481,658 matches
-
fostului său învățător Roberto de Visiani (1800-1878) și în plus a fost numit director al institutului precum și al grădinilor botanice ale universității. Activitatea științifică a lui Saccardo a fost concentrată aproape în întregime pe micologie. A publicat peste 140 de lucrări privind Deuteromycota (ciuperci imperfecte). În acest context, Saccardo a dezvoltat un sistem de clasificare a ciupercilor imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O altă lucrare s-a
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
140 de lucrări privind Deuteromycota (ciuperci imperfecte). În acest context, Saccardo a dezvoltat un sistem de clasificare a ciupercilor imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O altă lucrare s-a ocupat cu Sordariomycetes sin. Pyrenomycetes, o clasă de ciuperci în subdiviziunea Pezizomycotina, fiind o subîncrengătură a ciupercilor ascomicete care constă din 28 de ordine, 90 de familii și 1344 de genuri. Saccardo a devenit renumit prin publicarea operei
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
prin publicarea operei sale în 9 volume (postum editată în 25 volume) "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (inventarierea tuturor ciupercilor cunoscute până în prezent), reprezentând o listă completă a tuturor denumirilor care au fost utilizate vreodată pentru ciuperci. În această mare lucrare foarte importantă pentru taxonomia ciupercilor, savantul a enumerat pe 160.000 de pagini toate numele folosite pentru denumirea lor. "Sylloge" este în continuare singura lucrare de acest gen, care a fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi, ca și suficient de
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
listă completă a tuturor denumirilor care au fost utilizate vreodată pentru ciuperci. În această mare lucrare foarte importantă pentru taxonomia ciupercilor, savantul a enumerat pe 160.000 de pagini toate numele folosite pentru denumirea lor. "Sylloge" este în continuare singura lucrare de acest gen, care a fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi, ca și suficient de modernă. Unele dintre descrierile și cheile sale de clasificare sunt încă de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
realizată a fost fundamentată pe acele cauze în fața Curții în care justițiabilii au reclamant săvârșirea actelor de tortură de către agenții statelor-pârâte. După cum bine se știe, articolul 3 din Convenție interzice 3 tipuri de rele tratamente: tratamente degradante; tratamente inumane; tortura. Lucrarea s-a axat pe studierea doar a acelor decizii în urma cărora statele-pârâte au fost condamnate pentru încălcarea articolului 3 sub aspectul săvârșirii actelor de tortură, nu și pentru tratamente degradante sau inumane. Cu toate acestea, pentru înțelegerea conceptului de tortură
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
distincției între tratamente și, ca atare, prezentul studiu a făcut referiri și la acesta. În cel de-al doilea capitol al cercetării întreprinse, au fost prezentate situațiile de fapt și aprecierile Curții cu privire la următoarele 5 cauze, pronunțate în ordine cronologică: Lucrarea se încheie cu ultimul capitol care, în loc de concluzie, sintetizează cele mai importante aprecieri ale Curții cu privire la dreptul de a nu fi torturat, care presupune atât obligații de ordin substanțial, cât și obligații de ordin procedural pentru fiecare stat-parte la Convenție
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
În ce privește originea acestuia, există numeroase explicații. Conform tradiției, castelul a fost precedat de o mănăstire medievală. În perioada reformei protestante din secolul al XVI-lea, familiile Barcsai și Kornis construiesc un prim castel, socotit ca fiind predecesorul celui de astăzi. Lucrările s-au derulat, probabil, în anul 1569. Familia Rhédey se stabilește aici în secolul al XVII-lea, primul reprezentant al acesteia fiind János Rhédey. Se presupune că în anul 1632 edificiul avea mai multe camere și o pivniță. Conform unei
Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure () [Corola-website/Science/337254_a_338583]
-
Război Mondial, iar în 1935 a fost cumpărat de comunitatea locală cu scopuri administrative, în clădire funcționau diferite instituții și agenții. Între 1948 și 2010 în clădire a funcționat școala generală. Castelul a fost restaurat, investiție făcută de Ministerul Culturii, lucrările de restaurare și consolidare fiind încheiate în iunie 2015, după aproape 5 ani de la semnarea contractului de execuție. Ușile și ferestrele au fost înlocuite, acoperișul a fost renovat, structura clădirii a fost întărită, iar camerele au fost readuse la starea
Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure () [Corola-website/Science/337254_a_338583]
-
