49,590 matches
-
în acrobații verbale, ci cu luciditate și cu simț al măsurii. Făcea parte dintre acei oameni care, chiar și în cele mai potrivnice circumstanțe ale vieții, izbutesc să păstreze intactă concordanța dintre gând, vorbă și faptă... Pentru Mihail Fărcășanu adevărul moral nu era într-atât de relativ pentru a presupune fațete contrarii, interșanjabile, Nu era așadar un om al cuvintelor supărătoare și meșteșugite, care dispar fără urmă după învolburări de moment, ci al ideilor care se transformă în convingeri morale. A
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
adevărul moral nu era într-atât de relativ pentru a presupune fațete contrarii, interșanjabile, Nu era așadar un om al cuvintelor supărătoare și meșteșugite, care dispar fără urmă după învolburări de moment, ci al ideilor care se transformă în convingeri morale. A nu le trăda i se părea un mod de a rămâne credincios ție însuți."" Și chiar dacă nu există nicio explicație logică, Mihail Fărcășanu pare să fie cel care a fost descris în versurile scriitorului său preferat Mateiu Caragiale: ""Tu
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
acestora în timp de pace, în situații de criză și de război, precum și a rezultatelor meritorii obținute în procesul instruirii. Distincțiile militare onorifice nu fac parte din sistemul național de decorații. Ele sunt specifice Ministerului Apărării și reprezintă un stimulent moral, o apreciere a modului de îndeplinire a misiunilor ordonate, o recunoaștere a sprijinului acordat structurilor Armatei României pe timpul desfășurării acțiunilor militare. Distincțiile militare onorifice cuprind embleme, insigne onorifice, plachete, denumiri onorifice și distincții de serviciu.Acordarea acestora este reglementată de
Statul Major General () [Corola-website/Science/311264_a_312593]
-
ei resping îndreptarea calendarului și îl obligă pe preot să țină sărbătorile după calendarul iulian. "Baltagul" a fost considerat de unii critici literari ca fiind o epopee românească, ce poate fi comparabilă prin tema călătoriei anevoioase pentru realizarea unei datorii morale cu "Odiseea" lui Homer, "Eneida" lui Vergilius, "Divina Comedie" a lui Dante Alighieri sau cu expediția lui Siegfried din "Cântecul Nibelungilor". Personajul principal este stăpânit de o pasiune puternică care-l împinge în parcurgerea unui drum presărat cu numeroase piedici
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
tribunalul, prefectura sau primăria. Viața rurală este dominată de automatisme statornicite prin obiceiuri milenare, fiind lipsită de neprevăzut. Trăind în pustietăți rar călcate de alți oameni, muntenii și-au format un caracter puternic și autonom, respectând un set de norme morale străvechi. Autorul îi caracterizează la începutul capitolului X, descriindu-i astfel: "„Locuitorii aceștia de sub brad sunt niște făpturi de mirare. Iuți și nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
urmașii lor nu-și găsesc liniștea până ce nu obțin dreptate. Vitoria Lipan nu este astfel o individualitate, ci poate fi considerată un exponent al unei spețe de eroi legendari români. Ea provine din „categoria oamenilor tari”, caracterizați prin respectarea datoriilor morale și printr-o voință de neclintit. Pasiunea ce o animă pe Vitoria Lipan, dorința de a-și răzbuna soțul, a fost comparată de criticul Ion Dodu Bălan cu mânia ce-l cuprinse pe Achil Peleianul atunci când află că prietenul său
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
pentru a-l înmormânta creștinește a fost asemănată de Perpessicius cu înfruntarea tiranului Creon de către Antigona prin organizarea unui ritual simbolic de înmormântare pentru fratele ei, Polinice, gest care a determinat condamnarea ei la moarte prin îngropare de vie. Tenacitatea morală a Vitoriei Lipan poate fi comparată cu cea a eroinei antice Antigona, ambele personaje neacceptând niciun compromis pentru a săvârși ceea ce consideră ele că ar fi drept. Romanul "Baltagul" este o operă literară poetică compusă din elemente lirice și epice
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
și numărul vasalilor stabileau însă o ierarhizare pe care ei o recunoșteau și o exprimau în termeni preciși. Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal moral de oștean al lui Hristos. Din secolul al XII-lea, în rândul cavalerilor erau admiși numai fii de nobili. După ce-și făcea ucenicia la curtea unui senior, tânărul nobil primea armele de cavaler. O rudă sau seniorul său îi
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
unui senior, tânărul nobil primea armele de cavaler. O rudă sau seniorul său îi încingea sabia și îi lega pintenii, apoi îi dădea o palmă după ceafă și-i spunea: „Fii viteaz!”, ca să-și aducă aminte întreaga viață de codul moral cavaleresc: obligația de a fi viteaz și loial, de a respecta în lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar neînarmat), de a-și ține cuvântul și de a nu minți niciodată. Ceremonia aceasta, laică la început, a
