50,001 matches
-
Ce bară, dom'le? AXIS MUNDI ! Stâlpul înțelepciunii și fericirii, calea spre Nirvana. Ursita venise. În transă, Muc a invitat-o la dans. A crezut, o clipă, că emoția copleșitoare i-a muiat genunchii atunci când și-a cuprins adorata în brațe și a simțit cum creștetu-i bombat se așează cuminte la baza sânilor ei feciorelnici; dar nu, youuupiee!... Alta era explicația. Da, o găsise în sfârșit pe Cosânzeana fantasmelor sale, pe cea care corespunde (Thanks God!) perfecțiunii ultime, și are, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
românesc, transfigurat în vers de Eminescu, care dă titlul "Miron și frumoasa fără corp" acestui text (un clipit complice lui Policarp Cutzara), Profesorul era îndrăgostit nebunește de o iluzie ademenitoare, dar pe care nu izbutea niciodată să o strângă în brațe, să fie doar a lui. Nu se putea despărți de ea, nu putea nicicum să-și uite iubirea ("Ea s-a dus. Dar el rămas-a / în adânc rănit de dânsă"); era o boală care-l mistuia, o chemare de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alături de vechi dialoghiști din diverse generații, reuniți sub coordonarea eficientă, amicală și subtilă a lui Andrei Corbea (mentorul meu, alături de Ștefan Afloroaie, într-ale jurnalismului cultural), în tipografia unde renăștea un Dialog fabulos pe care oamenii ni-l smulgeau din brațe la ieșirea din sediul din Sf. Lazăr (combinat poligrafic distrus iresponsabil și vândut bucată cu bucată în anii '90). Deși am crezut în misiunea de ecarisaj moral a jurnalistului, nu am mai făcut presă decât sporadic după căderea comunismului, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cît., p. 80. 287 Acestea vor fi analizate în următoarele capitole. 288 Esplanada Moscheilor (în limba arabă Al-Haram al-Sharif, Sanctuarul sfânt) se află pe Muntele Templului, locul cel mai sfânt al religiei evreiești, unde tradiția spune că îngerul a oprit brațul patriarhului Avraam, care se pregătea să-l jertfească pe fiul său Isaac. Pe acest loc, împăratul Solomon a construit, în jurul anului 960 î.Hr., la porunca lui Dumnezeu un templu impresionant pe care regele Irod cel Mare l-a refăcut în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
PICTOR DE RĂZBOI Sfântul Augustin a observat că pe mare, În bătălii și altele se acționează din nesiguranță, dar na aflat regulile jocului. Blaise Pascal Cugetări, 234 1. A Înotat o sută cincizeci de brațe În largul mării și tot atâtea la Întoarcere, ca În fiece dimineață, până a simțit sub tălpi petricelele rotunjite de pe mal. S-a șters cu prosopul atârnat de trunchiul unui copac adus de apele mării, și-a pus cămașa și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cărarea care venea șerpuind dinspre pod. O rută incomodă la ora aceea, cu soarele Încă sus, fără o suflare de vânt care să răcească pietricelele de pe costișă. Bună formă fizică, s-a gândit. Ori mare chef de vizite. A Întins brațele, ca să-și dezmorțească scheletul lung - Faulques era Înalt, osos, iar părul scurt și cenușiu Îi dădea un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-un lighean cu apă și a ieșit afară. Acolo, cei doi bărbați s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
După altă clipă, a dat din cap. „E beznă, a murmurat amintindu-și, În casa unde viețuiești acum.” 6. De dimineață, l-a deșteptat apa rece din golful mic. După ce a Înotat În largul mării cele o sută cincizeci de brațe obișnuite la dus și tot atâtea la Întors, a lucrat, oprindu-se doar un sfert de oră ca să facă o cafea și să dea pe gât o ceașcă În picioare, În fața picturii, Înainte de a se ocupa În continuare de cavalerii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oprit din lucru. Era ora unu, și Ivo Markovic nu se Întorsese. S-a gândit la asta când, după ce a ieșit afară și a aruncat o privire prudentă În jur, s-a dus la șopron și s-a spălat pe brațe, tors și față. S-a Întors În turn, gândindu-se să-și facă ceva de mâncare, dar era nehotărât, iar straniul musafir nu-i ieșea din minte. Se gândise la el Întreaga noapte, iar de dimineață, pe când lucra, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
