48,727 matches
-
f.a., p. 299; Dicționarul limbii române moderne, coord. D. Macrea, București, 1958. Catalogul documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale, Supliment 1 (1403-1700). Întocmit de Maria Sovejea, Mihai Regleanu ș.a., București, 1975. Ștefan Cervatiuc, Documente referitoare la moșia Cordăreni, păstrate în Arhivele Statului, județul Botoșani, în „Revista Arhivelor”, nr. 4/1986. Mihai Costăchescu, Documente moldovenești de la Ștefăniță voievod, Iași, 1943. Idem, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. II, Iași, 1932. Documente privitoare la istoria României. A. Moldova, 1/XVI. Documente privind
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
moderne, coord. D. Macrea, București, 1958. Catalogul documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale, Supliment 1 (1403-1700). Întocmit de Maria Sovejea, Mihai Regleanu ș.a., București, 1975. Ștefan Cervatiuc, Documente referitoare la moșia Cordăreni, păstrate în Arhivele Statului, județul Botoșani, în „Revista Arhivelor”, nr. 4/1986. Mihai Costăchescu, Documente moldovenești de la Ștefăniță voievod, Iași, 1943. Idem, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. II, Iași, 1932. Documente privitoare la istoria României. A. Moldova, 1/XVI. Documente privind relațiile agrare în veacul al XVIII
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
cărți românești călătoare, vol. I, București, 1987. Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace și zapise, vol. II2, Iași, 1910. Idem, Surete și izvoade, vol. XII, Iași, 1924; vol. XIV, Huși, 1925; vol. XXIV, Iași, 1930. Ștefan S. Gorovei, Note de antroponimie medievală, în „Arhiva Genealogică”, IV (IX) 1997, 1-2, p. 55-57. D. I. Grigorescu, Monografia satelor care compun parohia Cordăreni din comuna Dumeni, plasa Centru, județul Dorohoi, Dorohoi, 1912. Nicolae Iorga, Istoria industriilor la români, București, 1927. Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Țara
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Iași îi poartă numele), Dr. C. I. Parhon, (președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române 1948-1952 (funcție echivalentă cu cea de șef al statului)), poetul Ilarie Voronca, scriitorii Gala Galaction, Tudor Arghezi etc. (corespondența se găsește in Arhiva lui Dan Iagnov). Fratele lui Zalman Iagnov, Simion Iagnov, era de asemenea o mare personalitate medicală, doctor, profesor și membru corespondent al Academiei Române. Dan Iagnov și-a petrecut copilăria și adolescența în București și Timișoara. A terminat Liceul de băieți
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
nobil, pe "Nikolica Paštrović" într-o misiune diplomatică în Dubrovnik. Membrii acestei comunități au fost de confesiune ortodoxă, dar ca rezultat a catolicizării, o minoritate catolică încă există. Din acele timpuri, Paštrovićii erau menționați în mod regulat în documentele din arhivele din Kotor, Dubrovnik, Zadar și Veneția. În 1423, reprezentații aleși a comunității Paštrovićilor au semnat un tratat cu Republică Veneția și au devenit parte a statului venețian. În acel tratat, Paštrovićilor le-au fost garantată autonomia și schimbul liber de
Pastrovici () [Corola-website/Science/327022_a_328351]
-
de muzică și istorie de-a lungul întregii sale vieți. El a reușit să învețe mai multe limbi europene și asiatice. După ce a absolvit Universitatea din Sankt Petersburg cu specializări în istorie și filologie, Cicerin a început să lucreze la arhivele Ministerului Rus al Afacerilor Externe ( 1897 - 1903). În 1904, Gheorghi a moștenit proprietățile din regiunea Tambov ale unchiului să, Boris Cicerin, ceea ce l-a transformat peste noapte într-un om foarte bogat. Tânărul Cicerin și-a folosit uriașa avere pentru
Gheorghi Cicerin () [Corola-website/Science/326487_a_327816]
-
au fost publicate și frecvent retipărite, cel mai mult de către "Lorber & Turm", o editură germană din care și-a asumat această responsabilitate. Manuscriptele originale și copii ale unor manuscrise făcute de prieteni apropiați ai lui Lorber sunt păstrate încă în arhivele editurii "Lorber & Turm." Filozoful american face referire la Noua Revelație (NR) în cartea sa “Un ghid pentru cei nedumeriți”: “Ele (cărțile NR) conțin multe lucruri stranii care sunt inacceptabile mentalității moderne, dar în același timp conțin o atât de mare
Jakob Lorber () [Corola-website/Science/326495_a_327824]
-
Tratatului româno-german prin care locuitorilor germani ai României li se permitea să emigreze în Germania, majoritatea catolicilor de etnie germană au plecat din Vatra Dornei. Împreună cu credincioșii a plecat în decembrie 1940 și preotul paroh Botkowski, luând cu el întreaga arhivă a parohiei. În amintirea acestui moment dureros, înainte de plecare, s-a construit la intrarea în cimitirul catolic din Vatra Dornei un monument care dăinuie și astăzi. În anul 1941, pr. Bernhard Leibham, paroh de Câmpulung Moldovenesc, s-a pensionat și
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
