481,658 matches
-
Noțiuni de Rezistența Materialelor”, 1999. A publicat numeroase articole în reviste și anuare științifice. A susținut numeroase comunicări științifice la diferite simpozioane de specialitate. A elaborat proiecte pentru construirea unor aparate pentru încercarea materialelor la rezistență, folosite de studenți la lucrările de laborator. Este coautor la mai multe contracte de cercetare științifică aplicate în industrie. Deține un certificat de inovator pentru construirea unor mașini speciale pentru încercări la fluaj. http://www.magazinistoric.ro/author/dionisie-craifaleanu/ http://opiniabuzau.ro/buzoianul-aurel-craifaleanu-elev-al-fondatorului-chimiei-biologice-moderne-emil-fischer
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
cu sponsorizări din această țară. În 1887, Stein a mers în India, unde s-a alăturat Universității din Punjab, ca grefier. Mai târziu, între 1888 și 1899, a fost director al Colegiului Oriental din Lahore. Stein a fost influențat de lucrarea lui Sven Hedin din 1898 "Prin Asia". Dându-și seama de importanța istoriei și arheologiei din Asia Centrală a trimis guvernului o propunere de a explora, carta și studia oamenii din Asia Centrală. În mai 1900 a primit aprobarea să conducă o
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
istoric sau se concentrează asupra unor evocări autobiografice. Câteodată, discursul pur pictural este dublat de inscripții, titluri, numele unor personaje, fragmente de gânduri, ceea ce amplifică și adâncește elaborarea conceptuală a tabloului.” Alexandra Titu: „Ciclul Abstract, căruia i-a integrat și lucrări din subciclul Cuiburi aduce în pictura lui Liviu Nedelcu un plus remarcabil de concretețe materială, o densitate a traseului cromatic la care participă atât consistența suportului pigmentar, cât și intensitatea- armonică - a culorii. Raporturile între tonurile de roșu, tonurile de
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
a fost, de asemenea, torturat și în cele din urmă executat la Resafa, unde moartea lui a fost marcată de întâmplări miraculoase. "Patimile", text plin de apariții supranaturale și anacronisme istorice, a fost respins ca o sursă istorică de încredere. Lucrarea a fost datată la mijlocul secolului al V-lea și nu există nici o altă dovadă pentru cultul lui Serghie și Vah înaintea anului 425, la peste un secol după ce s-a spus că ar fi murit. Ca atare, există îndoieli serioase
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
comercial era Ana Maria Ciuhandu, soția primarului, și din acționariatul căreia făcea parte Sorin Cristian Costache, reprezentantul PNȚCD în Consiliul de Administrație al Administrației Domeniului Public din Timișoara. Beneficiarul autorizației a fost Ionel Cârpaci. Însă această autorizație a expirat fără ca lucrările să fi început. Între timp, Andrei Petrișor, consilier local, a intenționat și el să obțină vila, împrumutând familia de romi cu 500 000 EUR, casa Mühle fiind ipotecată drept garanție. Însă la 23 mai 2011 ipoteca a fost radiată în urma
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
La 24 mai proprietatea a fost vândută cu valoarea declarată de circa 100 000 EUR. lui Ionelaș Cârpaci. Acesta a solicitat o nouă autorizație de construcție, motivând prin necesitatea reabilitării clădirii. Autorizația de construcție, nr. 985/05.07.2012, prevedea „lucrări de restaurații, reparații generale, modificări interioare și exterioare prin consolidări, extinderea casei scării și extinderea clădirii pe fațada posterioară cu 3,85 metri în scopul reîntregirii fațadelor în mod unitar, cu păstrarea arhitecturii existente, amenajare de mansardă în podul existent
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
unitar, cu păstrarea arhitecturii existente, amenajare de mansardă în podul existent cu păstrarea cotei existente la cornișă și păstrarea caracterului arhitectural existent, refuncționalizare și recompartimentare parțială a clădirii la subsol, parter și mansardă și amenajarea unui bazin la demisol”. Însă lucrările au început cu înlăturarea tencuielii și a acoperișului, apărând semne de înălțare a clădirii, fapte care nu corespundeau cu autorizația obținută. Poliția s-a autosesizat și a deschis un dosar penal, atât pentru nerespectarea prevederilor autorizației, cât și pentru faptul
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
tencuielii și a acoperișului, apărând semne de înălțare a clădirii, fapte care nu corespundeau cu autorizația obținută. Poliția s-a autosesizat și a deschis un dosar penal, atât pentru nerespectarea prevederilor autorizației, cât și pentru faptul că firma care efectua lucrările nu era autorizată să execute lucrări la clădiri de patrimoniu. Simultan, în urma unui control făcut de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu și Inspectoratul de Stat în Construcții, constatând că „modul în care se execută lucrările de restaurare nu respectă
