481,658 matches
-
Sfântul sau Paisii Hilendarski (în , "Sveti Paisii Hilendarski") (1722-1773) a fost un cleric bulgar și o figură-cheie a Renașterii Naționale Bulgare. El este cel mai cunoscut în calitate de autor al scrierii "", a doua lucrare de istorie modernă bulgară, după lucrarea lui din 1667, "Istoria Bulgariei". Cei mai mulți bulgari sunt învățați că el a fost strămoșul Renașterii Naționale Bulgare. Paisie s-a născut în eparhia de Samokov, probabil în satul Bansko. El s-a stabilit la
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
Sfântul sau Paisii Hilendarski (în , "Sveti Paisii Hilendarski") (1722-1773) a fost un cleric bulgar și o figură-cheie a Renașterii Naționale Bulgare. El este cel mai cunoscut în calitate de autor al scrierii "", a doua lucrare de istorie modernă bulgară, după lucrarea lui din 1667, "Istoria Bulgariei". Cei mai mulți bulgari sunt învățați că el a fost strămoșul Renașterii Naționale Bulgare. Paisie s-a născut în eparhia de Samokov, probabil în satul Bansko. El s-a stabilit la mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos în
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
de foioase, acolo în special sub mesteceni și fagi precum în cele de conifere sub pini, de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie. Aceasta ciupercă a fost descrisă pentru prima dată de Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al lucrării sale "Observationes mycologicae" din 1796 că "Russula roșea". Buretele a apărut în continuare sub o mulțime de denumiri care au fost schimbate chiar de acelasi autor, caracterizând-o adesea oară și că variație. Numele binomial actual este acela a lui
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
urmează să fie tratate cele mai recente progrese în arheologie. În mod similar, de la început a aparut necesitatea de a crea o rețea de schimburi de publicații, în scopul de a crește numărul de copii și de a face publice lucrările proprii ale instituției . Inițial s-a planificat să se facă prin intermediul " Arhiva de Preistorie Levantina ", desi din cauza dificultăților economice ale SIP-ului, a durat 16 de ani, între publicarea primului și al doilea volum. Ca urmare, schimbul bibliografic a fost
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
realizat cu ajutorul Memoriei Anuale. Cercetarea și studiul SIP-ului ar trebui să se concretizeze în difuzarea acestor rezultate prin publicare rezultatelor științifice,obținute în urma cercetărilor astfel luînd naștere revista SIP-ului, Arhiva Preistorica Levantina, si seria de monografii Seria de Lucrări Diferite, în plus față de cataloage de expoziție efectuate de ȘIP, si broșuri educative, monografii, etc. Expoziția permanentă începe cu o cameră dedicată începuturilor arheologice preistorice în Valencia, activitatea desfășurată de Juan Vilanova și Piera în secolul al XIX-lea și
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
1975) și "Exiles" (1988). Începând din 1986, el a lucrat cu un aparat de fotografiat panoramic și a realizat o compilație de fotografii în cartea sa "Chaos" în 1999. Koudelka a publicat mai mult de o duzină de cărți cu lucrările sale, inclusiv volumul retrospectiv "Koudelka" publicat în 2006. Koudelka a câștigat mai multe premii, precum Prix Nadar (1978), un Grand Prix National de la Photographie (1989), un Grand Prix Cartier-Bresson (1991), și (1992). Expoziții importante cu lucrările sale au avut loc
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
duzină de cărți cu lucrările sale, inclusiv volumul retrospectiv "Koudelka" publicat în 2006. Koudelka a câștigat mai multe premii, precum Prix Nadar (1978), un Grand Prix National de la Photographie (1989), un Grand Prix Cartier-Bresson (1991), și (1992). Expoziții importante cu lucrările sale au avut loc la Muzeul de Artă Modernă și la Centrul International de Fotografie, New York; la Hayward Gallery, Londra; Stedelijk Museum of Modern Art, Amsterdam; și Palais de Tokyo, Paris. El și activitatea sa fotografică au primit sprijin și
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
de tramvai a fost separată de partea carosabilă, iar podul a fost conectat la șoseaua "Wisłostrada" de pe malul stâng al Vistulei prin intermediul unei lungi secțiuni carosabile în pantă lung ce amintea unor comentatori de cochilia unui melc. Cu prilejul altor lucrări de reparații și extindere desfășurate în perioada 1985-1990, când au fost lărgite drumurile de pe malul drept (Praga), a fost construit un pod temporar (podul Syrena), ce a fost folosit până când a fost înlocuit cu podul Świętokrzyski în 2000. În anul