1989 și, ulterior, prăbușirea Uniunii Sovietice. Pictura sa face recurs la memorie, amintire și realitate, oferind privitorului o viziune subiectivă a postcomunismului și capitalismului emergent din Romania. Utilizând fotografii, imagini din ziare și istorii de familie - ceea ce el numește “o arhivă foarte personală” - artistul reproduce în picturile sale cromatica fotografiilor Polaroid, sugerând trecerea timpului și nostalgia ritualurilor simple ale copilăriei. Tonuri de ocru auriu traversează cele mai multe dintre picturile sale - culoare derivată dintr-o imagine a centralei nucleare de la Chernobyl, pe care
Marius Bercea () [Corola-website/Science/323747_a_325076]
-
nostru să se facă mai bine auzit.” Nota de subsol a textului afirmă că Hrușciov își amintește greșit. Serghei Hrușciov, fiul premierului sovietic, afirmă că nu a găsit nicio fotografie sau film al incidentului. NBC și CBC au căutat prin arhive, dar nu au putut găsi o înregistrare a evenimentului. După părerea lui Serghei, este puțin probabil ca Nikita Hrușciov să se fi descălțat intenționat. Nu era destul loc sub masă, iar liderul sovietic, fiind supraponderal, nu ajungea ușor la pantofi
Lovirea cu pantoful în masă de către Hrușciov () [Corola-website/Science/323816_a_325145]
-
Doar câteva dintre operele ei au supraviețuit. Probabil și-a distrus multe dintre compozițiile sale, ea fiind descrisă ca foarte "timorată și autocritică". Mai multe compoziții ale ei au ieșit la suprafață ca urmare a descoperirii în anul 2000 a arhivelor de muzică Berlin Singakademie, o bibliotecă pierdută din Al Doilea Război Mondial. De asemenea, Anna Amalia a fost o colecționară de muzică, prezervând peste 600 de volume de lucrări de compozitori notabili cum ar fi Johann Sebastian Bach, George Frideric
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
din Munții Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai longevive din cadrul Blocului Estic. Este important de subliniat că subiectul reprezintă o descoperire relativ recentă în România, grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității, fapt care a permis examinarea de date istorice precise, unele necunoscute istoricilor înainte de anul 2005. La nivelul anului 2010, acest proces era încă în faza de început; arhivele sunt considerabile, chiar dacă o parte importantă a dosarelor a dispărut. Cercetările
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
reprezintă o descoperire relativ recentă în România, grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității, fapt care a permis examinarea de date istorice precise, unele necunoscute istoricilor înainte de anul 2005. La nivelul anului 2010, acest proces era încă în faza de început; arhivele sunt considerabile, chiar dacă o parte importantă a dosarelor a dispărut. Cercetările și descoperirile recente vor aduce astfel noi perspective și clarificări asupra subiectului. În martie 1944, Armata Roșie invadează Bucovina de Nord, care, la acel moment, era o provincie a
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
executați la 31 octombrie 1953, în închisoarea Jilava. Grupurile de rezistenți români din munți au fost foarte numeroase și diferite, puțin peste o mie. Puține dintre ele au reușit să se coordoneze la nivelul regiunii în care se aflau. Conform arhivelor Securității care au putut fi recuperate și după mărturiile rezistenților care au supraviețuit, există câteva grupuri mai importante. Prin " importanță " înțelegem fie numărul de membri, fie acțiunile excepționale întreprinse, fie urma vie pe care au lăsat-o în regiunea în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
acțiunile excepționale întreprinse, fie urma vie pe care au lăsat-o în regiunea în care au combătut. Totuși, clasificarea grupurilor este o acțiune dificilă, deoarece pentru unele dintre ele informațiile nu sunt disponibile în totalitate (dosare clasate încă secrete în Arhivele Securității), iar pe de altă parte, martorii au fost de multe ori eliminați în totalitate de autoritățile comuniste sau, pur și simplu, au dispărut. Luând în considerare drept criteriu importanța activității lor și literatura disponibilă în arhive, sunt reținute șapte
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
încă secrete în Arhivele Securității), iar pe de altă parte, martorii au fost de multe ori eliminați în totalitate de autoritățile comuniste sau, pur și simplu, au dispărut. Luând în considerare drept criteriu importanța activității lor și literatura disponibilă în arhive, sunt reținute șapte grupuri, descrise pe scurt, aici. Dacă ținem cont doar de mărimea dosarelor din arhivele oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare. Din această cauză am ales să prezentăm într-un tabel toate în rândul
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în totalitate de autoritățile comuniste sau, pur și simplu, au dispărut. Luând în considerare drept criteriu importanța activității lor și literatura disponibilă în arhive, sunt reținute șapte grupuri, descrise pe scurt, aici. Dacă ținem cont doar de mărimea dosarelor din arhivele oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare. Din această cauză am ales să prezentăm într-un tabel toate în rândul grupurile cele mai cunoscute, conform arhivelor C.N.S.A.S, arhivelor Naționale, studii istorice Primar al satului Răchițele (în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
