49,013 matches
-
și plenipotențiar și reprezentant permanent al României pe langă Organizația Națiunilor Unite, îndeplinind această funcție timp de 5 ani. În această calitate, el a fost în anii 2004-2005 reprezentant al României în Consiliul de Securitate al ONU. Motoc a fost transferat în 2008 ca ambasador extraordinar și plenipotențiar și șef al Reprezentanței Permanente a României pe langă Uniunea Europeană. Pe 18 noiembrie 2014, presedintele Traian Băsescu a semnat decretul de numire a lui Mihnea Motoc ca ministru de externe, după demisia lui
Mihnea Motoc () [Corola-website/Science/326431_a_327760]
-
deschidă secție de votare și în satul Corjova din stânga Nistruului luând, totuși, în calcul posibilitatea reamplasării secției, dacă securitatea membrilor biroului, a candidaților, dar și a alegătorilor va fi amenințată . În acest context, la 27 mai 2011 CEC-ul a transferat secția de votare pentru Corjova în satul Cocieiri . În dimineața zile de 5 iunie au fost tentative de a bloca accesul locuitorilor Corjovei spre secția de votare din Cocieri . În jurul orei 9, în urma intervenției Comisiei Unificate de Control, localitatea a
Alegeri locale în Republica Moldova, 2011 () [Corola-website/Science/322518_a_323847]
-
numit președinte la Libra Bank. Tot în conducerea băncii a fost numit și directorul general din Ministerul Finanțelor, Paul Coman - asociat, la rândul său, în mai multe firme. Multă vreme a existat suspiciunea că banii liberalilor din SAFI au fost transferați în capitalul băncii. Printre asociații băncii a fost cooptat și ministrul apărării Victor Babiuc.
SAFI () [Corola-website/Science/322526_a_323855]
-
angajarea lui Iosif Prohaska, începe o perioadă în care este gestionat aspectul exterior și arealul dendrologic. Astfel, are loc amenajarea fântânii arteziene și a unui teren de tenis. În anul 1968 devine în mod oficial Parc dendrologic. În 1990 este transferat în proprietatea Universității "Vasile Goldiș" din Arad, peste patru ani devenind Grădină botanica. Ghid Arad Guide, Arad, 2004
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia Canada Superioară", în vreme ce porțiunea sudică a Quebecului și a regiunii Labrador din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia Canada Inferioară (până în 1809, când a fost transferată Newfoundlandului). Canada Superioară era în principal anglofonă, pe când Canada Inferioară era francofonă. Legea Unirii, adoptată la 23 iulie 1840 de către parlamentul britanic și proclamată de către Coroană la 10 februarie 1841, a unit cele două colonii, abolind legislativele Canadei Superioare și
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
a Sfântului Imperiu Roman și Ordinului Lânii de Aur. Această comoară era împărțită între trei orașe: Castelul Ambras de lângă Innsbruck, Nürnberg și Aachen. Habsburgii au ordonat ca toate desenele să fie aduse la Viena și drept urmare obiectele de artă sunt transferate în Palatul Belvedere, unde se aflau deja câteva colecții de pictură. Comorile au supraviețuit distrugerilor provocate de trupele lui Napoleon în timpul campaniilor militare și au fost expuse publicului cu ocazia Congresului de la Viena. Cetățenii și delegații străini au rămas profund
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din Ambras împăratului Rudolf al II-lea. Acesta transferă cîteva lucrări la curtea la Curtea din Praga, dar cea mai mare parte a colecției rămâne în castelul din Tirol. Iubitor și cunoscător de artă, împăratul înființează în castelul Hradcany din Praga o galerie prestigioasă de tablouri, alături de colecții vechi
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
a înconjurat de aurari, de sculpturi și de gravatori care au format faimosul “atelier de la Curtea din Praga”. Între anii 1612 și 1619, Matthias, fratele lui Rudolf al II-lea, își mută reședința imperială de la Praga la Viena. Aici, Matthias transferă o parte dintre tablourile și obiectele de artă ale familiei. Comorile rămase la Praga sunt prădate de trupele suedeze în anul 1648, în timpul Războiului de 30 de ani. La scurtă vreme, acestea vor ajunge în colecțiile reginei Cristina de Elveția
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Iosif al II-lea. Galeriile din Palatul Stallburg devin neîncăpătoare odată cu aducerea aici a obiectelor colecție din Viena, a icoanelor de altar pictate de Rubens și de Van Dyck și a tablourilor achiziționate de Maria Teresa. Iosif al II-lea transferă, așadar, colecțiile familiei imperiale în Palatul Belvedere. Acesta a fost construit între anii 1714 și 1722 pentru Eugen de Savoia, atotputernicul prinț al Curții Habsburgice, cel care i-a gonit pe turci la Zenta, în 1697. În 1781, palatul devine
