48,727 matches
-
un rol activ în arhivarea și promovarea online a documentelor istorice și științifice. ArXiv, o arhivă e-print creată la Laboratorul Național Los Alamos de Paul Ginsparg, este operată și finanțată în principal de către Cornell, ca parte a serviciilor bibliotecii. Arhiva a schimbat modul în care mulți fizicieni și matematicieni comunică, făcând e-print-ul un mijloc viabil și popular de a anunța noile cercetări. Cornell este, de asemenea “casă” pentru o colecție de documente de sursă primară a unei organizații puțin cunoscute
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
1940-1944, a urmat cursurile Școlii primare în orașul natal (“Oprea Iorgulescu”), în continuare Liceul ”Dinicu Golescu”. Urmează cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității din Bucuresti, secția arhivistică, pe care o absolvă în anul 1958. A fost repartizat ca arhivist la Arhivele Statului din Pitești, apoi a fost avansat la gradul de arhivist principal. În anul 1969, a fost numit directorul Arhivelor Statului - filiala Vâlcea, unde a funcționat până în iulie 1987, când a fost pensionat. În anul 1982, a susținut teza de
Corneliu Tamaș () [Corola-website/Science/322137_a_323466]
-
Istorie din cadrul Universității din Bucuresti, secția arhivistică, pe care o absolvă în anul 1958. A fost repartizat ca arhivist la Arhivele Statului din Pitești, apoi a fost avansat la gradul de arhivist principal. În anul 1969, a fost numit directorul Arhivelor Statului - filiala Vâlcea, unde a funcționat până în iulie 1987, când a fost pensionat. În anul 1982, a susținut teza de doctorat la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din București, cu subiectul: "Evoluția marelui domeniu feudal mânăstiresc din județul Vâlcea în
Corneliu Tamaș () [Corola-website/Science/322137_a_323466]
-
Vâlcea) și “Antim Ivireanul”. A decedat la 19 februarie 2008 la Rm.Vâlcea. “Analele de istorie”, “Argeș”, “Buridava”, “Caietele Bălcescu”, “Curierul de Vâlcea”, “Historica”, “Informația zilei”, “Magazin istoric”, “Mehedinți - istorie și cultură”, “Muzeul Golești”; “Orizont”, “Mitropolia Olteniei”, “Pentru, Patrie”, “Revista Arhivelor”, “Revista economică”; “Reporter”, “Secera și ciocanul”; “Tribuna”, “Țânțarul”, “Zâmbiți, vă rog”, s.a.
Corneliu Tamaș () [Corola-website/Science/322137_a_323466]
-
consiliu și contabilitatea; la etajul al II-lea erau birourile redactorilor, reporterilor, dactilografilor, stenografilor, secretariatul de redacție și serviciul contencios; la etajul al III-lea erau biroul de traduceri, celelalte publicații anexă ale Universului, biblioteca, colecțiile și o parte din arhivă; la etajul al IV-lea erau birouri, iar la mansardă era barul și sala de festivități. Între cele două corpuri legătura se făcea printr-o pasarelă. Construcția, cu o amprentă la sol de 4.142 mp, are o suprafață construită
Palatul Universul () [Corola-website/Science/322155_a_323484]
-
indică faptul că responsabilul cu "tehnologia informației și comunicațiilor (TIC)" trebuie să fie lângă zona de localizare a inginerilor, dar mai puțin aproape de secretariat și de fișetul cu documente și, în mod necondiționat, nu trebuie să fie lângă copiator sau arhivă. În prezent,în proiectarea activităților din birouri se manifestă două tendințe importante. Prima este utilizarea din ce în ce mai extinsă a TIC, respectiv a telefoniei mobile, Internetului, calculatoarelor, intranetului, extranetului sau a rețelelor de telecomunicații. A doua tendință se bazează pe existența companiilor
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
Monaco. Din cauza stării de decădere, o parte a aripii de est a trebuit să fie demolată, împreună cu pavilionul ce acoperea baia lui HonorA© al II-lea. Ambele se găseau pe locul ocupat azi de Muzeul Napoleon și clădirea ce adăpostește arhivele palatului. Honoré al IV-lea a murit la scurt timp după ce i-a fost redat tronul și restaurarea structurală a palatului a început sub Honoré al V-lea. A fost continuată după moartea lui în 1841 de către fratele său, prințul
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
restaurare. Multe din frescele externe din curte au fost restaurate în timp ce aripa de sud, distrusă în timpul revoluției franceze, a fost reconstruită. Aceasta este partea palatului unde familia conducătoare își are apartamentele private. Aripa este și căminul Muzeului Napoleon și a arhivelor. Frescele ce decorează arcada deschisă cunoscută ca si Galeria lui Hercules au fost modificate de Rainier al III-lea, care a importat lucrări făcute de Pier Francesco Mazzucchelli, ilustrând eroi mitologici și legendari. În plus, multe din camere au fost