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați. În Statele Unite, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, termenul Political Correctness avea menirea de a evalua corectitudinea (gramaticală, morală și juridică) a limbajului judiciar, administrativ și politic, privind dreptul constituțional sau civil. Mobilul era onorabil, considerându-se că anumite minorități discriminate trebuiau menajate, protejate și chiar avantajate activ, nu numai pe plan verbal: femeile (de fapt majoritare, dar oprimate
Corectitudine politică () [Corola-website/Science/311874_a_313203]
-
Neuroetica (engl.: "neuroethics") este o disciplină relativ nouă, la granița între neuroștiințe și filosofie. Cercetătorii nu sunt unanimi în delimitarea domeniilor aparținând neuroeticei. Unii dintre ei consideră neuroetica drept sub-capitol al bioeticei, având ca domeniu de cercetare evaluarea morală a metodelor tehnologice folosite în neuroștiință. William Safire definește neuroetica (2006) drept "domeniu al filosofiei care discută din punct de vedere moral metodele de tratament care au ca scop ameliorarea funcțiilor creierului". Teme caracteristice ale neuroeticei, înțeleasă astfel, ar fi
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
scopul vindecării unor boli sau pentru a îmbunătății capacități cognitive, ca atenția sau memoria? Majoritatea cercetătorilor, însă, aplică termenul de neuroetică într-o accepțiune mult mai largă, punând pe primul plan relațiile dintre noile cunoștințe din domeniul neuroștiințelor și valorile morale, cum sunt simțul de responsabilitate al cercetătorului în raport cu libertatea de acțiune, raționalitatea și personalitatea umană. Neuropsihologul american Michael Gazzaniga consideră drept pincipale domenii ale neuroeticei "problemele legate de noțiunea de boală, normalitate, mortalitate, calitatea și filosofia vieții, care derivă din
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
sunt încă de mult subiecte de dezbatere ale filosofiei în general. Adina Roskies , cercetătoare la ""Dartmouth College"" (Hanover/New Hampshire), face deosebirea între "etica neuroștiinței" și "neuroștiința eticei" (2002). Etica neuroștiințelor este o disciplină filosofică care are ca obiect evaluarea morală din punctul de vedere al filosofiei a rezultatelor oținute în cercetările neuroștiințifice. Se face deosebirea între o "etică generală" și o "etică aplicată a neuroștiințelor". Neuroștiința eticei are ca obiect cercetarea proceselor cerebrale corelate cu activitățile cognitive și cu stările
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
al filosofiei a rezultatelor oținute în cercetările neuroștiințifice. Se face deosebirea între o "etică generală" și o "etică aplicată a neuroștiințelor". Neuroștiința eticei are ca obiect cercetarea proceselor cerebrale corelate cu activitățile cognitive și cu stările afective având o semnificație morală. Rezultatele acestor cercetări au deocamdată doar un aspect descriptiv, în timp ce etica este o disciplină normativă, ea stabilește "ceea ce ar trebui să fie". Știind cum ""este"" lumea, nu este suficient pentru a stabili cum ar trebui ""să fie"" lumea. În consecință
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
să fie". Știind cum ""este"" lumea, nu este suficient pentru a stabili cum ar trebui ""să fie"" lumea. În consecință, ca disciplină descriptivă, neuroștiința eticei nu este parte constitutivă a eticei, rezultatele sale sunt însă importante pentru dezbaterile asupra valorilor morale. Premizelor descriptive li se atribuie un rol major în argumentările etice. Din aceasta rezultă semnificația filosofică morală a cunoștințelor neuroștiințifice. În dezbaterile cu privire la delimitarea domeniului aparținând neuroeticei, o poziție centrală o are deosebirea dintre două fațete ce rezultă din descrierea
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
lumea. În consecință, ca disciplină descriptivă, neuroștiința eticei nu este parte constitutivă a eticei, rezultatele sale sunt însă importante pentru dezbaterile asupra valorilor morale. Premizelor descriptive li se atribuie un rol major în argumentările etice. Din aceasta rezultă semnificația filosofică morală a cunoștințelor neuroștiințifice. În dezbaterile cu privire la delimitarea domeniului aparținând neuroeticei, o poziție centrală o are deosebirea dintre două fațete ce rezultă din descrierea ființei umane. Pe de o parte, omul ne apare ca o ființă cu dorințe, simțăminte și convingeri
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
ca o ființă cu dorințe, simțăminte și convingeri, pe de alta, ca sinteză a unor sisteme biologice. Daniel Dennett (1989) accentuează această deosebire, analizând nivelul personal și cel subpersonal în care este încadrat omul. Este evident că cercetările vizând aspectele morale se referă la nivelul personal al ființei umane, în măsura în care omul acționează liber, răspunzător de deciziile sale. Descrierile neurobiologice, în schimb, au ca obiect nivelul subpersonal, fără semnificație etică. Ar fi lipsit de sens să se spună că o activitate neuronală
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
