49,636 matches
-
În acest timp el a ținut Prelegerile lui Charles Eliot Norton la Harvard, din care a fost extrasa cartea "A Composer's World", (Hindemith 1952). A devenit cetățean American în 1946, dar a revenit în Europa în 1953, locuind și predând la universitatea din Zürich. Spre sfârșitul vieții s-a aplecat mai mult asupra activității de dirijor, făcând numeroase înregistrări, mare parte din propria să muzică. În anul 1962 i să acordat Premiul Balzan. Hindemith a murit la Frankfurt am Main
Paul Hindemith () [Corola-website/Science/315425_a_316754]
-
în cursul pelerinajului jubiliar din anul 2000, pe locul unde Iisus a stabilit Sacra Euharistie. Papa Francisc a condus și el în acest loc un serviciu divin la 26 mai 2014. Autoritățile israeliene au fost solicitate de către factori catolici să predea încăperea Bisericii Romano-Catolice în schimbul vechii sinagogi din Toledo care fusese preschimbată timp de câteva secole în biserică catolică sub numele de Santa Maria La Blanca și care în momentul de față este muzeu. Deasupra lăcașului mormântului lui David se află
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
compoziții ale unor compozitori celebrii precum Mikis Theodorakis, Thanos Mikroutsikos etc. Începând cu anul 1978 este directorul artistic al "Festivalului internațional de chitară clasică din Volos", (Grecia) - care se numeste din 2006 "Festivalul Internațional de chitară din Naxos". Din 1977 preda la Conservatorul din Atena, din 1981 la cel din Thessaloniki, iar din 2008 este profesor la Universitatea Indianapolis (campusul din Atena). Cotsiolis, considerat unul dintre cei mai buni interpreți ai compozițiilor lui Leo Brouwer , a colaborat cu orchestre simfonice celebre
Costas Cotsiolis () [Corola-website/Science/315490_a_316819]
-
din Frankfurt, Paris, Bruxelles, BBC, cu Junge Deutsche Philarmonie, cu orchestră simfonica Regina Sofia din Madrid, cu orchestrele simfonice din Cordoba, Cannes etc. Participant la festivaluri de chitară din Cordoba, Liege, Insulele Canare, Tijuana, Martinique, Leverkusen, Esztergom, Havana, Sinaia etc. A predat seminare la "Manhattan School of Music", Weimar, Berlin, Dallas, Oslo, Mozarteum din Salzburg etc. "Le Monde de la Musique": "...Cotsiolis est devenu le "spécialiste mondial" de Brouwer..." "Guitart Juillet": "...Meditamente riconosciuto quale migliore "ambasciatore" della musica di Leo Brouwer... Cotsiolis și
Costas Cotsiolis () [Corola-website/Science/315490_a_316819]
-
cărui rol principal era punerea sub acuzare a oficialilor guvernamentali pentru activități inadecvate sau corupte), Biroul de Cenzori (a cărui rol era de a critica acțiunile și politicile inadecvate ale regelui și miniștrilor) și Hongmoongwan (bibliotecă și consiliu consultativ care predă regelui istoria și învățăturile confucianiste). Ei erau bine reprezentați și în Oficiul Primăverii și al Toamnei unde lucrau istoriografii și erau păstrate înregistrările guvernamentale. Din aceste instituții care erau creeate pentru supravegherea puterii regelui și a guvernului central, oamenii de
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
14 iunie 1811 se naște la Litchfield, Connecticut, Noua Anglie, scriitoarea , fiica pastorului Lyman Beecher și a Roxanei Beecher (născută Foote). În 1816, moare mama sa, Roxana. În 1824, familia Beecher se mută la Hartford, unde Harriet învață și apoi predă la școala condusă de sora ei mai mare, Catharine Esther Beecher (1800-1878). În 1825, Harriet compune "Cleon", o tragedie în versuri albe rămasă neterminată. În 1832, familia Beecher se mută în Cincinnati, Ohio, unde intră în contact cu informații despre
Harriet Beecher Stowe () [Corola-website/Science/317289_a_318618]
-
și jefuită de către turci, pentru ca mai târziu, în anul 1643, să fie părăsită, după ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfârșitul aceluiași secol, sașii revin în cetate, pentru a se refugia. De această dată, cetatea va fi predată armatelor habsburgice fără rezisteță armată. În 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
în recrutare, antrenarea și formare trupelor de cazaci care au luat parte alături de Wehrmacht la lupta împotriva Armatei Roșii. În noiembrie 1944, Krasnov a refuzat apelul generalului Andrei Vlasov de a se alătura Armatei Ruse de Eliberarea. Krasnov s-a predat britanicilor în luna mai 1945 și, pe 28 mai 1945, la Lienz (Austria), a fost predat împreună cu 2.400 de ofițeri cazaci autorităților sovietice în cadrul operațiunii Keelhaul. Colegiul militar al Curții Supreme a URSS l-a condamnat la moarte pe