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul "Cortinarius" sub numele "Cortinarius caperatus" în lucrarea sa "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" din 1838. În anul 1874, genul a fost din nou schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai cinci ani mai târziu soiul a fost redenumit de
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
de 42 de metri. În perioada construcției sale, el a fost numit Turnul Nou. Poarta care trecea pe sub turn trebuia să fie una din cele treisprezece intrări în Orașul Vechi, dar, cu toate acestea, acest plan nu a devenit realitate. Lucrările de construcție au fost întrerupte în anul 1483, când regele Vladislav al II-lea a trebuit să se mute din cauza revoltelor. El s-a întors în oraș în anul 1485, dar și-a mutat reședința din Orașul Vechi în Cetatea
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
amiralul(r) Vergil Chițac a efectuat un stagiu la bordul unor nave dragoare din compunerea Marinei Militare Române. Începând cu 1986, a devenit Asistent Universitar Ing., funcție pe care a ocupat-o până în anul 1990, când a fost numit Șef Lucrări Universitar Ing. Între 2000-2009 a fost de Conferențiar Universitar Dr. Ing în cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, iar apoi a devenit Profesor Universitar Dr. Ing (din 2009). A fost Decanul Facultății de Marină Civilă între anii 2000-2001 și 2003-2004, Prorector
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
în timp ce la centru, atacul s-a oprit în fața poziției fortificate organizată de forțele române la Bumbești. Pentru înfrângerea rezistenței de la Bumbești a fost nevoie de două zile de lupte și de o violentă acțiune a artileriei grele, care a distrus lucrările de fortificație și cupolele micilor tunuri de fortificație, de 53 mm din dotarea forțelor române. În a doua zi a a ofensivei, 30 octombrie/12 noiembrie 1916, Divizia 41 Infanterie a înaintat până pe aliniamentul sud Dealul Pleșu-Sâmbotin. Divizia 109 Infanterie
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
cu hramul Schimbarea la Față. Crucea simplă din chiparos era decorată cu aur, pietre prețioase și email, reprezentându-i pe Iisus Hristos, Ioan Botezătorul, Maica Domnului, cei Patru Evangheliști, arhanghelii Mihail și Gavriil și trei sfinți patroni ai Eufrosinai și părinților ei. Lucrarea a costat 120 grivne. În interior, crucea conținea bucăți din Sfânta Cruce și din alte relicve. În secolul al XIII-lea, crucea a fost mutată la Smolensk; după o lungă călătorie prin țară, s-a întors la Poloțk în 1841
Crucea Sfintei Eufrosina () [Corola-website/Science/335968_a_337297]
-
ci să fi fost elaborate de un inginer care a spus în practică ideile și cererile împăratului, rezolvând cu precizie matematică problemele tehnice ce au apărut pe parcurs. În schimb, Sfântul Împărat Roman Carol al IV-lea a supravegheat personal lucrările de construcție și decorarea interioarelor. Un fapt mai puțin cunoscut este faptul că împăratul a angajat muncitori din regiunea Palestina pentru lucrările rămase. Construcția a fost terminată aproape douăzeci de ani mai târziu, în 1365, când a fost sfințită Capela
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
tehnice ce au apărut pe parcurs. În schimb, Sfântul Împărat Roman Carol al IV-lea a supravegheat personal lucrările de construcție și decorarea interioarelor. Un fapt mai puțin cunoscut este faptul că împăratul a angajat muncitori din regiunea Palestina pentru lucrările rămase. Construcția a fost terminată aproape douăzeci de ani mai târziu, în 1365, când a fost sfințită Capela Sfintei Cruci situată în Turnul Mare. În urma izbucnirii Războaielor Husite, bijuteriile coroanei imperiale au fost evacuate în 1421 și aduse prin Ungaria
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
din Kazahstan pentru contribuția sa în domeniul cercetării în țară. El continuă să lucreze ca medic, cercetător și profesor. Își păstrează cetățenia americană și locuința din SUA, unde locuiește familia lui. Unii observatori au pus la îndoială credibilitatea științifică a lucrărilor mai recente ale lui Alibek, precum și motivațiile sale:
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
