481,658 matches
-
mai departe de ziduri. Cea de-a treia parte avea două șanțuri adăugate la sistemul defensiv, unul pentru oraș și unul pentru suburbie. Porțiunea sudică a zidurilor exterioare a fost lăsată deschisă. Au existat patru faze principale în construcția cetății. Lucrările la prima parte, un palat fortificat pentru despotul Đurađ Branković construit la confluenta râurilor, au început în toamna anului 1428. Sub supravegherea lui George Paleologul Kantakuzen, fratele mai mare al despotinei Jerina Branković, au fost aduse cherestea, văr și pietre
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
aduse cherestea, văr și pietre mari din anticele orașe române Mons Aureus (satul modern Seone, aflat la vest de Semendria), Margum (la gură de vărsare a Moravei Mari) și Viminacium. În primăvara anului 1429, muncitorii greci și ragusani au început lucrările de zidărie. În 1430 a fost finalizată elegantă reședința despotală. Ea includea un palat ce se află de-a lungul zidului; o sală a tronului lângă zidul dinspre Dunăre; un donjon, "Donžon kula" (turnul donjon), în colțul format de ziduri
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
ziduri joase și mai multe turnuri. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea au fost adăugate tranșee fortificate. Starea de deteriorare a cetății variază de la "krstata kula", care este încă bine conservata, la zidurile care nu avut parte de lucrări de reparații și s-au prăbușit în unele locuri. Primul, și cel mai sever, prejudiciu a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 5 iunie 1941, munițiile depozitate în cetate au explodat, distrugând nu doar o mare
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a fost construit un sistem pentru a proteja cetatea și orașul înconjurător de posibilele inundații viitoare; cu toate acestea, au avut loc inundații majore în 2006, ca urmare a ploilor abundente și a topirii zăpezilor. Cetatea a fost obiectul unor lucrări de restaurare și conservare, urmate de cercetări arheologice și arhitecturale, incepand cel puțin din 1970. Majoritatea lucrărilor realizate până acum au avut loc între anii 1970 și 1995. În timp ce unele părți au fost parțial reparate, altele au parte doar de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
toate acestea, au avut loc inundații majore în 2006, ca urmare a ploilor abundente și a topirii zăpezilor. Cetatea a fost obiectul unor lucrări de restaurare și conservare, urmate de cercetări arheologice și arhitecturale, incepand cel puțin din 1970. Majoritatea lucrărilor realizate până acum au avut loc între anii 1970 și 1995. În timp ce unele părți au fost parțial reparate, altele au parte doar de lucrări de conservare și se află încă într-o stare proastă. În orașul interior, fundația este singura
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de restaurare și conservare, urmate de cercetări arheologice și arhitecturale, incepand cel puțin din 1970. Majoritatea lucrărilor realizate până acum au avut loc între anii 1970 și 1995. În timp ce unele părți au fost parțial reparate, altele au parte doar de lucrări de conservare și se află încă într-o stare proastă. În orașul interior, fundația este singura parte a palatului care a rămas în picioare, iar din sala de audiență se află doar conturul exterior unde s-au aflat fundațiile. Vestigiile
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
audiență se află doar conturul exterior unde s-au aflat fundațiile. Vestigiile aflate în picioare au fost parțial restaurate și sunt acum stabile, desi problemele legate de creșterea vegetației și întreținerea permanentă rămân. Turnurile înconjurătoare necesită, de asemenea, efectuarea de lucrări, din moment ce multe s-au prăbușit. Restaurarea orașului a fost urmată în anii 1994-1995 de o serie de cercetări arheologice. Suburbia fortificata se află încă într-o stare foarte proastă. Părți de zid au dispărut, iar mai multe turnuri sunt înclinate
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
într-o stare foarte proastă. Părți de zid au dispărut, iar mai multe turnuri sunt înclinate sau s-au prăbușit parțial. Turnul de colț din spatele turnului cu inscripție și porțiunea de zid de-a lungul Dunării au avut parte de lucrări de conservare, zidul sudic, care a fost restaurat de mai multe ori ca parte a unui dig, este stabil, dar lucrările de conservare au fost de proastă calitate. O mare parte din timp a fost alocat săpăturilor și cercetărilor arheologice