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
împotriva Armatei Roșii. În noiembrie 1944, Krasnov a refuzat apelul generalului Andrei Vlasov de a se alătura Armatei Ruse de Eliberarea. Krasnov s-a predat britanicilor în luna mai 1945 și, pe 28 mai 1945, la Lienz (Austria), a fost predat împreună cu 2.400 de ofițeri cazaci autorităților sovietice în cadrul operațiunii Keelhaul. Colegiul militar al Curții Supreme a URSS l-a condamnat la moarte pe Krasnov și pe alți câțiva generali-atamani (Andrei Șurko, Sultan-Ghirei Klîci, Helmuth von Pannwitz) și numeroși ofițeri
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
învâțat chinez, pe nume Wani (王仁, în limba coreeană "Wang-In", în limba chineză "Wang-Ren") care locuia în provincia coreeană Paekche, a introdus semnele chinezești în secolul al IV-lea, când a fost invitat în Japonia la curtea regală Yamato ca să predea confucianismul, ducând cu el „Învățăturile lui Confucius” și „Clasicul de o mie de semne”. Wani este menționat atât în Kojiki cât și în Nihonshoki. Nu este clar dacă acest Wani a existat cu adevărat sau este doar un personaj fictiv
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
pentru combaterea partizanilor sovietici. Adolf Hitler a permis ca ideea existenței Armatei Ruse de Eliberare să fie folosită pentru propagandă, dar nu a permis să se formeze vreo unitate combatantă. Ca urmare, diferiți soldați sovietici au dezertat sau s-au predat germanilor în speranța că se vor alătura unor forțe ruse anticomuniste, care de fapt nu au existat niciodată. O mare parte a prizonierilor de război sovietici s-au oferit voluntari numai pentru a scăpa din lagărele naziste unde se murea
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
număr dintre batalioanele acestea au fost încorporați în diferite divizii de pe frontul de vest. Numeroși dintre acești soldați au fost destinați pazei Zidului Atlanticului. Pe Ziua Z, soldații estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în special datorită propagandei greșite a Aliațior, care a promis o repatriere rapidă în Uniunea Sovietică a celor care s-ar fi predat. În
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în special datorită propagandei greșite a Aliațior, care a promis o repatriere rapidă în Uniunea Sovietică a celor care s-ar fi predat. În total, 71 de batalioane „estice” au servit pe frontul de răsărit, iar alte 42 au luptat în Belgia, Finlanda, Franța sau Italia. Armata Rusă de Eliberare (ROA) nu a existat în mod oficial până în toamna anului 1944, când Heinrich
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
nu puteau fi stabilite cu ușurință. Vlasov a ordonat primei divizii ROA să mărșaluiască spre sud, în speranță că va reuși să concentreze toate forțele anticomuniste loiale lui. El a considerat că în fruntea trupelor sale ar putea să se predea Aliaților occidentali în termeni „favorabili”, ceea ce ar fi presupus evitarea repatrierii. De altfel, Vlasov a trimis o serie de emisari care să înceapă negocieri secrete cu occidentali pentru capitulare. Se pare că el spera că Aliații occidentali să privească cu
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
armament greu, militarii ruși au reușit ca, împreună cu insurgenții cehi, să respingă atacul germanilor și să salveze Praga de la distrugere. Divizia I a fost obligată să părăsească Praga datorită majorității comuniștilor în noua Rada (Parlamentul) cehă. Soldații ROA s-au predat Armatei a III-a SUA a generalului Patton. Americanii nu aveau însă niciun interes să-i ia prizonieri pe militarii ROA temându-se că un asemenea gest ar deteriora relațiile occidentalilor cu Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după tentativa nereușită
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
rezervă unitatea sa a fost deplasată la început pe frontul din Iugoslavia, unde a luat parte la luptele împotriva partizanilor iugoslavi ai lui Tito. În 1945, Andrei Grigorievici Șkuro a fost luat prizonier de britanici în Austria și a fost predat sovieticilor în cadrul Operațiunea Keelhaul. Curtea supremă a URSS l-a condamant pe Andrei Șkuro la moarte. El a fost executat prin spânzurare împreună cu Piotr Krasnov pe 16 ianuarie 1947 la Moscova.