înființatul stat cehoslovac a preluat biblioteca. Începând din 1990 Clementinum este sediul Bibliotecii Naționale. El conține o colecție a scrierilor și obiectelor personale ale lui Mozart, materiale ce au aparținut lui Tycho Brahe și Comenius, precum și exemplare istorice ale principalelor lucrări ale literaturii cehe. Arhitectura clădirii este un exemplu notabil de arhitectură barocă, iar Clementinum, care are o suprafață de 20.000 de metri pătrați, este al doilea cel mai mare complex de clădiri din Praga, după Cetatea Pragăi. Cu mai
Clementinum () [Corola-website/Science/335982_a_337311]
-
înălțimea maximă este de 7,2 m. Cameră nu are nicio coloana. S-a extras sare din camera Ważyn din 1697 până în anii 1950. În scopul de a crea un sanatoriu, aceste puțuri vechi au fost extinse cu buldozerul. Aceste lucrări au avut loc până în 1984. Datorită lor, puțul Ernest din secolul al XVII-lea este vizibil pe acoperișul camerei. Camera Ważyn are un microclimat specific, cu o temperatură constantă între , umiditate ridicată (aproximativ 70%) și ionizare favorabilă a aerului săturat
Salina Bochnia () [Corola-website/Science/335978_a_337307]
-
picturi, postere, afișe publicitare și ilustrații de carte, precum și modele pentru bijuterii, covoare, tapet și decoruri de teatru în ceea ce a fost numit inițial stilul Mucha, dar a devenit cunoscut sub numele de Art Nouveau (expresie franceză pentru „artă nouă”). Lucrările artistice ale lui Mucha prezintă frecvent femei tinere și frumoase, cu costumații vaporoase într-un vag stil Neoclasic, înconjurate de multe ori de flori luxuriante care uneori formează halouri în spatele capului lor. În contrast cu contemporane poster de decizie a folosit culori
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
seria a fost expusă în castelul Moravský Krumlov din regiunea Moravia de Sud. Începând din 2012 ea este expusă în Galeria Națională organizată în Palatul Veletržní din Praga. Valul în creștere al fascismului de la sfârșitul anilor 1930 a făcut ca lucrările lui Mucha și naționalismul său slav să fie denunțate în presă ca „reacționare”. Când Armata Germană a intrat în Cehoslovacia în primăvara anului 1939, Mucha s-a aflat printre primele persoane ce au fost arestate de către Gestapo. Artistul îmbătrânit s-
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
făcut obiectul unui litigiu în 1986. Sentința judecătorului detaliază o mare parte a vieții și activității lui Mucha. Printre multe alte realizări, Mucha a fost, de asemenea, cel care a reînviat Francmasoneria Cehă. Una dintre cele mai mari colecții de lucrări ale lui Mucha se află în posesia fostului jucător profesionist de tenis (ce a fost nr. 1 pe plan mondial) Ivan Lendl, care a început colecționarea lucrările sale după întâlnirea cu Jiří Mucha în 1982. Colecția sa a fost expus
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
cel care a reînviat Francmasoneria Cehă. Una dintre cele mai mari colecții de lucrări ale lui Mucha se află în posesia fostului jucător profesionist de tenis (ce a fost nr. 1 pe plan mondial) Ivan Lendl, care a început colecționarea lucrările sale după întâlnirea cu Jiří Mucha în 1982. Colecția sa a fost expus public pentru prima dată în 2013, la Praga.
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
de ani mai târziu. Opera vieții sale a fost realizată la Tammela, Finlanda, unde a făcut cercetări detaliate pe lângă împlinirea funcțiilor sale didactice ca profesor la institutul de agricultură. Karsten a participat numai într-o singură expediție pe Peninsula Kola. Lucrările de cercetare micologice și botanice ale lui Karsten însă au fost extensive, incluzând calitățile bureților atât macroscopice și microscopice, bazând în mare parte pe materialele colectate local la Tamella, dar a prelucrat de asemenea nenumărate probe colectate de alții, de
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
de genuri care reflectau relația biologică. Multe dintre genurile create de Karsten sunt cele foarte frecvente, mai ales în categoriile "Boletales" și "Polypores". Pe timpul în care a scris, aceste specii au fost toate atribuite uriașelor genuri "Boletus" și "Polyporus". Cu lucrările sale a ajutat ca taxonomia acestor grupuri să fie mai ușor de înțeles. El si-a făcut un nume de mare onoare în patria sa, contribuind lucrări cuprinzătoare micologice în domeniul regional și național, în plus și publicarea mai multor
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]