48,657 matches
-
a fost numit profesorul Aurel Ciortea, iar ca adjunct căpitanul Iancu Munteanu. Reprezentând o reală forță militară, aceste Gărzi și-au desfășurat activitate în dificilele condiții asociate retragerii unei părți a Armatei Germane prin Brașov. În 6/19 decembrie 1918 comanda a fost preluată de căpitanul Munteanu. În Țara Bârsei din 1.450 gardiști de abia 800 posedau însă arme. La Cluj (ca și la Sibiu) garda s-a mai numit și "legiune". Aici efectivul comitatului a fost compus din 4
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
și cele ungare a fost stabilită pe cursul mijlociu la Mureșului, linie la care trupele Armatei Române intrate în Transilvania au ajuns la mijlocul lunii decembrie. În contextul Hotărârii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia și cu aprobarea generalului Berthelot care exercita comanda trupelor Antantei din România și sudul Rusiei, Armata Română a avansat până la linia Sighetu Marmației - Zalău - Zam, contrar opoziției semnatarului armistițiului dintre Antantă și Ungaria - generalul francez Franchet d'Esperey și a prim-ministrului francez Clemenceau. Cadrul Convenției lăsând loc
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
din bugetul de după război au însemnat suspendarea acesteia pe 17 februarie 1947. Pentru un timp, era planificat să fie convertită în primul crucișător cu rachete ghidate al SUA, dar aceasta nu s-a întâmplat. O transformare într-o navă de comandă a fost contemplată ulterior; planificarea a ajuns până la momentul când au fost alocați bani din buget în 1952 pentru acest scop, dar cu USS Northampton CLC-1 complet și USS Wright CVL-49 deja ales, munca pe "Hawaii" nu a început. Având
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
anulată în 1949, împreună cu restul planurilor pentru nave de suprafață echipate cu rachete balistice, din cauza volatilității combustibililor rachetelor și a neajunsurilor sistemelor de ghidare disponibile la acel moment. Altă convertire a lui "Hawaii", de această dată pentru o navă de comandă, a fost contemplată în august 1951. Pentru acest rol, ar fi fost similară lui USS "Northampton", dar mai mare. Această convertire s-ar fi putut lăuda de facilități ale pavilionului expansive și de un radar capabil, de asemenea și de
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
au explodat însă, în vreme ce crucișătorul ușor "Emden" a fost avariat în zona castelului prova de un bombardier Blenheim, care s-a prăbușit pe punte. Au fost uciși 11 marinari și alți 30 au fost răniți. Escadrila II./"Jagdgeschwader" 77 de sub comanda "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher a decolat de aeroportul bazei aeronavale Nordholz și a interceptat Escadrila 9 RAF. "Feldwebelii" Hans Troitsch și Alfred Held au revendicat fiecare câte o victorie, iar "Leutnant" Metz a revendicat o a treia. Aceste aparate de zbor
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
datorită faptului că și-a început cariera în marină îi va fi mai ușor să coopereze cu cei din "Kriegsmarine". Schumacher și omologul său din marină aveau însă același grad, nu aveau atoritate unul asupra celuilalt, iar lipsa unității de comandă s-a menținut. Schumacher a fost numit la comanda Stab./ "Jagdgeschwader" 1 (Comandament/Escadrila de vânătoare 1, ori JG 1), cunoscută și ca JG Nord (Escadrila de vânătoare Nord) ori JG Schumacher. În afară de aparatele Bf-109D și 109E, escadrila a fost
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
îi va fi mai ușor să coopereze cu cei din "Kriegsmarine". Schumacher și omologul său din marină aveau însă același grad, nu aveau atoritate unul asupra celuilalt, iar lipsa unității de comandă s-a menținut. Schumacher a fost numit la comanda Stab./ "Jagdgeschwader" 1 (Comandament/Escadrila de vânătoare 1, ori JG 1), cunoscută și ca JG Nord (Escadrila de vânătoare Nord) ori JG Schumacher. În afară de aparatele Bf-109D și 109E, escadrila a fost echipată și cu Messerschmitt Bf 110. Inactivitatea din timpul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Bf-109D și 109E, escadrila a fost echipată și cu Messerschmitt Bf 110. Inactivitatea din timpul Războiului ciudat a permis folosirea acestor aparate, folosite în general de flotele aeriene ofensive ("Luftflotte"), were available for defensive roles.. Stab./JG 1 avea sub comandă următoarele "Gruppen" (grupuri) cu efective de 80 -100 de avioane RAF a repartizat Grupul nr. 3 pentru executarea atacului. Grupul era format din Escadrila 9, Escadrila 37, Escadrila 38, Escadrila 99, Escadrila 115, Escadrila 149 cu Escadrila 214 și Escadrila
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a avut nici timpul nici ocazia să discute cu subordonații săi planul pentru bombardarea țintelor navale. El nu avut cum să transmită nici măcar unele sfaturi tactice cu privire la reacția grupului în cazul unui atac al avioanelor de vânătoare. Practic, Harris primise comanda unui grup de escadrile cu echipaje neomogne, fară experiență de luptă. Pentru misiunea de pe 24 decembrie, Kellet a avut la dispoziție 24 de avioane Wellington ele Escadrilelor 9, 37 și 149. Bombardierele au ales să zboare în formația de forma