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
acesta din urmă a decedat la scurt timp, Mons. Clemens Swoboda (parohul de Rădăuți) a fost numit la 9 iunie 1921 în funcția de paroh de Cernăuți și Vicar General al Bucovinei. La 15 august 1930, Arhiepiscopia de Lemberg a predat jurisdicția administrativă asupra parohiilor de pe teritoriul Bucovinei către Episcopia de Iași. Biserică din Siret a fost renovată între anii 1936 și 1938, sub conducerea parohului August Zoladkowski. Pereții interiori ai lăcașului de cult au fost zugrăviți și pictați în 1936
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
Conform unui studiu ITF, principalele trei obstacole cu care se confruntă Ministerul Educației și Cercetării (MEC) din România în studierea Holocaustului sunt: lipsa de informare cu privire la subiect, lipsa de diversitate a informațiilor și numărul mic de profesori pregătiți pentru a preda acest subiect . Această schimbare în politică a deschis drumul Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, de a-și exercita angajamentul de a realiza un program educațional. În cooperare cu Ministerul Educației, la 28 iulie 2006, a fost organizată
Sinagoga din Șimleu Silvaniei () [Corola-website/Science/317413_a_318742]
-
fost confiscate de către stat și ulterior vândute sau închiriate agricultorilor. În dimineața zilei de 9 octombrie 1941, prefectul județului Suceava a elaborat ordonanța de deportare a evreilor din Suceava, Ițcani și Burdujeni, cu următorul conținut: ""Evreii din oraș trebuie să predea imediat banii, aurul, pietrele prețioase, acțiunile și obligațiunile, precum și toate celelalte obiecte de valoare la Banca Națională și să se prezinte în aceeași zi, în Burdujeni, cu bagaj de mână asupra lor"". Orice evreu care rămânea în oraș era condamnat
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
sub protecția britanicilor. Britanicii au transportat pe 28 mai 1945 2.046 de ofițeri cazaci prizonieri, printre care și generalii Piotr Krasnov, Andrei Șkuro și Sultan-Ghirei Klîci, spre cel mai apropiat oraș deținut de Armata Roșie. Aici, britanicii i-au predat comandantului local sovietic, care a dispus judecarea lor pentru trădare. Numeroși conducători cazaci nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, deoarece fugiseră din Rusia în perioada mai înainte de 1920. Astfel, ei nu puteau fi judecați pentru trădare. Cu toate acestea, unii dintre
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
a comandat și a fost executat alături de alți cinci generali și atamani la Moscova, în 1947. Pe 1 iunie 1945, britanicii au transportat aproximativ 32.000 de cazaci (împreună cu femeile, copii și bătrânii care îi însoțeau) cu ajutorul autobuzelor și trenurilor, predându-i sovieticilor. Repatrieri forțate ale cazacilor de mai mică amploare au avut loc și în regiunile de ocupație americane din Austria și Germania. Numeroși cazaci au fost trimiși în lagărele de muncă ale Gulagului, în nordul Rusiei și în Siberia
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
seară. Unul dintre ofițerii englezi și-a dat cuvântul de onoare că este vorba doar de o întâlnire oficială. Repatrierea cazacilor de la Lienz a avut un caracter aparte, deoarece cazacii s-au opus cu violență încercării britanicilor de a-i preda sovieticilor. Julius Epstein avea să descrie în cartea sa "Operation Keelhaul" (1973) momentele dramatice ale repatrierii forțate. Astfel, unii dintre cazaci s-au sinucis. Restul a refuzat să se urce în camioane. Soldații britanici, înarmați cu arme de foc și
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
au bătut pe cazaci până unii dintre aceștia din urmă au rămas inconștienți, după care i-au aruncat literalmente în mașinile de transport. Britanicii i-au transportat pe cazaci până în primul oraș aflat sub controlul Armatei Roșii , unde au fost predați autorităților militare sovietice. În orașul austriac Tristach se află un monument ridicat în amintirea generalului Helmuth von Pannwitz și a cazacilor în „Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă”, morți în luptă, în prizonierat sau executați. În zilele de
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
ridicat în amintirea generalului Helmuth von Pannwitz și a cazacilor în „Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă”, morți în luptă, în prizonierat sau executați. În zilele de 1 și 2 iunie, aproximativ 18.000 de cazaci au fost predați sovieticilor lângă orașul austriac Judenburg. Dintre aceștia, aproximativ 50 - 60 de soldați și cam 10 ofițeri au reușit să evadeze atacând gărzile cu ajutorul unor grenade de mână, după care s-au refugiat în pădurile din zonă. Deși cel mai mare
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
s journal" și apoi, editor la "Associated Music Publishers" (1941-1947). Între (1936-1953) Arthur Mendel a dirijat corul "The Cântată Singers" din New York una dintre primele grupări americane specializată în muzică baroc. Muzicolog recunoscut, din anii '40 Mendel a început să predea cursuri la Univesitatea Columbia și din 1951 la University of California, Berkeley. În 1952 el a fost numit professor de muzică și șef de catedră la Princeton University. Din 1967 a deținut poziția de "The Henry Putnam University Professorship", până la
Arthur Mendel (muzicolog) () [Corola-website/Science/317443_a_318772]