48,657 matches
-
Katō i-a făcut pe coreeni să câștige o încredere nerealistă în forțele, aceștia reușind să pună la pământ toți lăncierii ashigaru dintr-un singur atac al cavaleriei. Observând o lipsă de concordanță a sarcinilor și simțind o dezbinare la comandă, Katō a ordonat o retragere generală generală simulată din direcția Munsan-ului pe malul sudic al râului Imjin. Văzând că japonezii se retrag, unul dintre cei doi comandanți ai cavaleriei coreene a decis să traverseze râul în urmărirea lor. În sezonul
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
abandonat orașul peste noapte. La data de 20 iulie 1592 prima și a doua divizie japoneză a intrat în Pyeongyang-ul pustiu. În oraș au reușit să adune 100.000 de tone de echipamente militare și cereale. A patra divizie sub comanda lui Mori Yoshinari s-a stabilit la est de Hanseong în iulie și a capturat o serie de cetăți de pe coasta de est de la Anbyon la Samcheok. Divizia s-a întors spre interiorul peninsule pentru a cuceri Jeongseon, Yeongwol, și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
pornit cu 24 de panokseon-uri, 15 nave de război mici și 46 de bănci (ex. bărci de pescuit) și au ajuns în apele provinciei Gyeongsang la apusul soarelui. Nava- țestoasă era un vas cu design panokseon dar fără posturi de comandă ridicate și cu pereți curbați. Avea și un acoperiș blindat cu piroane de fier și plăci hexagonale dar existența acestora este contestată.. Pereții navei-țestoase aveau 36 de locuri pentru tunuri și deschideri deasupra tunurilor pe unde echipajul putea observa sau
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
distrus 11 nave japoneze, terminând bătălia de la Okpo fără să piardă nici măcar o navă. La aproximativ trei săptămâni după bătălia de la Okpo, Yi Sun-sin și Won Gyun au plecat cu un total de 26 de nave (din care 23 sub comanda lui Yi) spre golful Sacheon după ce au primit un raport despre apariția japonezilor. Yi Sunsin a lăsat în urmă vasele de pescuit care erau cele mai multe în favoarea noii sale nave-țestoase. La data de 08 iulie 1592, flota a ajuns la Golful
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
extravehiculara. White a murit împreună cu colegii astronauți Gus Grissom și Roger B. Chaffee în timpul unui test și exercițiu de antrenament desfășurat la 27 ianuarie 1967 pentru misiunea Apollo 1 la baza Cape Kennedy Air Force Station din Florida, atunci când modulul de comandă al rachetei (CM-012) a fost distrus de un incendiu. A fost decorat cu Medalia NAȘĂ pentru merite deosebite pentru zborul sau în misiunea Gemini 4 și apoi i s-a acordat post-mortem Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale
Edward Higgins White () [Corola-website/Science/333222_a_334551]
-
Neștiind că De Ruyter era acolo, niște lucrători au luat scările. De Ruyter a fost nevoit să spargă țiglele de pe acoperiș ca să intre în biserică și să iasă pe ușă. În 1622 a luptat ca muschetar în armata Olandei, sub comanda lui Mauriciu de Nassau, împotriva spaniolilor, pentru eliberarea orașului Bergen-op-Zoom. În același an a revenit în cadrul flotei comerciale olandeze și a urcat rapid în ierarhie. Conform unor surse engleze, între anii 1623 și 1631 și-a desfășurat activitatea la Dublin
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
murit la trei săptămâni după aceea. În 1633 și 1635 De Ruyter a navigat în calitate de ofițer de punte la bordul navei "Groene Leeuw" ("Leul Verde"), o balenieră ce activa în Insula Jan Mayen. În acel moment încă nu ajunsese la comandă. În vara anului 1636 s-a recăsătorit, de această dată cu Neeltje Engels, fiica unui burghez bogat, care i-a dăruit patru copii. Unul dintre aceștia a murit la scurt timp după naștere. Ceilalți s-au numit Adriaen (1637), Neeltje
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Haze", un fost vas comercial transformat în navă de război și echipat cu 26 de tunuri. Vasul făcea parte din flota comandată de Amiralul Gijsels care lupta împreună cu portughezii împotriva Spaniei. O flotă olandeză, cu De Ruyter al treilea la comandă, a respins o flotă spaniolă în Bătălia de la Capul St. Vincent din 4 noiembrie 1641. La întoarcere și-a cumpărat propria navă, "Salamander", iar între 1642 și 1652 a făcut comerț și a călătorit în Maroc și Indiile de Vest
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