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
în bună ordine, dar avionul comandantului Guthrie era mult în fața restului Escadrilei 9, iar Escadrila 37 din spatele formației făcea eforturi să se apropie de avioanele din față. Comandantului acestei escadrile, Hue-Williams a cerut piloților să mărească viteza, dar aparatele de sub comanda nu au mai menținut formația organizată. "Oberleutnant" Johannes Steinhoff, pilotând un avion Bf 109D din cadrul 10.("Nacht")./JG 26, escortat de doi camarazi din II./JG 77, au atacat la 13:30 atacat un grup de bombardiere britance imdediat după
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
dus la creșterea șanselor de atac ale avioanelor de vânătoare. După invazia din Polonia care tocmai se încheiase, forțele terestre Statul major al Forțelor terestre a făcut o analiză atentă a acestei campanii. Statul major a subliniat problemele legate de comandă, tactică și control pentru îmbunătățirea eficienței propriilor trupe. În cazul primului bombardament aliat împotriva țintelor germane, se pare că subordonații lui Schumacher nu au făcut o analiză asemănătoare, fiind prea preocupați să se felicite pentru succesul obținut. Nu există dovezi
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
pronaosului. În anii 1800-1801, întreaga Craiovă a fost incendiată de către turci, inclusiv biserica Madona Dudu. În pronaosul bisericii se afla mormântul poetului Vasile Cârlova. Biserica a fost refăcută în 1842. În 1841 Iordache Otetelișanu i-a încredințat lui Constantin Lecca comanda executării picturii de la biserica Madona Dudu. În vara acelui an, Lecca s-a dus personal la Viena pentru a cumpăra vopselele necesare. Pictura bisericii, terminată în 1844, a fost executată în ulei în stil occidental și a fost bine primită
Biserica Madona Dudu () [Corola-website/Science/332695_a_334024]
-
șeful Statului Major al "Luftwaffe" Hans Jeschonnek, a definit pentru prima oară rolul avioanelor de vânătoare de zi în cadrul sistemului de apărarea a teritoriului german. Unitățile de avioane de vânătoare erau desemnate unor sarcini defensive specifice și erau puse sub comanda comandamentelor antiaerian local. În cele din urmă, toate escadrilele de avioane de vânătoare aveau să fie trecute sub comanda unei dintre cele câteva "Luftflotten" (Flote Aeriene), care trebuiau să urmărească apărarea obiectivelor germane într-o manieră „legată direct cu conceptul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
sistemului de apărarea a teritoriului german. Unitățile de avioane de vânătoare erau desemnate unor sarcini defensive specifice și erau puse sub comanda comandamentelor antiaerian local. În cele din urmă, toate escadrilele de avioane de vânătoare aveau să fie trecute sub comanda unei dintre cele câteva "Luftflotten" (Flote Aeriene), care trebuiau să urmărească apărarea obiectivelor germane într-o manieră „legată direct cu conceptul strategic pentru conducerea continuă a războiului aerian”. Cu alte cuvinte, avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" aveau să acționeze atât
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
dezvoltare mai slab decât acestea după izbucnirea ostilităților. Ca o consecință imediată, Forțele de vânătoare nu aveau niciun reprezentant în Înaltul Comandament. Forțele de vânătoare au rămas împărțite între mai multe Flote aeriene și nu au fost puse sub o comandă unificată. Când înainte de izbucnirea războiului s-a pus problema organizării unui anumit tip de apărare aeriană, graba cu care a fost constituită "Jagdwaffe" a fost atât de mare, încât calitatea, coeziunea și organizarea forței au avut de suferit. Dezvoltarea forței
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
au primit un antrenament limitat în ceea ce privește tipurile operaționale, formațiunile de zbor, pregătirea mitraliorilor sau pregătirea tactică de luptă. Galland avea să declare că lipsa instrumentelor necesare în pregătirea de luptă nu a fost remediată până la sfârșitul războiului. Pregătirea personalului de comandă a fost neglijată. Pregătirea sistematică comandanților de formație nu a fost începută decât după 1943. Acest fapt a dus la o criză de comandanți experimentați și bine pregătiți în perioada 1943-1945. Orice efort făcut după 1943 era deja făcut prea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
puțin experimentați (datorită nemulțumirilor lui Göring față de primii după eșecul din Bătălia Angliei). Această schimbare masivă a făcut ca acumularea și schimbul de experiență să fie imposibile. Pentru ca situația să fie și mai proastă, nu a existat nicio organizație de comandă a aviației de vânătoare la începutul războiului și nu au fost niciodată suficienți piloți ofițeri care să fie numiți în funcție atunci când comandamentele de vânătoare au fost organizate. La nivelul întregii "Luftwaffe" erau foarte puțini ofițeri de Stat Major. Efortul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