era Sarajevo, deși putea fi și Beirut, Pnom Penh, Saigon sau oricare altul), Faulques avusese sânge pe unghii și pe cămașă trei zile la rând. Sângele era al unui copil căruia grenada unui mortier Îi scosese mațele afară; murise În brațele lui, golindu-se În drum spre spital. N-avea apă ca să se spele, nici alte haine, așa că trăise trei zile În șir cu sângele copilului pe cămașă, pe aparatele de fotografiat și pe unghii. Copilul, ori ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și de ce se Întâmplă În tablou. Faulques a lăsat pensula scurtă pe care o ținea În mână - a constatat, prost dispus, că vopseaua acrilică se uscase, Întărind-o - și s-a apropiat de zid până a ajuns lângă Markovic, cu brațele Încrucișate. Privind ceea ce privea și celălalt. Desenele erau acceptabil de elocvente, a hotărât În sinea lui. Cu toate că nu se stima excesiv ca pictor, Îl consola certitudinea că avea ceva mână pentru desen. Și, la urma urmelor, tușele pestrițe și expresive
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
plană, cu fundalul ocru al unui perete din chirpici, pe care se proiectau umbrele unui grup de curioși din afara cadrului, iar În centrul scenei, În picioare, un milițian somalez În pantaloni scurți, care Îi dădeau un aer insolit tineresc, Întinzând brațul În care strângea o AK-47, Încercând să apropie gura țevii de capul bărbatului Întins pe spate În țărână. Mușchii și tendoanele brațului negru, slab se crispau din cauza reculului armei, ale cărei gloanțe făceau praf și pulbere chipul celui căzut; Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
centrul scenei, În picioare, un milițian somalez În pantaloni scurți, care Îi dădeau un aer insolit tineresc, Întinzând brațul În care strângea o AK-47, Încercând să apropie gura țevii de capul bărbatului Întins pe spate În țărână. Mușchii și tendoanele brațului negru, slab se crispau din cauza reculului armei, ale cărei gloanțe făceau praf și pulbere chipul celui căzut; Încă viu, acesta ridica mâinile și genunchii, cutremurat de impact, ridicând praf În jur, cu capul explodând În fragmente roșii; fotografia mai prinsese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de martori anonimi și triunghiul Închis, echilateral, perfect geometric (precum triunghiul simbolic care, În manualele școlare ale lui Faulques, Îl reprezenta pe Dumnezeu), ale cărui laturi uneau omul rămas În picioare, victima căzută la pământ și pușca, o prelungire a brațului și voinței raționale care ucideau. Plâng, imploră, se târăsc, zisese Markovic. Ca să supraviețuiască. Nu acesta era cazul celor trei druzi din prima fotografie, care se lăsaseră omorâți fără să spună nici pâs, fără să se piardă cu firea - aczion painting
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
clic, clic, de opt ori, o serie completă cu o viteză a obturatorului de 1/500 și o diafragmă de 8. A cincea fusese cea mai bună: cea unde muribundul, cu fața abia vizibilă printre propriile-i explozii roșii, ridica brațele și picioarele. Apoi, uitându-se la fotograf (Faulques se apropiase cu o tăcere tactică impecabilă, În timp ce Olvido șoptea nu face nimic, te rog, stai aici și nici nu te mișca), milițianul somalez făcuse un gest fanfaron, ținându-și pușca cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
l-a Închis. - Dar Încearcă, a spus. Aproape toți, În realitate. Și unii izbutesc. Privea, gânditor, coperta albumului Închis. O fotografie alb-negru, asfaltul șoselei care venea de la aeroportul din Saigon: o femeie moartă pe carosabil, cu un copil mort În brațe. Ceva mai Încolo, soțul ținea de mână alt copil. Morți amândoi. Între ei, o pălărie conică de pai, Într-o baltă de sânge. Nu era fotografia preferată a lui Faulques, dar la vremea ei lui și editorilor săi li se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gură. Jarul i s-a Înroșit Între degete și un val de fum i-a Încețoșat o clipă ochii albaștri În spatele ochelarilor. Faulques n-a zis nimic. Privea o muscă ce-și fluturase aripile Între ei, apoi se așezase pe brațul stâng al croatului. Markovic o privea foarte liniștit. Impasibil. Fără să se miște și fără s-o sperie. 