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
din galeria Palatului Belvedere și din colecțiile florentine. În urma acestor schimburi, muzeul din Viena a înregistrat pierderi importante, ca de exemplu "Adorația Magilor", tabloul pictat de Dürer. În timpul războaielor purtate de Napoleon, de teama jafurilor francezilor, trei mari comori sunt transferate la Viena: operele de artă din Ambras, bijuteriile Coroanei și ale Ordinului Lânei de Aur. Colecțiile erau păstrate în Schatzkammer (camera de artă). Între anii 1814 și 1815, o parte a tezaurului Habsburgic poate fi admirată de publicul avizat. Spre
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Casa Habsburgilor", tablou pictat de Julius Bergier, "Apoteza Renașterii" de Michael Von Munkacsy. În anul 1880 se încheie construcția pe Ring. La 17 octombrie 1891 are loc inaugurarea Muzeului de Istorie a Artei din Viena, în prezența împăratului. Înainte de a transfera colecțiile din Castelul Belvedere, un pictor specializat în acoarelă a primit sarcina de a analiza starea în care se aflau acestea. În 1891, Franz Iosif inaugurează oficial . Sălile muzeului trebuiau decorate după gusturile Habsburgilor, pentru a ilustra măreția acestor dinastii
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
s-au întîmplat așa. După 25 de ani, Imperiul Habsburgic piere, iar colecțiile sunt confiscate de noul stat republican. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, toate operele din Muzeul de Istorie a Artei din Viena sunt transferate în salinele subterane din Altausee, decizeia cărea i se datorează supraviețuirea tezaurului Habsburgilor. Clădirea muzeului a fost grav avariată și nu a mai putut fi folosită mult timp. Abia în anul 1958 Muzeul de Istorie a Artei din Viena își
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
a găsit în posesia unui patrimoniu imens și înrudit cu guvernatorul Italiei meridionale (Don Pedro obținuse reînnoirea funcției de guvernator până la moartea sa în 1553). Cuplul a locuit inițial la Palazzo Medici Riccardi, din via Larga, iar apoi s-a transferat la Palazzo Vechio, care a fost restructurat și mărit cu această ocazie. Cuplul era foarte îndrăgostit după mărturiile cronicarilor și a numeroaselor scrisori dintre cei doi. Cât timp a trăit Eleonora, Cosimo nu a avut aventuri cu alte femei, care
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]
-
Cernăuți (1929). Între anii 1927-1929 urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie de pe lângă Universitatea din Cernăuți având printre profesori pe Alexe Procopovici, Eugen Herzog, Alexandru Leca Morariu, Ion I. Nistor, Constantin Narly și Al. Ieșan. În toamna anului 1929 se transferă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, frecventând cursurile profesorilor Dumitru Caracostea, Ovid Densușianu, Ion Aurel Candrea, Mihail Dragomirescu, Demostene Russo, etc. În anul 1933 obține licență cu calificativul "Magna Cum Laude" sub coordonarea profesorului Dumitru Caracostea
Iulian Vesper () [Corola-website/Science/322619_a_323948]
-
(n. 11 octombrie 1918 - d. 17 decembrie 2001) a fost un chimist german. a copilărit în Berlin. El este transferat când avea 12 ani într-un gimnaziu, înainte de terminarea școlii primare. Motivul transferului a fost plictiseala la ore a copilului deosebit de inteligent. Din 1937 Karlson, studiază chimia la Universitatea din Berlin. Diploma de doctorat a obținut-o în 1940 la
Peter Karlson () [Corola-website/Science/322632_a_323961]
-
dat demisia din facultate în 1882 din motive de conștiință, afirmând în scrisoarea de demisie: A devenit profesor extraordinarius de limbi orientale la facultatea de filologie din Halle, a fost ales profesor ordinarius la Marburg în 1885 și a fost transferat la Göttingen în 1892, unde a rămas până la moartea sa. El este cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" ("Prolegomena la istoria Israelului"), o sinteză detaliată a unor viziuni contemporane lui despre primele șase cărți ale Vechiului Testament: contribuția
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
lituanieni din partea tatălui și germani și irlandezi din partea mamei. Când era copil s-a mutat cu întreaga familie la Overland Park, Kansas, locul pe care îl consideră și acum casa sa. A urmat cursurile Școlii Elementare Brookridge, înainte de a fi transferat la Școala Catolică Holy Cross. În anul 1991 a început Liceul Jesuit Rockhurst, iar mai târziu s-a transferat la Liceul Shawnee Mission. Aici a făcut parte din echipa de baschet a liceului. A absolvit în 1994. Este mândru de
Jason Sudeikis () [Corola-website/Science/322674_a_324003]