la seminarul pentru preoți din Rimini și a fost hirotonit în 1738. În acest timp Battarra s-a ocupat în plus cu geometrie, fizică și istorie naturală pe baza teoriilor renumitului biolog, medic și arheolog Giovanni Bianchi (1693-1775). Prin studiile lucrărilor lui Bianchi, Battarra a prins foc pentru științele naturale, mai ales pentru micologie. Mai departe a studiat cu pasiune plăcile colorate din cartea "Sylva fungorum" al părintelui Bruno Tozzi ( de asemenea naturalist, ornitolog și entomolog), al cărui discipol a devenit
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
din Bologna la Rimini (inaugurată 1687). In anul 1757, a fost numit profesor de filozofie al municipiului, iar în 1760 al seminarului. În ciuda activității sale exigente ca profesor, Battarra nu a uitat de științele naturale. Astfel a publicat, în 1775, lucrarea auto-ilustrată (40 de plăci gravate și colorate de el) "Fungorum agri ariminensis historia", descriind 248 de specii de ciuperci, și, în 1778, opera "La Practica agraria", ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în care a propagat
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
uitat de științele naturale. Astfel a publicat, în 1775, lucrarea auto-ilustrată (40 de plăci gravate și colorate de el) "Fungorum agri ariminensis historia", descriind 248 de specii de ciuperci, și, în 1778, opera "La Practica agraria", ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în care a propagat necesitatea unei agriculturi raționale. Această operă i-a adus renume în lumea științifică. Datorită importanței studiilor referitor la tradițiile populare lucrarea a fost publicată de mai multe ori. În ziua de
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
în 1778, opera "La Practica agraria", ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în care a propagat necesitatea unei agriculturi raționale. Această operă i-a adus renume în lumea științifică. Datorită importanței studiilor referitor la tradițiile populare lucrarea a fost publicată de mai multe ori. În ziua de 30 august 1789, savantul a suferit un accident vascular cerebral și în urma acestuia a murit la Rimini numai după bine două luni și nu a mai izbutit să sfârșească volumul
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
publicată de mai multe ori. În ziua de 30 august 1789, savantul a suferit un accident vascular cerebral și în urma acestuia a murit la Rimini numai după bine două luni și nu a mai izbutit să sfârșească volumul 2 al lucrării sale "Naturalis historiae elementa". În memoria lui au fost denumite între altele, o stradă în Forli, una în Cattolica și Biblioteca Comunală „” din Rimini precum cea din Coriano, locul lui de naștere. Mai multe categorii taxonomice au fost denumite după
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
axei Centura Mică între Simonis și Gâre du Midi. Stația este deservita de garniturile liniilor și . Stația este prevăzută cu două peroane, situate de o parte și de alta a celor două linii. Deasupra peroanelor sunt plasate față în fața două lucrări ale lui Fernand Flausch, sub numele de „Le Feu de Néron-La Bataille des Stylites”. Artistul a ales două teme, „le feu de Néron et leș surhommes” (în ) și „le combat des stylites” (în ), si a creat două tablouri de 60
Ribaucourt (stație de metrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/337257_a_338586]
-
cărți care au făcut senzație, prima deja în anul 1765: "Histoire de la petite vérole, avec leș moyens d’en préserver leș enfants" (Istoria variolei, cu mijloacele de a proteja copiii) în două volume, în care a fost cuprinsă și traducerea lucrării marelui medic egiptean din secolul al IX-lea (respectiv al X-lea) Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (865-925). Trei an mai târziu a completat această lucrare prin publicarea de două cărți, una, în care a demonstrat posibilitatea păstrării unui
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
a proteja copiii) în două volume, în care a fost cuprinsă și traducerea lucrării marelui medic egiptean din secolul al IX-lea (respectiv al X-lea) Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (865-925). Trei an mai târziu a completat această lucrare prin publicarea de două cărți, una, în care a demonstrat posibilitatea păstrării unui întreg popor de această boală, alta despre secretul medicinei - prezervația împotriva variolei, urmărite de mai multe alte cu această tematica. În 1776, a inițiat publicarea jurnalul medicinal
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
de mai multe alte cu această tematica. În 1776, a inițiat publicarea jurnalul medicinal "Gazette de sânte" (apoi preluat, din 1804, de Mărie de Saint-Ursin (1763-1818). Tot în 1776, Paulet a publicat cercetările sale istorice și fizice privind bolile epizootice. Lucrările lui despre ergotism au fost publicate în "Memoriile Academiei de Medicină" alături de cele ale lui Henri Alexandre Tessier (1741-1837) și Charles Jacques Saillant (1747-1814). Savantul a devenit de asemenea cunoscut pentru opoziția sa împotriva magnetismului animal în "L’Antimagnétisme, ou
