeste "Ono togo stoit". În cinci ani, acesta este primul album al muzicianului, care a spus că nu a vrut să pumn nou cântec, pentru că el nu-i place să se grăbească. În
Nikolai Noskov () [Corola-website/Science/336637_a_337966]
-
Titlurile companiei se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, secțiunea XMBS, sub simbolul CHOB. Construcția "Combinatului Chimic Borzești" a fost începută în anul 1954, în 1959 intrat în funcțiune prima instalație, fabrica de Oxigen, care asigura oxigenul necesar lucrărilor de construcții de pe platforma industrială și de pe șantierele din oraș. Apoi s-au realizat instalațiile de detoxan și monoclorbenzen, după care în 1960 au fost puse în funcțiune uzina de sodă caustică cu instalațiile: electroliza cu diafragmă, clor lichid, acid
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
în castelul Heidecksburg. În 1778, Louis Günther II a înființat o bibliotecă în aripa de vest a Castelului Heidecksburg, punând astfel bazele Bibliotecii Palatului, care astăzi conține aproximativ 7000 de volume. În plus, Louis Günther II a cumpărat din Italia lucrări ale unor artiști renumiți. A murit la 29 august 1790 și a fost succedat de fiul său Friedrich Karl. Louis Günther II s-a căsătorit la 22 octombrie 1733 la Greiz cu contesa Sophie Henrietta de Reuss-Untergreiz (1711-1771). Ei au
Louis Günther al II-lea, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt () [Corola-website/Science/336655_a_337984]
-
echipe rivale. SS Poli Timișoara își dispută meciurile pe "Dan Păltinișanu". Acest stadion este al doilea ca mărime din România și a fost construit în anul 1963, când avea 40.000 de locuri, iar în ultimii ani a suferit numeroase lucrări de modernizare. În prezent are capacitatea de 32.972 de locuri și instalație de nocturnă de 1456 lucși. Stadionul poartă numele fotbalistului timișorean Dan Păltinișanu (1951-1995) care a jucat 10 sezoane la FC Politehnica Timișoara.
SS Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/336660_a_337989]
-
deservească linia de la Dilbeek la Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. Începând din 1976, în partea de nord a stației se găsește lucrarea "Sept écritures" (în ) a artiștilor Pierre Alechinsky și Christian Dotremont, șapte panouri pictate de Alechinsky conținând texte din poeziile lui Dotremont. Imaginile sunt realizate cu cerneală de India aplicată pe hârtie, apoi fixate pe lemn. Doar către periferii: În ambele
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]
-
au etichetat pe lituanienii participanții la genocid ca elemente extremiste izolate. Amintirile din acea vreme și la discutarea acestor evenimente în istoriografiile evreiască și lituaniană sunt destul de diferite, deși istoriografia lituaniană în ultimele două decenii s-a îmbunătățit, în comparație cu , cu lucrări de cercetători, cum ar fi , Valentinas Brandišauskas și , printre alții, și a fost revizuită pozitiv de istorici occidentali. Problema rămâne controversată și astăzi. Conform istoricilor lituanieni, chestiunile în discuție sunt cele referitoare la rolul Frontului Activiștilor Lituanieni, al și participarea
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
un astronom, astrolog, cartograf și matematician italian. S-a născut la Padova și a absolvit studii de filosofie la Bologna în 1579. Tatăl său era Pasquale Magini, un cetățean al Padovei. Dedicându-se el-însuși studierii astronomiei, a scris în 1582 lucrarea "Ephemerides motuum coelestium", tradusă în italiană în anul următor. În 1588 a fost ales în locul lui Galileo Galilei pentru a ocupa catedra de matematică de la Universitatea din Bologna , după moartea lui Egnatio Danti. El a murit în Bologna. Magini a
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
lui Copernic. Magini a conceput propria sa teorie planetară, diferită de celelalte teorii existente. Sistemul maginian consta din unsprezece sfere de rotație, pe care l-a descris în "Novæ cœlestium orbium theoricæ congruentes cum observationibus N. Copernici" (Veneția, 1589). În lucrarea "De Planis Triangulis" (1592), el a descris utilizarea de cvadrantelor în topografie și astronomie. În 1592 Magini a publicat "Tabula tetragonica", iar în 1606 a conceput tabele trigonometrice extrem de precise. De asemenea, el a studiat geometria sferei și aplicațiile trigonometriei
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
extrem de precise. De asemenea, el a studiat geometria sferei și aplicațiile trigonometriei, pentru care a inventat metode de calcul. A cercetat problema oglinzilor și a publicat studii despre teoria oglinzilor sferice concave. De asemenea, el a publicat un comentariu asupra lucrării "Geographia" (Köln, 1596) a lui Ptolemeu. În calitate de cartograf, activitatea sa de o viață a fost pregătirea lucrării "Italia" sau "Atlante geografico d'Italia" (Atlasul geografic al Italiei), tipărit postum de fiul lui Magini în 1620. Acesta urmărea să includă hărți
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
de calcul. A cercetat problema oglinzilor și a publicat studii despre teoria oglinzilor sferice concave. De asemenea, el a publicat un comentariu asupra lucrării "Geographia" (Köln, 1596) a lui Ptolemeu. În calitate de cartograf, activitatea sa de o viață a fost pregătirea lucrării "Italia" sau "Atlante geografico d'Italia" (Atlasul geografic al Italiei), tipărit postum de fiul lui Magini în 1620. Acesta urmărea să includă hărți ale fiecărei regiuni italiene cu nomenclatura exactă și note istorice. Fiiind un proiect major, realizarea atlasului (început
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
vedere financiar în acest proiect. Magini nu a făcut nici un fel de cartografiere el însuși. El a avut, de asemenea, preocupări care astăzi ar fi considerate pseudoștiințifice. Un susținător puternic al astrologiei, el a apărat utilizarea sa în medicină în lucrarea "De astrologica ratione" (Veneția, 1607). Magini a colaborat îndeaproape cu Valentine Naibod și a publicat în această carte studiile "De annui temporis mensura în Directionibus" și "De Directionibus" din manuscrisul neterminat "Claudii Ptolemaei Quadripartitae Constructionis Apotelesmata Commentarius novus et Eiusdem
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
1886 de către Antonio Favaro. Craterul lunar Maginus este numit după el. O companie de software din Marea Britanie și-a luat numele de la craterul Maginus numit în onoarea lui. Magini este bine cunoscut pentru publicarea unor ediții de dimensiuni reduse ale lucrării "Geographiae" a lui Ptolemeu publicate în limba italiană cu titlul "Geografia cioe Descrittione Universale della Terra"
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]