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
și greci, ceea ce a dus la înființarea unei capele grecești în "Steyrer Hof". Conflictul și-a atins apogeul în anul 1742, când mitropolitul sârb de la Karlovitz, Pavel Nenadovic, a reușit să intre în posesia noii capele a grecilor, inclusiv asupra arhivei și a casei cu bani. Divergențele dintre sârbii și grecii ortodocși din Viena s-au cronicizat pe parcursul secolului al XVIII-lea. Grecii nu au acceptat jurisdicția sârbească, ci au preferat să folosească o capelă pusă la dispoziție de ambasadorul imperial
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
apare alungită, nu și stelele din spatele său. Activitatea anterioară a lui Christy la Naval Observatory cuprinsese și fotografii de stele duble, astfel că s-a gândit că alungirea ar fi un companion al lui Pluton. După ce a examinat imaginile din arhivele observatorului până la cele din anul 1965, el a concluzionat că alungirea este într-adevăr un satelit. Dovezile fotografice au fost considerate convingătoare dar nu definitive (încă era posibil ca alungirea să fie un munte uriaș de pe Pluton). Pe baza orbite
James W. Christy () [Corola-website/Science/322288_a_323617]
-
numeroase cenacluri literare liceale și studențești: „Incertitudini solare“, „Solaris“ (condus de cunoscutul scriitor de literatură SF Ion Hobana), „Climate“, „Ecouri“, etc. Aprecieri despre lucrările publicate s-au făcut în numeroase reviste de specialitate, literare sau cotidiene („Ateneu“, „Acta Bacoviensia, Anuarul Arhivelor Naționale Bacău“, „Ararat“, „Curentul“, „Deșteptarea“, „Vitraliu“, „Ziarul de Bacău“, „Monitorul de Bacău“, etc). Este președintele Asociației „Costache Negri“ din Târgu Ocna (2002) și membru în conducerea Fundației Naționale „George Călinescu“ din Onești (1995). Unul dintre cei mai activi animatori culturali
Corneliu Stoica () [Corola-website/Science/322325_a_323654]
-
au numit-o Fyerd, după care românii i-au spus Feiurd. În Monumenta Vaticana Historia Regioni Hungaria, ilustrația din anii 1281-1375 la seria I, vol. 1, pag 113, numele comunei este scris cu litera V, adică „Vau” nemțesc -„Veyerd”. În arhiva de stat din Budapesta, sub Nr. 28715 din 1314, se pomenește numele localității Feiurdeni. Naționalitatea locuitorilor este ușor de dedus din toponimele localității din zona intravilană, care sunt de origine română, cum ar fi: Șes, Cot, Subpădure, Ulița Mare, Dâmbul
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
de Iuliu Hossu. Oamenii care au dat sume importante pe seama bisericii (banul văduvei), care au donat sfeșnice, vase sfinte, veșminte, chivot, țesături lucrate cu mâna pentru a împodobi biserica, sunt înscriși cu toții în Cartea de Aur care se găsește în arhiva parohiei. Clopotele bisericii sunt în număr de trei: două sunt cumpărate de Ioan Rus din Feiurdeni și unul de Pop Ștefan din Pădureni. În 1917, la 15 ianuarie, autoritățile austro-ungare au rechiziționat un clopot pentru a fabrica din el tunuri
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
descoperitor de vestigii istorice, conferențiar, animator cultural. În toamna anului 1934 scoate la București revista de artă „Plastica românească” având ca și colaboratori artiști români cu nume prestigioase, precum N.N. Tonitza, Iosif Iser, Francisc Șirato și alții. Efectuând cercetări în arhivele din țară și străinătate, a identificat documentele originale de primă atestare documentară a localităților, Mediaș (700 ani, în 1967), Dumbrăveni (600 ani, în 1974), Luduș (600 ani, în 1977), Cetatea de Baltă (800 ani, în 1977), Târnăveni (700 ani, în
George Togan () [Corola-website/Science/329643_a_330972]
-
Dales, cu ocazia împliniri vârstei de 80 de ani, i se organizează o vastă retrospectivă și îi este conferit Ordinul 23 August clasa I. În 1980 donează Muzeului Județean Zălau, un număr de 162 de lucrări de pictură și grafică, arhiva personală și biblioteca de artă. Acestea stau la baza Galeriei Ioan Sima deschisă un an mai târziu. Ion Irimescu, prietenul și colegul de breaslă, remarcă în memoriile sale: „Plecat de pe meleagurile Periceiului, acest urmaș al unor generații de români, luptători
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
de lucrări, supradimensionând, astfel, ceea ce a fost considerat, cu respect, un mare act de onoare și de probitate artistică. Mai mult, în aceeași perioadă, maestrul donează galeriei și biblioteca de artă, piese de mobilier de epocă, piese de artă populară, arhiva personală, precum și alte obiecte personale, în încercarea de a configura o donație unitară, definitorie pentru personalitatea sa marcantă și destinul său artistic. Urmând exemplul maestrului, nepoata sa, Maria Margareta Botezatu, donează aceleiași galerii o parte din tablourile primite drept moștenire
