481,658 matches
-
de Loyola și Sf. Xavier, realizate de Ferdinand Brokoff. Prima dintre ele a fost înlocuită cu un grup statuar dedicat Sfinților Chiril și Metodiu, realizat de Karel Dvořák; cea de-a doua a fost înlocuită cu o replică a originalului. Lucrările de reparații au durat doi ani (podul a fost redeschis la 19 noiembrie 1892) și au costat 665.000 de coroane. La începutul secolului al XX-lea a avut loc o creștere intensă a traficului rutier pe Podul Carol. Tramvaiul
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
a fost interzis pe Podul Carol începând de atunci, podul rămânând accesibil doar pietonilor. Reparația a costat 50 de milioane de coroane. În anii 1990, unii oameni au început să critice reconstrucția anterioară a podului și au propus realizarea unor lucrări de remediere. Pe la începutul noului mileniu, majoritatea experților au părut să fie de acord cu faptul că reconstrucția anterioară nu ar fi fost fără cusur, dar au respins necesitatea unor lucrări de refacere. Cu toate acestea, după inundațiile dezastruoase din
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
reconstrucția anterioară a podului și au propus realizarea unor lucrări de remediere. Pe la începutul noului mileniu, majoritatea experților au părut să fie de acord cu faptul că reconstrucția anterioară nu ar fi fost fără cusur, dar au respins necesitatea unor lucrări de refacere. Cu toate acestea, după inundațiile dezastruoase din 2002 (care au cauzat podului doar prejudicii minore), sprijinul pentru o reconstrucție de ansamblu a podului a crescut. S-a hotărât repararea și stabilizarea a celor doi piloni (cu numerele 8
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
și 9) dinspre Malá Strana. Aceștia sunt singurii piloni care nu au fost reparați după inundațiile din 1890. Reconstrucția a fost un proces gradual, pe parcursul căruia au fost închise temporar unele părți ale podului fără a-l închide în întregime. Lucrările au fost efectuate în perioada 2008-2010 și au inclus consolidarea pilonilor, construirea unui nou sistem de hidroizolație pentru a proteja podul și înlocuirea mai multor pietre din pereții podului, o chestiune controversată din cauza unei abordări neîndemânatice a echipei de restaurare
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
a devenit un fel de imn al organizației israeliene Peace Child Israel, care l-a comandat. Refrenul este interpretat simultan în ebraică și arabă. În aranajamentul cântecului Gronich a introdus și instrumentul tradițional arab 'ud și cornul antic evreiesc Shofar. Lucrarea a câștigat Premiul al III-lea la concursul Call for Music Videos of Palestinian-Jewish Duos or Groups, în cadrul programului „Jewish-Palestinian Living Room Dialogue”.
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
restul traficului, iar în zona centrală a orașului să le coboare în tuneluri. În 1957 a fost deschis primul tunel, în apropierea congestionatei Piețe a Constituției, între Gară Bruxelles-Sud și actuala stație Lemonnier. Tunelul a fost construit simultan cu alte lucrări executate în legătură cu Expoziția Mondială din 1958. Tunelul Constituției este acum parte a axei de premetrou Nord-Sud. În 1963, guvernul Belgiei a constituit grupuri de lucru care să se ocupe de problemele de trafic din cinci mari orașe belgiene (Bruxelles, Antwerpen
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
stația Louise/Louiza, tramvaiele liniei 2 ieșeau din premetrou printr-o rampă provizorie din vecinătatea stației Porte de Namur/Naamsepoort și continuau apoi să circule la suprafață. Centura mică a fost convertita ulterior și ea în metrou greu și, după lucrări de renovare, a fost redeschisă, pe 2 octombrie 1988, că linia de metrou 2. În estul orașului a fost deschisă, pe 2 mai 1972, o scurtă secțiune de tunel deservita de o singură stație, Diamant. Tunelul, care făcea parte din
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
multă vreme predestinata amenajării unei linii de metrou, axa Nord-Sud este strâns legată de istoria capitalei Belgiei. În 1867, sub egida Regelui Léopold al II-lea, Charles de Brouckère, primarul orașului Bruxelles, a lansat șantierul de acoperire a râului Senne (lucrare terminată în 1871), deoarece cursul sau era inundabil și puțin propice navigației vaselor de marfă. În plus, datorită țânțarilor și zonelor insalubre de pe malurile lui, cursul de apă era purtător de ciumă și holeră. Mă mult, meandrele și mlaștinile râului
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
canalele acoperite din centrul orașului, a fost deviat de-a lungul bulevardelor care mărginesc zona centrală. În 1972, tunelurile rămase nefolosite au început să fie convertite într-o axa nord-sud a unui sistem subteran de tramvaie denumit premetrou. Pe perioada lucrărilor la axa Nord-Sud a premetroului au fost descoperite ruine ale vechiului oraș medieval, precum și pilonii bisericii Saint-Nicolas / Sint-Niklaas în zona stației Bourse / Beurs. Pe amplasament a fost creat un muzeu care este deschis și astăzi. Traseul pe sub marile bulevarde din