care să fie numiți în funcție atunci când comandamentele de vânătoare au fost organizate. La nivelul întregii "Luftwaffe" erau foarte puțini ofițeri de Stat Major. Efortul de război german a fost influențat negativ de faptul că foar 5% dintre ofițerii de comandă ai "Luftwaffe" aveau pregătire tehnică, iar majoritatea acestora din urmă aveau doar pregătire medie. Cei mai mulți dintre ei proveneau din sistemul clasic de școlarizare ("Humanistische Gymnasien"), nu din cel al școlilor tehnice ("Real Gymnasien"). Aceasta a dus la lipsă de interes
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
suprasolicitată cu misiuni după 1942. Mutările continue de resurse dinspre spre frontul de est au supus unui efort prea mare forțele RVL constituite la începutul războiului. OKL a distrus eficiență grupurilor de vânătoare prin faptul că le-au transferat de sub comanda lui Geschwader. Logistica, organizarea și comunicațiile au fost neglijate când s-au făcut transferuri de unități, ceea ce le-a redus capacitate operațională. Operațiunile efectuate în condiții meteo defavorabile au pus o amprentă negativă asupra unităților de vânătoare, au provocat pierderi
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
greoaie "Bordkanone" de calibrul mm și 50 mm. Ambele tipuri de avioane aveau să fie retrase din acțiunile de luptă diurnă datorită ratei mari a pierderilor până în primăvara anului 1944. În 1944, comandanții de bombardiere au putut să treacă la comanda unităților de vânătoare, dar rezultatele au fost dezastruoase. Ei nu erau pregătiți să conducă formațiuni de vânătoare. De-a lungul întregului război, OKL nu a înțeles niciodată importanța timpului - nevoia de odihnă, planificare și recuperare după operațiunile defensive prelungite. Unitățile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
început planurilor lui Milch pentru creșterea producției. Dar în iunie, el și-a schimbat poziția și a cerut producerea a 900 de avioane de vânătoare pe lună. În iarna 1941-1942, doar 39% din forța de vânătoare era operațională, iar sub comanda lui se aflau doar cu 60 de avioane mai mult decât în iunie 1941, în ciuda creșterii producției. În tot anul 1942, producția de avioane pentru "Luftwaffe" a crescut cu 250% la avioanele de vânătoare și cu 196% al avioanele bimotoare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
30% dintre bombardierele RAF au ajuns în zona țintelor și doar 10% în regiunea industrială Ruhr. Cei care susțineau în cadrul RAF Bomber Command bombardamentele de precizie au criticat raportul, pe care îl considerau „selectiv”. Când mareșalul Arthur Harris a preluat comanda RAF Bomber Command în 1942, el a folosit acest raport ca pe un argument în favoarea bombardamentelor „în zonă” . Organizatorul aviației de vânătoare nocturnă Josef Kammhuber a recrutat doi ași ai aerului, pe Hermann Diehl și pe Wolfgang Falck în comandamentul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
sprijinite de radare pentru operațiunile diurne folosite în de exemplu în Bătălia din Golful Heliogoland din decembrie 1939. Falck a utilizat două seturi de radare "Würzburg" în timpul operațiunilor nocturne din aprilie 1940 și ambii piloți au recomandat un sistem de comandă și control bazat pe sistemele radar. Falck a fost cel care a conceput de altfel "Hellenachtjagd" (Vânătoarea nopții luminoase). Aceasta presupunea proiectoare de căutare controlate de radare Würzburg și acțiunea concertată a 12 avioane echipate pentru vânătoarea de noapte. Această
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
s-a extins pentru ca să asigure apărarea aerinană până în sud la Dresda. Weise a format "Luftwaffenbefehlshaber Mitte" (Comandamentul Central al Forțelor Aeriene - "Lw Bfh Mitte") pe 24 martie 1941. Weise a creat de asemenea și "Nachtjagddivision" (Divizia Vânătorilor de Noapte) sub comanda generalului-maior Josef Kammhuber, care a avut ca obiectiv respingerea atacurilor de noapte ale RAF Bomber Command. Apărarea sudului Germaniei a căzut însă în sarcina "Luftflotte 3" de sub comanda lui Hugo Sperrle. Au apărut astfel probleme de coordonare datorită faptului că
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Weise a creat de asemenea și "Nachtjagddivision" (Divizia Vânătorilor de Noapte) sub comanda generalului-maior Josef Kammhuber, care a avut ca obiectiv respingerea atacurilor de noapte ale RAF Bomber Command. Apărarea sudului Germaniei a căzut însă în sarcina "Luftflotte 3" de sub comanda lui Hugo Sperrle. Au apărut astfel probleme de coordonare datorită faptului că cele două forțe se aflau în competiție. Erhard Milch i-a solicitat lui Göring să unească forțele aviației de vânătoare sub o singură comandă, așa cum fusese cazul RAF
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]