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
Reflections upon Drawing. BWA Lublin. Spazio Libro d’Artista. Palazzo Manganelli, Cătănia. Sehen ganz nah und sehr fern. Städtische Galerie Erlangen. 2008 Diet Sayler. Galerie Ursula Huber, Basel. Diet Sayler. Galerie der Moderne, München. Diet Sayler. Retrospektive Städtische Galerie Erlangen. Arhiva Demarco. Brukenthal Național Museum Sibiu. Dialog der Generationen. Forum konkrete Kunst, Erfurt. Intelligible Non-Violent. Art Atlas Sztuki, Lodz. 2007 Still & Konsequent. Die Sammlung Uwe Obier, Kunstverein Siegen. 2006 Bewegung im Quadrat. Museum Ritter, Waldenbuch. Kolekcja W centrum wydarzen. Zacheta, Lublin
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
fost profesor de limba română la mai multe licee din București între 1913 și 1947, când s-a pensionat. A lucrat și la publicațiile „Cuvântul” și „Ideea Europeană” și a fost și director la Societatea „Reforma Socială”, care edita revista „Arhiva pentru știință și reformă socială” a lui Dimitrie Gusti.
Constantin Beldie () [Corola-website/Science/329942_a_331271]
-
1782. Restauror posthorrendos continuo ano et ultra perpessos terraemotus”". În 1996 a fost stabilit în clădire Muzeul Maximilianeum, care a fost redeschis în 2007, după lucrări de extindere și renovare, ca Museum Goldenes Dachl. În clădire se mai află și Arhivele orașului Innsbruck. Din ianuarie 2003, clădirea găzduiește și Secretariatul Permanent al Convenției Alpine Internaționale. Convenția Alpină este o coaliție de opt țări alpine unite de angajamentul comun de a susține dezvoltarea durabilă în Alpii Europeni. Un muzeu, Maximilianum, este, de
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
găzduiește și Secretariatul Permanent al Convenției Alpine Internaționale. Convenția Alpină este o coaliție de opt țări alpine unite de angajamentul comun de a susține dezvoltarea durabilă în Alpii Europeni. Un muzeu, Maximilianum, este, de asemenea, incluse în clădire, precum și Innsbruck Arhivele orașului. a dat numele Concursului Internațional Golden Roof, o competiție de atletism care are loc în fiecare an în fața clădirii. La 1 februarie 1960, Poșta Austriacă a reprezentat această clădire pe un timbru de uz curent din seria de timbre
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
în scaunul de judecată al țării. Dintr-un document al lui Mihai Viteazul, aflăm despre un lung conflict pe care cei din Sărata îl avuseseră cu cei din satul vecin, Scoreiu, pentru hotarele dintre cele două sate. Documentele păstrate în Arhivele statului din Alba-Iulia, Fond Blaj, arată că la 1 mai 1796, biserica era gata de consacrare. Construcția a fost încheiată însă abia în anul 1806, an care se poate citi, pe frontonul naosului, deasupra altarului. Inscripția pictată deasupra intrării în
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilaviei nu este cunoscut cu exactitate. Unul din motive este acela că nu se știe data exactă a înființării eparhiei. Un al doilea motiv este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentară, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Cea mai completă listă este publicată în "Enciclopedia de istorie a României" și cuprinde
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Orșova) să fi fost mai degrabă sub autoritatea mitropoliilor de peste Dunăre (de Cerveno și Vidin), de care erau apropiate geografic, decât de mult mai îndepărtata Mitropolie a Proilaviei. Până în prezent nu există nici o informație referitoare la locul unde se găsește arhiva Mitropoliei Proilaviei și conținutul acesteia. Izvoarele originale pe baza cărora s-au întocmit lucrările istorice dedicate Mitropoliei Proilaviei sunt puține la număr și în mare majoritate indirecte incluzând: Nu a fost identificată încă arhiva mitropoliei care ar trebui să conțină
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
referitoare la locul unde se găsește arhiva Mitropoliei Proilaviei și conținutul acesteia. Izvoarele originale pe baza cărora s-au întocmit lucrările istorice dedicate Mitropoliei Proilaviei sunt puține la număr și în mare majoritate indirecte incluzând: Nu a fost identificată încă arhiva mitropoliei care ar trebui să conțină cel puțin: Condica Sfântă, gramatele de hirotonie, actele și registrele de strângere și predare a contribuțiilor bănești obligatorii, firmanele și corespondența cu autoritățile turcești, scrisori și circulare canonice, etc. Aceste trebuie să fi existat
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]