481,658 matches
-
excelentului Mark Minkowski, beneficiind de colaborarea cu minunatul Cor „Bach” din Salzburg, dar și cu soliști de marcă, au oferit oratoriul Creațiunea de Haydn, într-o versiune de referință. În deschidere, Mark Minkowski s-a adresat publicului, precizând faptul că lucrarea va fi cântată în limba engleză, pentru a fi mai aproape de spiritul libretului semnat de Thomas Linley (propus inițial lui Handel), dar și pentru că - din câte se știe - este prima partitură publicată cu text bilingv - în germană și engleză -, astfel încât
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
propus o altă abordare a unei partituri superbe, mereu cu posibilități de regândire, de recitire într-o cheie mai modernă - în cel mai bun sens al cuvântului -, dovedind încă o dată faptul că, pe lângă perfecțiunea tehnică, pe lângă parcurgerea corectă a unei lucrări, este nevoie și de o implicare afectivă, de o înțelegere a sensurilor cuprinse în paginile cu portative, în textul lucrării, pentru a reda publicului o interpretare reală, capabilă să reliefeze întreaga bogăție a unui opus celebru, deci cu atât mai
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
în cel mai bun sens al cuvântului -, dovedind încă o dată faptul că, pe lângă perfecțiunea tehnică, pe lângă parcurgerea corectă a unei lucrări, este nevoie și de o implicare afectivă, de o înțelegere a sensurilor cuprinse în paginile cu portative, în textul lucrării, pentru a reda publicului o interpretare reală, capabilă să reliefeze întreaga bogăție a unui opus celebru, deci cu atât mai greu de tălmăcit „mai altfel”.
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
temeinic de aproape un deceniu în descifrarea întregului fond de manuscrise și tipărituri enesciene dedicat viorii, Remus Azoiței „a citit” cu migală fiecare sunet al partiturii, dar mai presus de toate a pătruns în intimitatea stilului violonistic românesc al maestrului. Lucrarea este clădită pe fundalul de baladă și doină populară, alternat cu dese apeluri la formulele lăutărești de jocuri (partea a doua Tempo di hora, solicită o cunoaștere deosebită a rubato-ului enescian, de esență lăutărească), iar finalul, Allegro molto vivace
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
trepidant. Spre regretul nostru, dirijorul rus nu a stăpânit partitura enesciană, s-a bâlbâit continuu în marcarea intrărilor la suflători, dar a înțeles să-i lase violonistului întreaga libertate în conducerea discursului orchestral, spre a scoate cu fața curată o lucrare dificilă ce merita o aprofundare temeinică (o singură repetiție la Paris de 2-3 ore, rămâne insuficientă pentru orice orchestră). Azoiței a preluat din mers conducerea formației franceze, a încercat să-i susțină ritmul viguros solicitat de compozitor (secțiunile a doua
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
stăpânește cu virtuozitate stilul enescian, că rafinata sa tehnică violonistică îi permite să obțină efecte superbe de sonoritate de menestrel popular autentic, dar mai presus de orice ne-a convins, că în momentul de față, proiectul discografic Opera omnia a lucrărilor pentru vioară de Enescu, se află în cele mai sigure perspective de finalizare optimă. Programul dirijat de Dmitrij Kitajenko a debutat cu Uvertura festivă de Jacques Ibert, o lucrare menită să celebreze 2600 de ani de la fondarea Imperiului japonez. Neoclasică
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
convins, că în momentul de față, proiectul discografic Opera omnia a lucrărilor pentru vioară de Enescu, se află în cele mai sigure perspective de finalizare optimă. Programul dirijat de Dmitrij Kitajenko a debutat cu Uvertura festivă de Jacques Ibert, o lucrare menită să celebreze 2600 de ani de la fondarea Imperiului japonez. Neoclasică, cu vizibile influențe impresioniste de tip ravelian, uvertura pare construită pe repetate valuri sonore, clădite pe flux și reflux orchestral, oferind formației franceze posibilitatea să-și etaleze suplețea și
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
program: Robert Schumann: Cvintetul pentru corzi și pian n mi bemol major op. 44, Johannes Brahms: Cvintetul pentru pian și corzi în fa minor op. 34 Succesul unei colaborări, oricare ar fi ea, înseamnă o viziune comună, atitudini similare față de lucrarea abordată, deschidere, flexibilitate; altfel spus, acea formulă a Voces-ului (nicicând teoretizată), dar simbol al formației: comunicarea muzicală inter-instrumentală (respirația la unison), evident și aceea cu auditoriul, soliști sau alte formații. Bujor Prelipcean are totuși câteva repere: „puritatea și corectitudinea sunetului