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
1976, a liniei de premetrou, tramvaiele au început să ruleze în subteran între stațiile Gâre du Nord / Noordstation și Lemonnier. Linia a fost ulterior prelungită până la Gâre du Midi / Zuidstation înainte ca în decembrie 1993, după circa 15 ani de lucrări, un al doilea tunel să fie pus în funcțiune între Gâre du Midi / Zuidstation și Albert, via stația Porte de Hal / Hallepoort. Acest ultim tronson le-a permis tramvaielor să parcurgă distanță dintre cele cinci stații în circa 7 minute
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
de tramvai , și . Exploatarea în regim de metrou greu se va face de la început cu material în întregime automatizat. Deoarece această linie era destinată de la inceput transformării în metrou greu, mai multe stații au configurații diferite: În 2004 au debutat lucrările de reamenajare a liniilor în stațiile Gâre du Nord / Noordstation, Rogier, De Brouckère, Bourse / Beurs și Anneessens. Amenajate pentru gabaritul ramelor de metrou, peroanele au fost reduse pentru a putea primi noile tramvaie Bombardier FLEXITY Outlook de tipul T3000 (în
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
anul 1889 membrii Clubului Turiștilor Cehi au vizitat expoziția unversală de la Paris și au fost inspirați de Turnul Eiffel. Ei au strâns o sumă suficientă de bani, iar în martie 1891 au demarat construirea turnului pentru Expoziția Centenară din Praga, lucrările fiind finalizate în doar patru luni. În 1953 a fost instalată o antenă de televiziune în vârful turnului Petřínská rozhledna. Ea a servit ca transmițător principal al semnalului de televiziune în Praga până la inaugurarea Turnului de Televiziune Žižkov la sfârșitul
Turnul Petřín () [Corola-website/Science/335853_a_337182]
-
are două linii și două peroane, dispuse de o parte și de alta a liniilor. În partea de nord a stației se află o rampă care permite tramvaielor accesul la suprafață. Deasupra uneia din intrările în stație este expusă o lucrare a artistului în sticlă Michel Martens. În 33 de benzi verticale de diferite lățimi sunt fixate bucăți de oglindă în relief care sunt dispuse sub formă de zig-zag. Ele creează o imagine în mișcare datorită luminii schimbătoare din pasajul subteran
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
de Medicină din Iași și din decembrie 1918 a trecut la Facultatea de Medicină din București. A terminat facultatea în iunie 1924 și a susținut teza de doctorat pentru titlul de doctor în medicină și chirurgie în februarie 1928 cu lucrarea „Apendicita chistică”. S-a căsătorit în anul 1924 cu Ana Năstăsescu, absolventă a Facultății de Litere, cu care a avut doi băieți, care au ales aceeași profesie: Dan Hălălău (1929-2010), medic primar oftalmolog și Florin Hălălău (1933-2007), profesor universitar de
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
postbelică. În anii 1960 însă traficul a început să crească foarte rapid, și s-a întocmit un nou plan pentru o șosea D1, fără partea din Rutenia Carpatică, ce fusese anexată de URSS în 1945. În partea cehă a Cehoslovaciei, lucrările au început în 1967. În partea slovacă, ele au demarat în 1973 prin construcția segmentului - Liptovský Mikuláš, o secțiune de 14 km în nordul Slovaciei, odata cu construcția barajului . În 1972 a început construcția secțiunii între Bratislava și Senec, la
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
activitate în special de factură cultural-națională. În 1922, se adoptă un nou statut și profesorul Arcadie Dugan-Opaiț reintră în rândul membrilor „emeritați”. În 1925, profesorul Dugan termină „Șematismul” și începe lucrul la „Raportul anual mare pe perioada 1908/9-1925/6, lucrare tipărită în 1000 de exemplare, apreciată în epocă drept o lucrare de istorie a societății. Odată Bucovina revenită la Patria mamă, Arcadie Dugan-Opaiț primește din partea Regelui Ferdinand I Ordinul "Coroana României" în grad de Cavaler, prin decretul regal 955/ 9
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
nou statut și profesorul Arcadie Dugan-Opaiț reintră în rândul membrilor „emeritați”. În 1925, profesorul Dugan termină „Șematismul” și începe lucrul la „Raportul anual mare pe perioada 1908/9-1925/6, lucrare tipărită în 1000 de exemplare, apreciată în epocă drept o lucrare de istorie a societății. Odată Bucovina revenită la Patria mamă, Arcadie Dugan-Opaiț primește din partea Regelui Ferdinand I Ordinul "Coroana României" în grad de Cavaler, prin decretul regal 955/ 9 martie 1923 pentru meritul de a fi fost mare român și
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