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Turnul de colț din spatele turnului cu inscripție și porțiunea de zid de-a lungul Dunării au avut parte de lucrări de conservare, zidul sudic, care a fost restaurat de mai multe ori ca parte a unui dig, este stabil, dar lucrările de conservare au fost de proastă calitate. O mare parte din timp a fost alocat săpăturilor și cercetărilor arheologice, în special ale vestigiilor complexului religios și al băii turcești. Contraescarpele aflate de-a lungul Dunării, care se prăbușiseră parțial de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
O mare parte din timp a fost alocat săpăturilor și cercetărilor arheologice, în special ale vestigiilor complexului religios și al băii turcești. Contraescarpele aflate de-a lungul Dunării, care se prăbușiseră parțial de mai multe ori, au avut parte de lucrări de restaurare, iar acum se află în stare bună. În alte părți, contraescarpele au dispărut sau se află sub pământ, iar starea lor este necunoscută. Zona învecinată cetății este, de asemenea, amenințată deși ocupă un mal bine aparat de-a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
ocupă un mal bine aparat de-a lungul Dunării. Celelalte două părți sunt înconjurate de structuri moderne, precum un port de agrement pe latura de est, o cale ferată la sud și diferite alte structuri urbane. Rezultatul final planificat al lucrării îl reprezintă reabilitarea deplină a cetății Semendria și a zonelor învecinate, inclusiv relocarea căii ferate, desi costurile estimate variază pe o scară largă. Între 2003 și 2004, costul doar pentru lucrările de conservare a fost estimat la 10,6 milioane
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și diferite alte structuri urbane. Rezultatul final planificat al lucrării îl reprezintă reabilitarea deplină a cetății Semendria și a zonelor învecinate, inclusiv relocarea căii ferate, desi costurile estimate variază pe o scară largă. Între 2003 și 2004, costul doar pentru lucrările de conservare a fost estimat la 10,6 milioane €, în timp ce costul de reabilitare total, inclusiv pentru conservare, restaurare și cercetare, a ajuns la 22 milioane €. În anul 2005, costul combinat pentru conservare și cercetare a scăzut la 4 milioane €. În ciuda
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia. Este în înzestrare. La sfârșitul anilor '60, în scopul creșterii fiabilității, imunității la bruiaj, protejării împotriva atacurilor cu rachetele antiradiolocație și măririi zonei de descoperire, la radioaltimetrele PRV-9 și PRV-9A s-au efectuat lucrări pentru perfecționarea acestora, care s-au terminat prin crearea, pe baza radioaltimetrului de serie PRV-9, a prototipului experimental, al noului radioaltimetru mobil ("Încredere" 1RL132). Proiectantul șef al acestei modernizări a fost V.A. Kravchuk. În anul 1970 au fost realizate
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
a reînviat formele tradiționale ale poeziei, dominate mai ales de genul epopeic, dar le-a depășit prin inventivitate”. Opera sa poetică i-a influențat puternic pe romanticii georgieni de la începutul secolului al XIX-lea și a răsunat din nou în lucrările lor în mai multe ocazii. Prima traducere în limba română a operei poetice a lui Besiki a fost volumul de versuri "Oștile tristeții", publicat de Editura Junimea din Iași în 1977. Cartea a fost publicată prin strădania doamnei Fanny Gingihașvili
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
s-a lansat și ideea amplasării la Iași a unui bust al poetului georgian. Bustul a fost realizat din bronz de sculptorul georgian David Maisuradze, șeful Catedrei de Sculptură de la Academia de Arte din Tbilisi și autor al mai multor lucrări monumentale pe tot cuprinsul Georgiei. Inițiativa realizării monumentului i-a aparținut inginerului Gary Gingihașvili, fiul profesoarei Fanny Gingihașvili și un cunoscător al limbii și civilizației române, și s-a materializat prin strădania Fundației Culturale Georgiene, care l-a oferit gratuit
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
Oradea în familia unui negustor macedoromân care s-a mutat ulterior la Brașov. Zaharia s-a stabilit la Buda unde a deschis o o librărie și a editat ca tipograf, cu ajutorul Imprimeriei Universității din capitala Regatului Ungariei, numeroase cărți și lucrări în limba română. Ele au avut ca destinație atât întregul spațiu al Transilvaniei, cât și Țara Românească și Moldova. A sprijinit tipărirea unei culegeri de maxime ecleziastice și filozofice, precum și o culgere care conținea notele de călătorie ale lui Dinicu
Zaharia Carcalechi () [Corola-website/Science/336719_a_338048]
-
3.300 de oameni (1.300 de morți și 2.000 de răniți) în luptele din jurul orașelor Arnhem și Oosterbeek. Robert Kershaw, pornind de la rapoarte incomplete, a identificat pierderi care se ridică la „cel puțin” 2.500 de oameni. În lucrarea „Roll of Honour: Battle of Arnhem 17-26 September 1944”, J.A. Hey din cadrul „Society of Friends of the Airborne Museum, Oosterbeek” a identificat 1.725 germani uciși în luptă in regiunea Arnhem. Toate aceste cifre sunt cu mult mai mari