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
și în conturarea unui personaj de compoziție, au alcătuit o distribuție de vis, în care glasurile se mariază minunat (duetele Susanna - Joachim o dovedesc din plin). Mai bine de două ore am urmărit vrăjiți o versiune de disc a monumentalei lucrări pe care „Les arts florissants” și William Christie ne-au oferit-o la un nivel care depășește cu mult ceea ce numim în mod obișnuit profesionalism. Pentru că se cântă cu pasiune, cu credință, cu farmec și totală implicare, cu o coloristică
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
structura “sacră” în 4 părți, anticipând astfel libertățile asumate de romanticii care i-au urmat. Iar ultima seară a alăturat, inspirat, două opusuri gândite în tonalități majore - Simfoniile nr. 3 și 9 -, subliniind seninătatea creatorului vienez în anii adolescenței (prima lucrare fiind scrisă în 1915, când avea doar 17 ani), apoi, în Marea simfonie, regăsindu-se toate suferințele și tristețile unei vieți prea scurte, sufletul său chinuit, dar atât de sensibil, găsindu-și liniștea eternă chiar în anul 1828, când a
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
densitatea discursului cursiv, cu o anume masivitate, fără o coloristică specială. Nici apariția sa scenică nu ar fi lăsat să se ghicească faptul că Teo Gheorghiu are doar 17 ani, părând extrem de matur. Cred că se simte mai bine în lucrări care implică în primul rând o velocitate robustă, deși paradoxal, s-a afirmat, pe scene importante, cu opusuri romantice (Rachmaninov, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann), așa încât ar fi interesant să-i ascultăm și opțiunea interpretativă în asemenea pagini care cer, de asemenea
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
desfășurări ample și, din nou, strălucire și poezie. Ar fi un experiment... Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută de lucrarea atât de îndrăgită de publicul dornic să asculte muzică bună în interpretări de calitate. Și totuși, încerc să-mi imaginez cum a sunat ansamblul care, condus de Barenboim, a oferit integrala concertelor de Mozart, în care soliști au fost pianiști
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
Brahms și Berlioz sporește speranța melomanilor de a avea o seară împlinită. Cu o astfel de speranță am venit în Sala mare a Palatului. În prima parte am ascultat Concertul al doilea în si bemol major de Brahms, una din lucrările de culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
al Festivalului internațional de la București. Ca martor consecvent al tuturor edițiilor artistice enesciene din 1958 până astăzi, recunosc că trăiesc o satisfacție majoră asistând la consacrarea compozitorului Enescu pe plan interpretativ mondial. Ani de- a rândul formațiile sovietice au abordat lucrările maestrului român cu un respect absolut față de partituri, însă adeseori mai puțin ca stil. De data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc să afirm chiar mai mult: Alexeev a înțeles caracterul « dansant » al lucrării, fiindcă în Sarabandă, Gigă, Menuet grav, Bourée le-a imprimat un suflu mai dinamic decât se obișnuiește în aceste dansuri vechi, de epocă medieval/ Nikolai Alexeev renascentistă ce se cer mai reținute pentru respectarea stilului sever. Dar, Enescu aflându-se
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și în tălmăcirea fragmentelor din suita Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev, cu deosebire
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
formă foarte bună, renumitul solist francez Jean-Yves Thibaudet s-a impus ca un virtuoz de prestigiu chiar de la primele acorduri. El a reușit să aducă o linie de distincție materialului muzical, evitând capcanele banalității, prezente în unele pagini ale acestei lucrări. A convins prin temperamentul artistic înflăcărat, prin sinceritatea și naturalețea cântării. Solistul are un farmec care trece rampa, cucerește publicul, confiscă atenția ascultătorilor și le transmite bucuria muzicii. Am admirat cu precădere dialogul violoncelului cu pianul din partea lentă, cu momente
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