mult. În timpul Primului Război Anglo-Olandez (1652-1654) lui De Ruyter i s-a cerut să se alăture flotei în creștere ca subcomandant al unei escadre zeelandeze de nave finanțate privat. După ce inițial a refuzat, De Ruyter și-a demonstrat abilitățile sub comanda locotenent-amiralului Maarten Tromp, câștigând Bătălia de la Plymouth împotriva viceamiralului George Ayscue. A luptat și în Bătălia de la Kentish Knock și în Bătălia de la Gabbard. De Ruyter a servit drept comandant de escadră, respectiv comodor, grad care la vremea respectivă nu
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
olandeze și, mai târziu, a acceptat din partea Amiralității din Amsterdam propunerea să devină viceamiral, lucru care s-a întâmplat pe 2 martie 1654. În 1655, De Ruyter s-a mutat cu familia în Amsterdam. În 1655 De Ruyter a primit comanda unui detașament de opt nave ("Tijdverdrijf" fiind nava comandant) și a pornit spre Mediterană cu un convoi de 55 de nave comerciale. Ordinele sale erau să protejeze comerțul olandez. Operând pe Coasta Berberă a capturat câțiva corsari renumiți. După ce a
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Carol a invadat Polonia și s-a proclamat rege. De Ruyter s-a îmbarcat din nou pe nava "Tijdverdrijf", sosind în zonă pe 8 iunie. Acolo l-a așteptat pe locotenent-amiralul Jacob van Wassenaer Obdam. După ce Obdam și-a asumat comanda, De Ruyter și flota olandeză au navigat pentru a elibera orașul Danzig de sub asediu, pe care l-au eliberat pe 27 iulie fără vărsare de sânge. O lună mai târziu a fost semnată pacea. Înainte să părăsească Marea Baltică, De Ruyter
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
pentru a proteja comerțul baltic important și pentru a-i ajuta pe danezi în conflictul cu suedezii, care continuau să atace în ciuda angajamentului de pace. În concordanță cu politica echilibrului de putere al Statelor, a fost trimisă o flotă sub comanda lui Jacob van Wassenaer Obdam, de această dată fără De Ruyter, care era implicat într-o blocadă a orașului Lisabona. Pe 8 noiembrie a avut loc o confruntare sângeroasă: Bătălia din Golf, care s-a încheiat cu o victorie olandeză, iar
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
a avut loc o confruntare sângeroasă: Bătălia din Golf, care s-a încheiat cu o victorie olandeză, iar orașul Copenhaga a fost eliberat. Totuși, suedezii încă nu erau învinși iar Statele au decis să continue sprijinul. De Ruyter a luat comanda unei noi flote expediționare și a reușit să elibereze orașul Nyborg în 1659. Pentru această acțiune a primit titlul de cavaler din partea regelui Frederic al III-lea al Danemarcei. Din 1661 până în 1663 De Ruyter a condus diferite convoaie în
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
cuceri St. John's pentru o vreme, înainte să se îndrepte spre Europa. La întoarcerea în Olanda a aflat că Van Wassenaer a fost ucis în dezastruoasa Bătălie de la Lowestoft. Mulți se așteptau ca fiul lui Tromp, Cornelis, să ia comanda flotei confederate, în special însuși Cornelis Tromp. Totuși, Tromp era inacceptabil pentru regimul de regență al lui Johan de Witt datorită sprijinului pentru Prințul de Orania. Popularitatea lui De Ruyter a crescut după revenirea sa eroică și, cel mai important
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
scăpat din dezastrul în Bătăliei de Ziua Sfântului Iacob (august 1666) care l-a adus în conflict cu Cornelis Tromp și care a condus ulterior la destituirea acestuia. Apoi s-a îmbolnăvit grav, revenindu-și la timp pentru a prelua comanda oficială a flotei pentru a executa Raidul de la Medway în 1667. Raidul de la Medway a fost o înfrângere costisitoare și umilitoare pentru englezi, soldându-se cu capturarea navei-amiral HMS Royal Charles (una dintre cele mai puternice nave din flota engleză
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
au năruit și, deoarece a fost pierdut elementul surpriză, De Ruyter a navigat la nord spre Dominica și Nevis după care a revenit în Europa, timp în care bolile s-au răspândit la bordul navelor sale. În 1676 a preluat comanda unei flote combinate olandezo-spaniole pentru a ajuta la suprimarea Revoltei din Messina și s-a confruntat cu o flotă franceză sub comanda lui Abraham Duquesne în Bătălia de la Stromboli și în Bătălia de la Augusta unde a fost rănit mortal când
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
revenit în Europa, timp în care bolile s-au răspândit la bordul navelor sale. În 1676 a preluat comanda unei flote combinate olandezo-spaniole pentru a ajuta la suprimarea Revoltei din Messina și s-a confruntat cu o flotă franceză sub comanda lui Abraham Duquesne în Bătălia de la Stromboli și în Bătălia de la Augusta unde a fost rănit mortal când o ghiulea i-a retezat piciorul drept. Pe 18 martie 1677 De Ruyter a avut parte de funeralii de stat elaborate. Trupul