i-au suspendat pe ambii regizori timp de doi ani. Calitatea de membri ai Partidului Comunist i-au protejat de o soartă mai rea iar Kádár a fost capabil, cu toate acestea, să-și găsească un refugiu în realizarea unor lucrări avangardiste din punct de vedere tehnic și semipropagandistice pentru emisiunea timpurie "Laterna magika" (Lanterna Magică) a Televiziunii Cehoslovace. Primul film pe care au putut să-l realizeze Ján Kadár și Elmar Klos după cinci ani de pauză a demonstrat o
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
Orașul de Jos). Iezuiții au decis în a doua jumătate a secolului al XVII-lea să construiască un complex de clădiri format dintr-o biserică nouă și o școală parohială inițial după planurile din 1673 ale arhitectului Giovanni Domenico Orsi. Lucrările au fost amânate timp de 30 de ani. Biserica a fost construită în două etape pe parcursul secolului al XVIII-lea. Înălțarea noii biserici a început în 1703 după planurile noi realizate de Christoph Dientzenhofer; prima clădire construită a fost Capela
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
începe să deseneze de la o vârstă fragedă, angajându-se ulterior în pictură : tablouri, pictură murală (frescă), decoruri de teatru. Talentul îi este recunoscut în 1993, când l'Institut d’études supérieures des arts din Paris îi acordă un premiu pentru lucrarea "Laisse-moi", achiziționată de către Ministerul Finanțelor pentru decorarea centrului administrativ din Bobigny. În prezent trăiește la Besançon (Doubs), unde își urmează parcursul artistic. "Who’s Who Art" îi califică arta drept o „abstracție lirică”, „futurism”, „pictură spontană”. În 2004, "Enciclopedia de
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]
-
aplicare, ulterior, și în programul de (auto)transplant de măduvă osoasă/sânge periferic în secția de transplant medular a Spitalului Fundeni. Contribuțiile medicului G. Grigoriu la cercetarea hematologică românească sunt confirmate de numărul comunicărilor la simpozioane și congrese, de valoarea lucrărilor apărute în revistele de specialitate, precum și de alte publicații (un număr de peste 300 de comunicări, dintre care aproape jumătate au fost publicate). Și după retragerea din clinică, prin pensionare, doctorul Gheorghe M. Grigoriu rămâne în sufletul celor care l-au
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
urinară, citologie medulo-sanguină etc.). În anul 1965, a fost numit redactor șef al revistei "Documenta Haematologica" (editată din acel an), avându-l președinte pe profesorul Nicolau. A făcut parte din grupul de cercetare care a efectuat, între anii 1959-1966, primele lucrări în țara noastră, clinice și experimentale, privitoare la transplantul de măduvă osoasă (V. Apăteanu, G. Grigoriu, S. Nicoară, C.T. Nicolau). Strădaniile lor apar și în filmul documentar "Transplantarea de măduvă osoasă: experiment și clinică", produs în 1964 de Centrul de
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
și reducerea treptată a fondurilor alocate pentru ocrotirea sănătății nu au mai permis, pentru multă vreme, continuarea acestui proiect pe cât de necesar, pe atât de ambițios în anii 1980. În intervalul 1960-1968 a lucrat ca asistent la disciplina de hematologie (lucrări practice cu prezentări de cazuri clinice, demonstrații de morfologie sanguină), continuând la Spitalul Fundeni această activitate prin cursuri, lucrări practice de clinică și laborator. A participat la activitatea de îndrumare și control a centrelor de recoltare din rețeaua de transfuzie
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
pe cât de necesar, pe atât de ambițios în anii 1980. În intervalul 1960-1968 a lucrat ca asistent la disciplina de hematologie (lucrări practice cu prezentări de cazuri clinice, demonstrații de morfologie sanguină), continuând la Spitalul Fundeni această activitate prin cursuri, lucrări practice de clinică și laborator. A participat la activitatea de îndrumare și control a centrelor de recoltare din rețeaua de transfuzie, precum și la elaborarea îndrumarelor și a regulamentelor de funcționare a centrelor de transfuzie. A avut în permanență în grijă
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
funcționare a centrelor de transfuzie. A avut în permanență în grijă tineri în curs de formare (medici stagiari, secundari). · "Tehnica transfuziei de măduvă osoasă." Nicolau C.T., Grigoriu G., Apăteanu V., Nicoară S., Med. Int. București, 1960, 11, 1737. · contribuții în "Lucrări practice de hematologie." Nicolau C.T. și colab., Ed. I.M.F., București, 1963. · °"Evidence for a Circulating Stem Cell: Peripheral Blood Cells Cultivated in Diffusion Chambers." Grigoriu G., Antonescu M., Iercan E., Blood, 1971, 37, 187. · contribuții în "Hematologie clinică." Berceanu Șt.
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]