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
de înălțare a clădirii, fapte care nu corespundeau cu autorizația obținută. Poliția s-a autosesizat și a deschis un dosar penal, atât pentru nerespectarea prevederilor autorizației, cât și pentru faptul că firma care efectua lucrările nu era autorizată să execute lucrări la clădiri de patrimoniu. Simultan, în urma unui control făcut de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu și Inspectoratul de Stat în Construcții, constatând că „modul în care se execută lucrările de restaurare nu respectă procedurile impuse de o intervenție la
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
că firma care efectua lucrările nu era autorizată să execute lucrări la clădiri de patrimoniu. Simultan, în urma unui control făcut de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu și Inspectoratul de Stat în Construcții, constatând că „modul în care se execută lucrările de restaurare nu respectă procedurile impuse de o intervenție la o clădire de patrimoniu”, în 25 mai 2012 Primăria Municipiului Timișoara, prin Instituția Arhitectului Șef, a dispus sistarea lucrărilor. Actual casa este proprietatea familiei Stancu și a moștenitorului Ion Nelson
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
de Stat în Construcții, constatând că „modul în care se execută lucrările de restaurare nu respectă procedurile impuse de o intervenție la o clădire de patrimoniu”, în 25 mai 2012 Primăria Municipiului Timișoara, prin Instituția Arhitectului Șef, a dispus sistarea lucrărilor. Actual casa este proprietatea familiei Stancu și a moștenitorului Ion Nelson Mihai. Deși exista autorizația de restaurare, lucrările n-au fost reluate. Lipsită de acoperiș și tencuială o iarnă, clădirea a fost supusă timp de o săptămână unor ploi puternice
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
de o intervenție la o clădire de patrimoniu”, în 25 mai 2012 Primăria Municipiului Timișoara, prin Instituția Arhitectului Șef, a dispus sistarea lucrărilor. Actual casa este proprietatea familiei Stancu și a moștenitorului Ion Nelson Mihai. Deși exista autorizația de restaurare, lucrările n-au fost reluate. Lipsită de acoperiș și tencuială o iarnă, clădirea a fost supusă timp de o săptămână unor ploi puternice, fiind evident că se va degrada. Locuitorii Timișoarei, apreciind că este vorba de fapt de o demolare, s-
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
este văzută ca un simbol al orașului, iar locuitorii Timișoarei doresc să fie păstrată ca atare. La proteste a participat și Comitetul civic pentru patrimoniul urban al Timișoarei, un grup informal, care a declarat că „unii proprietari cer autorizații pentru lucrări minore («mansardări», «consolidari» etc.) și, cu acordul tacit al autorităților, peste noapte, hoțește și banditește, dărâmă pur și simplu monumente irecuperabile ale patrimoniului și ale istoriei timișorene”. Primarul Nicolae Robu a declarat că „Acolo s-a lucrat parșiv. Au fost
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
EUR. Proprietarii evaluează proprietatea între 1 milion și 1,5 milioane de EUR, sumă considerată inacceptabilă de primărie. În urma acțiunii în justiție a Asociației ProDomo și primăriei există o hotărâre judecătorească care obligă proprietarii să aducă clădirea în starea dinainte de lucrările efectuate pe baza autorizației 985/05.07.2011, scop în care a fost eliberată autorizația nr. 674/01.03.2016, având ca obiect „Reconstruire clădire prin aducerea la starea inițială, înainte de A[utorizația de].C[onstrucție]. nr. 985/05.07
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
rejudecare. Sentința tribunalului a fost de respingere a recursului familiei Stancu, iar recursul lui Ion Nelson Mihai la Curtea de Apel a fost respins în 20 decembrie 2016, rămânând definitivă prima sentință, de aducere a imobilului în starea dinainte de începerea lucrărilor. Sentința este o premieră în România pentru cazuri similare. Nici Consiliul Județean nu a fost de acord să cumpere proprietatea la prețul de 2,5 milioane de EUR, cât a solicitat Ionel Stancu. O eventuală expropriere se bazează pe legea
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
o epocă de modernizare a orașului Atena și și-au pus amprenta, prin urmare, asupra mai multor spații publice. În 1954, în zona de metrou Piața Omonia, s-au amenajat bănci, magazine și un oficiu poștal. În 1958 Ministerul Transporturilor și Lucrărilor Publice a organizat un concurs pentru dezvoltarea Pieței Omonia. Concursul a fost câștigat de sculptorul George Zongolopoulos și arhitectul Kostas Bitsios. Propunerea lor a inclus un sistem acvatic circular central în mijlocul căreia urma să fie amplasată un ansamblu statuar dedicat
Piața Omonia () [Corola-website/Science/336890_a_338219]