-
Overland Park, Kansas, locul pe care îl consideră și acum casa sa. A urmat cursurile Școlii Elementare Brookridge, înainte de a fi transferat la Școala Catolică Holy Cross. În anul 1991 a început Liceul Jesuit Rockhurst, iar mai târziu s-a transferat la Liceul Shawnee Mission. Aici a făcut parte din echipa de baschet a liceului. A absolvit în 1994. Este mândru de originile sale și de multe ori își amintește de locurile natale în scheciurile din showul Saturday Night Live. Este
Jason Sudeikis () [Corola-website/Science/322674_a_324003]
-
În 1909, s-a alăturat lui Bogdanov și lui Maxim Gorki, la vila acestuia din urmă de pe insulă Capri, unde cei trei au înființat o școală pentru muncitorii socialiști ruși. În 1910, Bogdanov, Lunacearski, Mihail Pokrovski și susținătorii lor au transferat școală la Bologna, unde au continuat să activeze până în 1911. În 1913, Lunacearski s-a mutat la Paris, înființând propriul sau „Cerc al Culturii Proletare”. După izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Lunacearski a adoptat o poziție internaționalista și anti războinica care
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
Crearea de adrese de unică folosință ajută la menținerea anonimatului utilizatorului. O tranzacție reprezintă un transfer de valoare între portofele Bitcoin ce este inclus în lanțul de blocuri. Bitcoinii conțin cheia publică a deținătorului actual (adresă). Când un utilizator "A" transferă o sumă către utilizatorul "B", "A" renunță la proprietatea pe bitcoinii trimiși prin adăugarea cheii publice a utilizatorului "B" și semnându-i cu propria cheie privată. Aceste difuzează acești bitcoini cu un mesaj potrivit, "tranzacția", în rețeaua bitcoin. Restul nodurilor
Bitcoin () [Corola-website/Science/322707_a_324036]
-
produse, în timpul ciclului lor de viață: 1. CALS (acronim pentru "Continuous Acqusition and Lifecyle Support") este un standard elaborat de Ministerul Apărării din Statele Unite ("Department of Defense") pentru transferul electronic al informației tehnice între sisteme IT separate. Standardul CALS poate transfera orice fel de informații, inlusiv texte și grafice, între diferite sisteme. CALS conține câteva standarde diferite : standardul SGML (Standard Generalized Markup Language) -ISO 8879, formatul IGES (Initial Graphics Exchange Specification) pentru transferul fișierelor CAD și EDI ("Electronic Data Interchange") pentru
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]
-
comanda Escadrei crucișătoare de linie I. A fost numit la comanda Escadrei a II-a de crucișătoare de linie la începutul Primului Război Mondial. A lupta sub comanda primului comandant al „Grand Fleet”, Șir John Jellicoe, până în mai 1916, când a fost transferat la Amiralitate că „Second Șea Lord”, (șef al personalului flotei). Calthorpe a fost transferat în decembrie 1916 de către Șir John Jellicoe la comanda Flotei de rezervă. În iulie 1917, a trecut la comanda Flotei Mării Mediterane. După încheierea războiului, Calthorpe
Somerset Gough-Calthorpe () [Corola-website/Science/322740_a_324069]
-
-a de crucișătoare de linie la începutul Primului Război Mondial. A lupta sub comanda primului comandant al „Grand Fleet”, Șir John Jellicoe, până în mai 1916, când a fost transferat la Amiralitate că „Second Șea Lord”, (șef al personalului flotei). Calthorpe a fost transferat în decembrie 1916 de către Șir John Jellicoe la comanda Flotei de rezervă. În iulie 1917, a trecut la comanda Flotei Mării Mediterane. După încheierea războiului, Calthorpe a fost Înalt comisar britanic în Imperiul Otoman (din 1918) și Comandant al bazei
Somerset Gough-Calthorpe () [Corola-website/Science/322740_a_324069]
-
Robinette, eliberând-o din prizonieratul ei de două decenii (care pentru ea a durat doar câteva zile, din cauza dilatării temporale gravitaționale). În cele din urmă, oamenii se întâlnesc cu Heechee, iar trupul fizic al lui Bob moarte, conștiința lui fiind transferată într-o inteligență artificială similară celei a lui Albert.
Întâlnire cu Heechee () [Corola-website/Science/322743_a_324072]
-
face parte din echipa de tineret-speranțe avândul ca antrenor pe Lajos Sătmareanu. Printre colegii săi de echipă se numărau "Tom" Cristea, Dorel Tone, Gigi Olteanu, Nae Nasta, Dan Gherasim, etc. În primul an de seniorat, în campionatul 1982/1983, se transferă la Politehnica Iași unde în martie 1983 debutează în divizia A la Pitești împotriva lui FC Argeș, scor 0-2. Printre jucătorii de atunci de la Iași se numărau Simionaș, Ursu, Romilă, Cioaca, Nemțeanu. După numai un an se transferă la CSU
Nicolae Soare () [Corola-website/Science/322763_a_324092]