învingă handicapul acusticii deficitare a sălii și sonoritatea neplăcută a pianului. E de reținut ca argument în acest sens frumusețea Intermezzo-ului de Brahms, oferit ca supliment. Așteptată cu emoție, Simfonia a doua în Re major de Brahms a fost lucrarea de rezistență pentru a confirma prestigiul orchestrei. În prima parte, Allegro non troppo, totul era pus la locul cuvenit, o bunăstare fundamentală, un confort s-a instalat ca mesaj dominant către ascultători. N-au fost momente de mare profunzime, nici
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
Clara Cernat - Thérèse Dussaut Corina BURA Una din componentele care asigură reușita unui eveniment muzical o reprezintă, fără îndoială, conținutul programului. Acesta poate fi alcătuit din lucrări celebre aparținând unor compozitori demult intrați în conștiința consumatorului de artă, poate fi un ciclu de „autor” - unde sunt selectate opusuri reprezentative pentru creația celui evocat - sau, pur și simplu, este suficientă știința cu care se asociază stiluri, piese a
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
Alături de pianista franceză Thérèse Dussaut, care a fost invitată din nou în juriul Concursului Internațional de Pian desfășurat în prima parte a Festivalului „George Enescu”, Clara Cernat s-a prezentat și în calitate de violistă, prima parte a serii fiind dedicată câtorva lucrări scrise pentru alto. Dacă mai reținem și faptul că una din piesele interpretate, foarte reușită, intitulată Prélude, pentru violă și pian, este scrisă de soțul ei, compozitorul Thierry Huillet (care participă cu o comunicare la Simpozionul de Muzicologie din cadrul festivalului
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
deja o concepție stilistică de mult conturată, iar interpretările, din ce în ce mai eterate, primesc la fiecare reluare un plus de visare și rafinament. Se poate afirma că această versiune este una dintre cele mai reușite pe care am auzit-o de când lucrarea a fost pusă în circuit. Creasta valului a fost întrupată de tragismul Sonatei de Francis Poulenc, unde disperarea și înverșunarea textului au fost subliniate de Clara Cernat prin accentele deosebit de dramatice ale dublelor coarde, susținute și de bogăția sonoră a
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
dominat de temperament, care a descoperit fațete puțin caracteristice muzicii franceze. Cadența de debut s-a desfășurat „con fuoco”, într-o notă mai agresivă, dar per ansamblu deplin justificată, în maniera excentrică a violoniștilor virtuozi ai secolului al XIX-lea. Lucrarea s-a derulat pe un crescendo continuu chiar dacă desenul cromatic realiza în sine tensiunea Bineînțeles că tocmai această extraordinară menținere a presiunii a motivat derularea „ondulată” a recitalului. Pentru că de pe creste se mai și coboară, bisul oferit a dezvăluit o
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
urcat, pe rând, toate treptele gradelor universitare. În a doua jumătate a anilor 1960 a început să se afirme impetuos în ipostaza de compozitor. Stilul său a fost inițial neoclasic, apoi a căpătat nuanțe modalo-seriale. Printre primele sale titluri de lucrări menționăm: “Sinfonia ostinato” (1963), “Schițe cu interpretare liberă” pentru oboi solo, “Fiorituri” pentru vioară și pian, “Fabule”, toate scrise în 1963, “Dialoguri” și “Sonata pentru pian” (1965), “Croquis” (1968), “Sonantes” (1968), “Spirals” (1968), “3 toccates” și “Carte fără sfârșit”- trei
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
de vedetă” a protagonistului. Obișnuiți cu tratarea grandioasă a repertoriului baroc și a celui clasic, putem fi frustrați de modestia atitudinii cu care servesc muzica acești artiști extraordinari. Seara s-a încheiat cu Simfonia „Praga” în Re major K.V. 504. Lucrarea exprimă bucuria deosebită a lui Mozart de a fi în mijlocul praghezilor care-l iubeau, fiind fericiți să-i primească muzica. Simfonia are trei părți, îi lipsește menuetul, de vreme ce dedicatarii praghezi nu prea agreau acest dans, iar Mozart a dorit cu
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
acuitatea lipsei de repertoriu pentru concertele prezentate de formațiile pe care le conducea Franz Stürmer se apropie și de compoziție, prelucrând folclorul german din Banat și scriind câteva cântece de masă, cum se solicita atunci. Ne-au rămas în amintire lucrările: Die wahre Lieb, Ich bin a Schwob, Mein Heimatdorf, S’Leni dar mai ales mult cântatul Wen mein Diandel am Abend um Wasser geht. După dispariția sa la 14 oct. 1983 amintirea profesorului, dirijorului, violonistului și compozitorului Franz Stürmer este
Franz Sturmer by Damian VULPE () [Corola-other/Journalistic/83687_a_85012]