-
au conceput un plan pentru ocuparea rapidă a orașului, iar luptele s-au desfășurat în perioada 10 -14 mai 1940. La final, germanii au reușit să ocupe orașul doar după declanșarea unui puternic bombardament aerian. În Rotterdam nu fuseseră făcute lucrări defensive și orașul nu fusese inclus în niciun plan strategic. El era relativ departe de zona fortificată cunoscută ca „Fortăreața Olanda” și la o distanță destul de mare de litoral. Militarii staționați în Rotterdam erau încadrați în principal în câteva unități
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
va faci raportul său. Art. IV. Dacă, după asămine cercetare, dovezile ce ar fi înfățoșat streinul să vor găsi vrednice, atunce va pute acesta să întrebuințăzi capitalul său în feliuri de cumpărături de averi și va fi silitori ca prin lucrările și îndeletnicirile lui să deie dovezi de dostoinicia lui și a unui talent întru adevăr folositori țării. Cu asămine urmare în curgire de zăci ani, începători de la ziua carile va fi dat jaloba, și păzind de-a purure și neîncetat
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
piste tot anul a patentilor și a cheltuielilor comunale, vor fi de îndată înscriși în rândul pământenilor și să vor folosi de aceleși dreptăți ce sânt hărăzite neguțătorilor și meșterilor pământești. Art. VII. Fiindcă această pravilă nu poate a ave lucrare pe vreme trecută, oricare strein care până în ziua de astăzi s-ar fi împământenit după obiceiul păzit până acum, să va folosi cu deplinătate de dreptatea sa ca și cum ar fi câștigat-o în putere aceștii pravili. Art. VIII. Aceste dispoziții
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
Expresia (în , abreviat "GTI") desemnează, de la mijlocul anilor 1980, realizarea unor lucrări de infrastructură care s-au dovedit "a posteriori" contraproductive, inutile sau deficitare din punct de vedere social, economic sau ecologic. La începutul anilor 2010 au apărut și expresiile Mari proiecte inutile și Mari proiecte inutile și impozitate, care desemnează proiecte
Mari lucrări inutile () [Corola-website/Science/336894_a_338223]
-
ecologic. La începutul anilor 2010 au apărut și expresiile Mari proiecte inutile și Mari proiecte inutile și impozitate, care desemnează proiecte aflate în curs și a căror utilitate este pusă "a priori" sub semnul întrebării de către opozanții acestora. Expresia „marile lucrări inutile” a fost utilizată pentru prima dată de jurnalistul belgian de investigații Jean-Claude Defossé în programul omonim difuzat de RTBF cu începere din 1986, apoi în lucrarea sa "Micul ghid al Marilor Lucrări Inutile", publicată la Editura RTBF, în 1990
Mari lucrări inutile () [Corola-website/Science/336894_a_338223]
-
utilitate este pusă "a priori" sub semnul întrebării de către opozanții acestora. Expresia „marile lucrări inutile” a fost utilizată pentru prima dată de jurnalistul belgian de investigații Jean-Claude Defossé în programul omonim difuzat de RTBF cu începere din 1986, apoi în lucrarea sa "Micul ghid al Marilor Lucrări Inutile", publicată la Editura RTBF, în 1990. Această expresie, ce se referă la mari șantiere care n-au fost niciodată terminate, nu și-au atins obiectivele sau a căror utilitate este contestată, a continuat
Mari lucrări inutile () [Corola-website/Science/336894_a_338223]
-
semnul întrebării de către opozanții acestora. Expresia „marile lucrări inutile” a fost utilizată pentru prima dată de jurnalistul belgian de investigații Jean-Claude Defossé în programul omonim difuzat de RTBF cu începere din 1986, apoi în lucrarea sa "Micul ghid al Marilor Lucrări Inutile", publicată la Editura RTBF, în 1990. Această expresie, ce se referă la mari șantiere care n-au fost niciodată terminate, nu și-au atins obiectivele sau a căror utilitate este contestată, a continuat să fie utilizată în Belgia inclusiv
Mari lucrări inutile () [Corola-website/Science/336894_a_338223]
-
Această expresie, ce se referă la mari șantiere care n-au fost niciodată terminate, nu și-au atins obiectivele sau a căror utilitate este contestată, a continuat să fie utilizată în Belgia inclusiv de către comunitatea de limbă neerlandeză, precum în lucrarea (1993, în ) și continuarea sa, (1996, în ), scrise de jurnalistul Douglas De Coninck. „Marile lucrări inutile” au fost ulterior analizate și de Samy Hosni, realizatorul emisiunii (în ) de la RTBF.
Mari lucrări inutile () [Corola-website/Science/336894_a_338223]
-
și-au atins obiectivele sau a căror utilitate este contestată, a continuat să fie utilizată în Belgia inclusiv de către comunitatea de limbă neerlandeză, precum în lucrarea (1993, în ) și continuarea sa, (1996, în ), scrise de jurnalistul Douglas De Coninck. „Marile lucrări inutile” au fost ulterior analizate și de Samy Hosni, realizatorul emisiunii (în ) de la RTBF.
Mari lucrări inutile () [Corola-website/Science/336894_a_338223]