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
efectele acestora pentru diversele animale și om, ele fiind văzute până în prezent fundamentale pentru determinarea grupurilor de bureți. Această operă a fost completată, în 1791, de " Fugorsarum plantarum tabulae". A mai scris alte două cărți celebre în domeniul botanicii: revizuirea lucrării lui John Stackhouse (1742-1819) despre genurile de plante descrise de Teofrast (1816) și despre „Floră și fauna” a lui Virgiliu (1824). După ce a devenit medic regal la castelul din Fontainebleau, a mai publicat în 1805 un mic tratat referitor la
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
1815, o revizuire a istoriei medicinei în 5 volume a lui [[Kurt Sprengel]] (Versuch einer pragmatischen Geschichte der Arzneikunde). În ziua de 22 octombrie 1821, savantul a fost ales corespondent al „Academiei de Stiinte” în secțiunea medicină și chirurgie. Câteva lucrări ale marelui savant: [[Categorie:Nașteri în 1740]] [[Categorie:Nașteri pe 26 aprilie]] [[Categorie:Decese în 1826]] [[Categorie:Decese pe 4 august]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
cu o postfață de Liviu Antonesei), Ediția I, Editura Eikon, 2010. Diploma de excelență a Bibliotecii Județene V.A.Urechia, Galați, 2011. Ediția a II-a, cu trei fotografii de Constantin Cojocaru, Editura Eikon, 2013. A tradus din limba franceză lucrarea Maramureșul, de Alexandru Filipașcu, Editura Echim, 2002. A îngrijit (alături de Adrian Michiduță) edițiile critice:Mircea Florian, Filosofia Renașterii, Editura Grinta, 2003. Ion Petrovici, Misiunea filosofului, Editura Grinta, 2004.
Vasile Gogea () [Corola-website/Science/337285_a_338614]
-
Poul Anderson. A apărut inițial în august 1971 la editura "Nelson Doubleday / SFBC" și în ianuarie 1972 la editura "Signet / New American Library". În 1996 romanul a fost publicat în limba română la editura Nemira în colecția Nautilus (nr. 99), lucrarea fiind tradusă de Delia Ivănescu. Povestea începe atunci când Duncan Reid, un arhitect american aflat în vacanță alături de soția sa pe o navă în Pacific, ajunge în mod inexplicabil să fie smuls din timpul său și aruncat într-un alt timp
Dansatoarea din Atlantida () [Corola-website/Science/337278_a_338607]
-
Piatra Soarelui, Piatra celor Cinci Epoci, sau, uneori (în mod eronat) numită piatra calendarului aztec este o sculptură mexica post-clasică târzie, adăpostită în Muzeul Național de Antropologie din Mexico City, și este, probabil, cea mai faimoasă lucrare de sculptură aztecă. Piatra are un diametru de 358 centimetri (11,75 picioare) și o grosime de 98 centimetri (3,22 picioare), și cântărește aproximativ 24 de tone. La scurt timp după cucerirea spaniolă, sculptura monolitică a fost îngropată în
Piatra calendarului aztec () [Corola-website/Science/337305_a_338634]
-
timp, Rolland a dezvoltat o pasiune excesivă pentru matematică la o astfel de măsură, încât sănătatea lui a devenit foarte amenințată, că a fost obligat să-și ia o pauză forțată. După moartea tatălui, un prieten i-a făcut accesibile lucrările micologice ale lui Julius Vincenz von Krombholz, prin care a fost inițiat interesul lui în micologie. Renumitul savant Claude Casimir Gillet, cu care l-a legat o prietenie strânsă până la moartea acestuia, l-a îndrumat pe drumul spre cunoscător al
Léon Louis Rolland () [Corola-website/Science/337303_a_338632]
-
prietene ale medicului. În plus a fost colaborator și publicist al Revistei Revue mycologique. Neavând probleme financiare pricinuit moștenirilor de la tatăl lui, Rolland a întreprins excursii lungi, de exemplu pe Insulele Baleare, între altele în valea de Sóller (Mallorca) (1903-1904). Lucrarea sa principală a fost "Atlas des champignons de France, Suisse et Belgique", originar editată în 15 părți din 1906 până în 1910 (fiecare cu 8 plăci) și în sfârșit rezumate în 2 volume în 1910, reprezentând 283 specii comestibile, otrăvitoare sau
Léon Louis Rolland () [Corola-website/Science/337303_a_338632]
-
abundența sau forma lor, cu descrierea și indicarea proprietăților lor nutriționale, conținând 120 plăci crom-litografice, colorate de acuarelistul de A. Bessin. Pentru această operă savantul a fost premiat la „Expoziția universală din Torino” din 1911 cu „Diploma de onoare”, unde lucrarea fusese expusă. Rolland a murit după câțiva ani de slăbiciune, lăsând o soră, pe care a iubit-o foarte mult, și mai mulți nepoți și nepoate, care l-au tratat în ultimii săi ani cu cel mai mare devotament. WorldCat
Léon Louis Rolland () [Corola-website/Science/337303_a_338632]