11. Briza sufla dinspre uscat spre mare, iar noaptea era caldă. Deși luna strălucea, se putea zări toată constelația Pegas. Faulques era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să Înfrunte cu glas tare cauzele resemnării deznădăjduite care curgea prin vinele ei, la fel de precisă ca inima ei sănătoasă și exactă, al cărei puls se putea observa, de parcă era vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie (era În stare să râdă ca un puști fericit, În hohote), În spatele căreia se ascundea așa cum alte ființe umane o fac Îndeobște În spatele unei cărți, al unui pahar cu vin ori al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și ale celorlalte personaje din tablou, de intensitatea alegorică a feluritelor scene. Pare una dintre scenele de Crăciun pe care le compunem din figurine, subliniase Faulques, gata să meargă Înainte. Dar, cu ochii pironiți pe tablou, Olvido Îl apucase de braț, reținându-l. Fii atent, spusese. E ceva obscur, care neliniștește. Uite măgarul care trece podul, scenele pierdute din fundal, femeia care pare să fugă pe furiș la dreapta, schivnicul din spate, la gura grotei de pe stâncă. Tot privindu-le, unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Olvido, fragmentând-o de trei ori În oglinda spartă. Un fragment Îi reflecta chipul În spatele aparatului de fotografiat, cozile, torsul Îmbrăcat Într-o cămașă Închisă la culoare, blugii strânși pe talie; al doilea, camera foto, latura dreaptă a trupului, un braț și un șold; al treilea, doar aparatul. Și, În fiece fragment al imaginii incomplete, Olvido părea să se topească În propriu-i reflex, descompus În fiece clipă a fugii și fixat În timp, În emulsia rollfilmului, precum războinicul lui Paolo
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bine de un ceas, Încercând să finiseze războinicii călare, până a considerat Încheiată acea parte a frescei. Apoi a ieșit iar afară, mijind ochii sub lumina zenitală foarte puternică care Îl acoperea tot, s-a spălat pe mâini și pe brațe și, după ce s-a gândit o clipă, s-a dus la croatul care, tot așezat și nemișcat, stătea la umbră. Avea Între ghete chiștocuri de țigară stinse, o pungă de plastic cu gheață și patru cutii cu bere. - Frumoasă priveliște
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el Îi mângâiase pielea ca de găină, muiată În lumina stacojie care n-o Încălzea fiindcă era rece și depărtată ca a unui vulcan de pe peretele unui muzeu și ca a peisajului chinuit din Portmán, Olvido se răsucise delicat În brațele lui, iar el se gândise o clipă la diferențele dintre cuvintele „Înfiorare” și „presentiment”. Ivo Markovic tot mai privea marea. — Cred că ai dreptate, domnule Faulques, a spus. Ai dreptate când vorbești despre reguli, dungile tigrului și simetriile ascunse și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi ducea spre malul unde oamenii mureau), Faulques privise la rândul său spre acel după și nu-și văzuse decât propriul trecut. Așa aflase că n-aveau să Îmbătrânească Împreună, că ea avea să călătorească spre alte locuri și alte brațe. Bărbatul, Își amintea că o auzise spunând nu doar o dată crede că-i iubitul unei femei, când În realitate nu-i decât martorul ei. Aritmós kinesios. Atunci lui Faulques Îi fusese teamă să se Întoarcă În sigurătatea care pândea din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui Heracle și Victoria lui Constantin asupta lui Magențiu. Faulques luase de la tânăra pictată de Piero della Francesca aerul Andromacăi sale - un umăr și un sân goale, hainele În dezordine geometrică, de parcă tocmai se sculase din pat, cu copilul În brațe - și mai ales privirea tristă, pierdută dincolo de umărul războinicului. Privirea aceea părea să străbată Întinderea circulară a câmpului de luptă până la șuvoiul fugarilor, care părăseau orașul În flăcări, ca și cum femeia se putea recunoaște dinainte În toate celelalte femei, prăzi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu chivără din oțel și o colțuroasă armură cenușie, pe jumătate medievală, pe jumătate futuristă (luate de unde le găsise: Orozco și Diego Rivera fuseseră iar jefuiți fără milă), Hector ridica un guantelet metalic spre copilul care, Înspăimântat, se zbătea În brațele mamei. Iar pe jos amestecul a trei umbre imperfecte forma o singură umbră, Întunecată ca o profeție. Faulques a facut câțiva pași Înapoi, cu pensula Între dinți, privind rezultatul. Era bine, și-a spus, satisfăcut. Lumina de la acea oră a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Elsken În turn, În fața frescei, unde, orbită la Început de lumina de afară, a rămas nemișcată. Depășită. - Nu mă așteptam la așa ceva. Faulques n-a Întrebat-o la ce se aștepta. S-a mărginit să aștepte, răbdător. Femeia Își Încrucișase brațele, frecându-și-le ușor, ca și cum locul ori pictura o Înfrigurau. — Nu Înțeleg prea mult, a zis după un moment. Dar mi se pare extraordinară. Impresionează, te asigur. Foarte mult. Are un nume? - Nu. Pictorul de război n-a făcut alte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]