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
dată de aici la 20 noiembrie 1944. Numele „Bârlogul lupului” i l-a dat chiar Hitler; era folosit în cercuri restrânse la începutul anilor 1930. Aceeași poreclă, „lupul”, a fost sursa de inspirație în alegerea numelor altor două centre de comandă: "Wolfsschlucht" în Belgia și "Wehrwolf" în Ucraina. Complexul de clădiri care încorpora buncărul lui Hitler se întindea pe o suprafață de 6,5 kilometri pătrați și a fost împărțit în trei zone de securitate. Complexul era deservit de un aerodrom
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
atelier îi solicită patronului Lassalle să le mărească lefurile ca urmare a creșterii costurilor vieții, dar patronul (cu care se cunoșteau de multă vreme și care era perceput de ei până atunci ca un prieten) îi refuză, motivând că numărul comenzilor a scăzut, iar oprirea lucrului ar fi pentru el o economie. Nereușind să-și rezolve doleanțele, dogarii sunt nevoiți să se întoarcă la lucru pentru a primi în continuare acea leafă mică cu care să încerce să-și întrețină familiile
Cei muți () [Corola-website/Science/333253_a_334582]
-
în bătălia pentru cucerirea Odessei. În arhivele de la Chișinău s-au păstrat "notele informative" scrise olograf de către Gheorghe Balotescu, în care era expusă situația informativă și operativă din sectorul Odessa, obținută de Centrul înaintat Nr. 2 al SSI, aflat sub comanda sa. Activitatea susținută din această perioadă a Centrului înaintat Nr. 2, a fost extrem de apreciată de conducerea armatelor participante la operațiuni. Prin adresa nr. 16.485, datând din 25 septembrie 1941, Corpul 1 Armată român a adus la cunoștința Centralei
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
vizibilitate . Inițial linia defensivă poloneză era apărată de un singur batalion din Regimentul 71 Infanterie, comandat de maj. Jakub Fober. La scurt timp înainte de începerea celui de al doilea război mondial a fost întărit cu o companie de mitraliere sub comanda cpt. Władysław Raginis precum și alte detașamente. Pe 2 Septembrie 1939 III/71 s-a deplasat către Osowiec și cpt. Raginis a preluat comanda zonei defensive de la maj. Fober. În total apărarea poloneză era format din 720 de oameni: 20 de
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
înainte de începerea celui de al doilea război mondial a fost întărit cu o companie de mitraliere sub comanda cpt. Władysław Raginis precum și alte detașamente. Pe 2 Septembrie 1939 III/71 s-a deplasat către Osowiec și cpt. Raginis a preluat comanda zonei defensive de la maj. Fober. În total apărarea poloneză era format din 720 de oameni: 20 de ofițeri și 700 gradați și soldați. Alte surse indică efective și mai scăzute, în jurul a 360 de soldați. Deși unitățile poloneze erau aproape
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
1939). Armata a 3-a germană trebuia să înainteze din Prusia Orientală spre Varșovia, direct prin pozițiile ocupate de Grupul Operațional Independent Narew. Pe 2 Septembrie cpt. Władysław Raginis a fost numit comandant al zonei defensive Wizna. Ca post de comanda a ales buncărul "GG-126" din apropierea satului Góra Strękowa. Buncărul era situat pe un deal aflat la mijlocul liniei poloneze. Sub comanda sa se aflau aproximativ 700 soldați și subofițeri și 20 ofițeri, 6 piese de artilerie, 24 mitraliere grele, 18 mitraliere
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Operațional Independent Narew. Pe 2 Septembrie cpt. Władysław Raginis a fost numit comandant al zonei defensive Wizna. Ca post de comanda a ales buncărul "GG-126" din apropierea satului Góra Strękowa. Buncărul era situat pe un deal aflat la mijlocul liniei poloneze. Sub comanda sa se aflau aproximativ 700 soldați și subofițeri și 20 ofițeri, 6 piese de artilerie, 24 mitraliere grele, 18 mitraliere și două puști antitanc. După ciocnirile inițiale de-a lungul graniței, brigada de cavalerie Podlaska a primit în noaptea de
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
părăsit zona îndreptându-se spre Mały Płock pentru a trece râul Narew. Pe 3 Sept. au fost efectuate zboruri de recunoaștere și atacuri la sol asupra pozițiilor poloneze. Pe 7 Sept. 1939 unități de cercetare a Diviziei 10 Tancuri sub comanda generalului Nikolaus von Falkenhorst au capturat satul Wizna. Unitățile de recunoaștere poloneze au evacuat satul după o scurtă luptă și s-au retras pe malul sudic al râului Narew, geniștii polonezi distrugând podul când acesta a fost forțat de către tancurile
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]