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sferturi dintre morminte sunt ale celor care au murit în timpul bătăliei de la Arnhem din 1944. În 2003 erau încă 138 de morminte ale unor soldați neidentificați, iar rămășițe umane, echipamente militare și arme sunt descoperite și în zilele noastre în timpul lucrărilor agricole executate pe câmpurile din jurul orașului. În Germania, bătălia a fost considerată o mare victorie și opt soldați au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Soldații germani căzuți la datorie au fost înmormântați în „Cimitirul eroilor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o prezență expozițională numeroasă, conform uzanțelor epocii în care a trăit. A participat la expoziții la München și Budapesta în anii 1897, 1899 și 1900 și la expozițiile colective ale Școlii de la Baia Mare în 1907 și 1909. A participat cu lucrări la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900; la Satu Mare tot cu Școala de pictură de la Baia Mare în 1901 și la Baia Mare la Expoziția Jubiliară din anul 1912. Școala particulară de pictură înființată de Simon Hollósy la München în anul
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
plastic propriu și original. Datorită fragmentarismului moștenirii pe care a lăsat-o în urmă, critica de artă a reușit să stabilească etapele majore ale creației artistului. Astfel, în perioada penultimului deceniu al secolului al XIX-lea se poate vedea în lucrările sale eforturile acestuia pentru depășirea tarelor academiste, ale picturii de salon müncheneze. Compozițiile din acei ani au o tematică exclusiv rurală și sunt caracterizate de un stil pictural naturalist cu care pictorul a încercat să exprime un amestec de frământări
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
au dat formă unor caractere umane și a unor tipologii de subiecte și tematici prin care intelectualitatea contemporanetății lui și-a construit propriile imagini despre sine și societate. Cea de a doua etapă a fost cea a realismului prezent în lucrările de "plein-air" în care pictorul a alternat tematica compozițiilor de gen cu peisagistica, mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În mod particular se remarcă în această etapă perioada taberelor băimărene a școlii pe care a înfințat-o
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
-lea. În mod particular se remarcă în această etapă perioada taberelor băimărene a școlii pe care a înfințat-o în anul 1896. În acești ani a apărut un surprinzător proces de agregare stilistică al elementelor impresioniste, simboliste și realiste prezente în lucrările anterioare. Ultima etapă a fost cea a taberelor de creație pe care le-a organizat la Teceu Mare, perioadă în care discursul artistic al creației sale s-a îmbogățit cu o dominantă pre-expresionistă. După decesul din anul 1918, circulația operelor
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
discursul artistic al creației sale s-a îmbogățit cu o dominantă pre-expresionistă. După decesul din anul 1918, circulația operelor sale nu a fost una importantă, ba chiar defavorabilă. La Bienala de la Veneția din anul 1922 au fost expuse doar trei lucrări și până în deceniul al șaselea al secolului al XX-lea tablourile lui Hollosy au apărut în public doar sporadic. Revenirea în atenția publicului s-a produs o dată cu expoziția aniversară din anul 1957 - cea a centenarului nașterii sale. Ulterior, pânzele lui
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
artă din Baia Mare din anul 1996, întreaga creație a lui Simon Hollosy a ieșit în centrul atenției publicului la Budapesta și Baia Mare și mai apoi în Franța, Germania și București. După anul 1996, au apărut sporadic pe piața de artă lucrări semnate de către Simon Hollosy la licitațiile publice organizate la Budapesta. Pictura care înfățișează ruinele Cetății Hust realizată în anul 1896 și care a fost achiziționată de Muzeul de Artă din Sighetul Marmației, a fost furat în anul 1990 și a
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
14 mai 1940, au supus întregul oraș unui masiv bombardament de aviație. Traficul devenise foarte intens pe vechiul pod Willem, iar planurile pentru construcția unuia nou datează dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Lipsa fondurilor a făcut ca Serviciul Lucrărilor Publice să poată aborda abia în anii 1970 realizarea unui nou pod. Construcția a început în 1975 și s-a încheiat în 1981, an în care noul pod hobanat peste Meusa Nouă a și fost inaugurat. Hobanele sunt susținute de
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]