pe scurt, aici. Dacă ținem cont doar de mărimea dosarelor din arhivele oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare. Din această cauză am ales să prezentăm într-un tabel toate în rândul grupurile cele mai cunoscute, conform arhivelor C.N.S.A.S, arhivelor Naționale, studii istorice Primar al satului Răchițele (în Munții Apuseni) de trei ori, pentru mai mult de zece ani, înainte de 1945, Teodor Șușman a devenit unul dintre cei mai cunoscuți rezistenți ca urmare a descoperirii osemintelor sale
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Dacă ținem cont doar de mărimea dosarelor din arhivele oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare. Din această cauză am ales să prezentăm într-un tabel toate în rândul grupurile cele mai cunoscute, conform arhivelor C.N.S.A.S, arhivelor Naționale, studii istorice Primar al satului Răchițele (în Munții Apuseni) de trei ori, pentru mai mult de zece ani, înainte de 1945, Teodor Șușman a devenit unul dintre cei mai cunoscuți rezistenți ca urmare a descoperirii osemintelor sale, la 23 iunie
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
inumane, și, de multe ori, nu au supraviețuit. Elisabeta Rizea a scăpat de acest destin, în ciuda torturii și a persecuției, și a devenit un simbol viu, apoi o icoană a Rezistenței românești. Durata acestei lupte a lăsat numeroase urme în arhivele Securității, permițând astfel istoricilor să facă multiple studii și analize. Conform informațiilor pe care le găsim aproape sistematic în rapoartele și mărturiile disponibile despre rețelele de rezistență, această rețea a fost nimicită de Securitate din cauza corupției membrilor săi, a trădărilor
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
000 de persoane care asigurau sprijinul logistic. Faptul că Rezistența a fost dispersată și întinsă în timp și spațiu a făcut ca cercetările de după 1990 să fie mai dificile, în special în ceea ce privește identificarea informațiilor despre structura mișcării. O evaluare a arhivelor Securității, făcută de Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității (C.N.S.A.S) în 2003, oferă o cifră provizorie - 1196 grupuri de rezistență active între 1948 și 1960. După mărturiile rezistenților care au supraviețuit și prin coroborare cu rapoartele Securității, le putem
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
că Rezistența a fost dispersată și întinsă în timp și spațiu a făcut ca cercetările de după 1990 să fie mai dificile, în special în ceea ce privește identificarea informațiilor despre structura mișcării. O evaluare a arhivelor Securității, făcută de Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității (C.N.S.A.S) în 2003, oferă o cifră provizorie - 1196 grupuri de rezistență active între 1948 și 1960. După mărturiile rezistenților care au supraviețuit și prin coroborare cu rapoartele Securității, le putem face un portret destul de fidel. Marea majoritate a
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
ea denunța trei anchetatori care o amenințaseră cu arma, unul dintre ei fiind Alexandru Nicolschi. Nicolschi nu era pe atunci decât la începutul unei lungi cariere de torționar și asasin, conform dosarului său complet publicat de IICCMER și bazat pe arhivele C.N.S.A.S, mărturiilor înregistrate și muncii istoricilor. Considerând că justiția era prea "blândă" cu inamicii comunismului și în special cu rezistenții, pe lângă tortura pe care o practica în mod curent în timpul interogatoriilor, Nicolschi organiza lichidări extrajudiciare, scoțând prizonierii din celule
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
La 18 iulie 1958, Vasile Motrescu a fost executat. În 1959, 80 de persoane conduse de Vasile Blănaru au fost judecate pentru "insurecție armată" în regiunea Câmpulung Muscel. Numărul de victime ucise din rândul rezistenților poate fi stabilit după studierea arhivelor dar și a numeroaselor memorii publicate după 1990. Arhivele oficiale indică mai multe sute de condamnări la moarte și totuși un număr mult mai mare de rezistenți au fost uciși în luptele cu autoritățile sau în diferitele etape ale detenției
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
În 1959, 80 de persoane conduse de Vasile Blănaru au fost judecate pentru "insurecție armată" în regiunea Câmpulung Muscel. Numărul de victime ucise din rândul rezistenților poate fi stabilit după studierea arhivelor dar și a numeroaselor memorii publicate după 1990. Arhivele oficiale indică mai multe sute de condamnări la moarte și totuși un număr mult mai mare de rezistenți au fost uciși în luptele cu autoritățile sau în diferitele etape ale detenției. Se estimează că au murit în jur de 2000
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]