de sens să se spună că o activitate neuronală ar fi răspunzătoare sau vinovată de ceva. Pentru neuroetică raportul dintre cele două nivele are o semnificație primordială. Se poate oare conchide din progresele făcute la nivelul biologic subpersonal că normele morale acceptate în mod general (nivel personal) își pierd tot mai mult din semnificația inițială și ar trebui în consecință înlăturate? Majoritatea filosofilor, indiferent de poziția lor metafizică - dualistă sau monistă - dau un răspuns negativ la această întrebare. Numai materialiștii eliminativi
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
un răspuns negativ la această întrebare. Numai materialiștii eliminativi consideră că descrierea omului la nivel personal este falsă și ar trebui înlocuită cu o prezentare din perspectivă exclusiv neurobiologică. Filosofii dualiști consideră că manifestările omului la nivelul personal al categoriilor morale se bazează pe un spirit imaterial, în timp ce noțiunile referitoare la nivelul biologic subpersonal derivă din activitatea materială a creierului. În consecință, între cele două nivele nu s-ar putea stabili o legătură strânsă, întru cât fiecare nivel se manifestă în
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
reduc ("reducționism") problema la o soluție simplă: nivelul personal are o realitate proprie care se explică prin nivelul biologic subpersonal, ambele cu aceeași semnificație valorică, totul depinzând de perspectiva din care este analizată problema. Impresia existenței unui conflict între nivelul moral (personl) și cel neurobiologic (subpersonal) duce în mod necesar la întrebarea privind existența unei libertăți în luarea deciziilor ("liberul arbitru"). Atribuirea unei valori morale în luarea unei decizii presupune libertatea de acțiune a persoanei. Acest fapt este reflectat juridic de
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
valorică, totul depinzând de perspectiva din care este analizată problema. Impresia existenței unui conflict între nivelul moral (personl) și cel neurobiologic (subpersonal) duce în mod necesar la întrebarea privind existența unei libertăți în luarea deciziilor ("liberul arbitru"). Atribuirea unei valori morale în luarea unei decizii presupune libertatea de acțiune a persoanei. Acest fapt este reflectat juridic de codul penal în constatarea vinovăției. Mulți reprezentanți ai neuroștiințelor consideră însă că acțiunile omenești sunt produsul modificărilor neuronale din creier, determinate de procesele biologice
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
reducându-se la procese neurobiologice determinate. O asemenea poziție are o semnificație enormă în interpretarea normativelor etice. Refuzul libertății în luarea unei decizii implică incapacitatea unei persoane de a acționa după propria sa voință și, în consecință, absența oricărei responsabilități morale sau juridice. În interesul comunității, delicvenții trebuie izolați sau tratați, o vinovăție nu s-ar putea însă stabili cu siguranță, ideea de pedeapsă devenind astfel incoerentă. Există diverse strategii pentru ieșirea din această dilemă. Majoritatea filosofilor contemporani se situează pe
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
există niciun motiv plauzibil pentru a "perfecționa" condiția umană sau a crea "elite" în mod artificial, pentru că nu există nici un criteriu pentru a defini "omul ideal". Asemenea încercări nu sunt lipsite de pericol și sunt dubioase din punct de vedere moral, având riscul unei dependențe economice și politice a masei populației față de posesorii tehnologiilor, respectiv deținătorii puterii, comparația cu metodele pedagogice fiind deadreptul forțată. Tehnicile neuroradiologice moderne (Neuroimagistică) permit vizualizarea proceselor neuronale sau metabolice din creier în timpul diverselor activități spontane sau
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
caracter empiric fără consecințe normative imediate. Stabilirea unor relații concluzive între documentarea descriptivă a activității neuronale și normativele comportamentale ar fi o greșeală metodologică, fapt recunoscut de majoritatea cercetătorilor. Totuși, în anumite situații concrete, rezultatele investigațiilor neuroștiințifice pot influența evaluarea morală a unei acțiuni. O persoană care, datorită unei leziuni a creierului, nu mai este capabilă să mențină sub control impulsurile și reacțiile afective va fi altfel încadrată moral sau juridic decât o persoană normală. [[Imagine:Amygdala.gif|thumb|Sistemul limbic
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
cercetătorilor. Totuși, în anumite situații concrete, rezultatele investigațiilor neuroștiințifice pot influența evaluarea morală a unei acțiuni. O persoană care, datorită unei leziuni a creierului, nu mai este capabilă să mențină sub control impulsurile și reacțiile afective va fi altfel încadrată moral sau juridic decât o persoană normală. [[Imagine:Amygdala.gif|thumb|Sistemul limbic: corpul amigdaloid (în roșu)-Imagine animată]] În creier nu există un "centru al normelor morale". Comportamentul moral rezultă dintr-un schimb complex între emoții și judecăți, ce are
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]