48,602 matches
-
în 1947 după numai 32, respectiv 29 de luni în funcțiune. Ideea unei clase de crucișătoare mari își are originea la începutul anilor 1930, când Marina SUA căuta să contracareze „cuirasatele de buzunar” din clasa "Deutschland" lansate de Germania. Planificarea construirii tipului de nave care, în cele din urmă, au format clasa "Alaska", a început la sfârșitul anilor '30, după lansarea de către Germania a cuirasatelor din clasa "Scharnhorst" și după apariția zvonurilor conform cărora Japonia construia o nouă clasă de crucișătoare
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
un studiu comprehensiv al tuturor tipurilor de nave în vederea inițierii unui nou program de construcții navale pe scară largă"”. Este posibil ca președintele Statelor Unite de la acea vreme, Franklin D. Roosevelt, să fi avut un rol principal în luarea deciziei de construire a navelor din clasa Alaska, având în vedere dorința sa de a a avea un mijloc de contracarare a capacității de efectuare de raiduri ale crucișătoarelor japoneze și ale cuirasatelor de buzunar germane. Deși aceste afirmații sunt greu de verificat
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
de a a avea un mijloc de contracarare a capacității de efectuare de raiduri ale crucișătoarelor japoneze și ale cuirasatelor de buzunar germane. Deși aceste afirmații sunt greu de verificat, ele au dus la apariția de speculații că decizia de construire a acestor nave a fost „motivată politic”. Un istoric a descris proiectarea design-ului clasei "Alaska" ca fiind „chinuitor” din cauza numeroaselor schimbări și modificări făcute proiectului navelor de către numeroase departamente și persoane. Într-adevăr, au existat nouă variante diferite ale
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
cele 6 crucișătoare din clasa "Alaska" planificate, a fost începută doar construcția primelor 3 nave. Primele două, și , au fost finalizate. Construcția , a treia navă, a fost suspendată la 16 aprilie 1947 când era construită în procent de 84%. Începerea construirii ultimele trei, "Philippines", "Puerto Rico", și "Samoa", a fost întârziată deoarece toate materialele și șantierele navale disponibile erau alocate navelor cu prioritate mai mare, cum erau portavioanele, distrugătoarele și submarinele. Construcția încă nu începuse când lipsa de oțel și realizarea faptului
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
o pantă abruptă de cca. l5 m, iar spre sud și nord-est pante line de cca. 30 m despart biserica de apele lacului Scroviștea (Bălteni), liman fluviatil al Ialomiței. Pisania, așezată deasupra ușii de acces în pronaos, menționează atât anul construirii cât și ctitorul: În dreapta ușii de acces în pronaos o altă inscripție, pictată, menționează, de asemenea, numele ctitorului și perioada construirii: "Pis Stoica, meșterul ca să știi de cându am făcut jețulu la sf[â]nta și dumnezeiasca [biserică], și au
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
apele lacului Scroviștea (Bălteni), liman fluviatil al Ialomiței. Pisania, așezată deasupra ușii de acces în pronaos, menționează atât anul construirii cât și ctitorul: În dreapta ușii de acces în pronaos o altă inscripție, pictată, menționează, de asemenea, numele ctitorului și perioada construirii: "Pis Stoica, meșterul ca să știi de cându am făcut jețulu la sf[â]nta și dumnezeiasca [biserică], și au fostu părintele ..., egumen, și au fost [ctitor] Hriza Vornicul și Dumitra[na], în zilele [lui Alexandru Vodă]". Surse de arhivă, citate
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
arzând și pustiindu-se în zilele lui Simeon Voievod...când s-a întâmplat Țării multă răutate, de a ars și mănăstirea și satul". La 1642 Hrizea închina mănăstirea Bălteni mănăstirii Ivir de la Athos, prin intermediul mănăstirii Radu-Vodă din București, mănăstire la construirea căreia Hrizea fusese ispravnic și unde avea să fie îngropat: "Aceste sate și ocine..., cumpărate și câștigate de Hrizea Vornic din agoniseala și munca lui, din tinerețe și până la bătrânețe, de la Radul Vv. Și de la toți domnii, până în zilele lui
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
un element rar pentru epocă. Elementul care a atras atenția în cel mai înalt grad prin raritatea sa este pridvorul pe 3 laturi, care cuprinde nu numai pronaosul ci și o parte din naos până în dreptul absidelor laterale. La momentul construirii bisericii, fie acesta chiar și 1626, pridvorul din zid - ca element constitutiv al bisericii - era, încă, un element rar, un exemplu de folosire în forme mai coerente fiind la Biserica Domnească din Târgoviște (1584). Singurul pridvor pe trei laturi în
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
și repere descrise ca fiind fictive în romanele lui Cane. Trent consideră că totul este o înscenare de proporții, dar Linda nu este de acord. Ea recunoaște că Arcane Publishing a promovat fraudulos cartea lui Cane, dar distorsionarea timpului și construirea exactă a unei replici a orașului "Hobb's End" nu au făcut niciodată parte din acest plan. Linda ajunge într-o biserică (descrisă și ea în romane) unde îl găsește pe Cane. Acesta îi arată ultimul său roman "In The
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
industria aeronautică avea alocate 74% din resursele de aluminiu, dar 4.640 t erau folosite în producția de muniție. Milch considera că folosirea aluminiului pentru muniții este o greșeală. El a calculat că aceste rezerve ar putea fi folosite pentru construirea a 1.000 de bombardiere grele Dornier Do 217 și 4.000 Messerschmitt Bf 109. Milch a ordonat limitarea risipei. El a cerut ca metalul să fie reciclat, iar metalul din avioanele prăbușite să fie refolosti. Aceste măsuri au crescut
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Sala Thalia este un teatru și o sală de concert din Sibiu, România. Din 7 octombrie 2004, sala servește ca nou sediu al Filarmonicii de Stat din Sibiu. Construirea Sălii Thalia a început în 1787 și s-a terminat în iunie 1788, devenind primul teatru din țară. Sala a fost construită de Martin Hochmeister. Din cauza lipsei de spațiu în centrul orașului, Hochmeister a decis să o construiască în Turnul
Sala Thalia din Sibiu () [Corola-website/Science/332811_a_334140]
-
Hanul Drumeților a avut contribuții importante la dezvoltarea turismului montan de la noi. În anul 1922 asociația efectua lucrări de reparații la poteca pe valea Jepilor în colaborare cu secția București a S.K.V., în septembrie 1923 se dă parțial în folosință construirea Hanului (Casa) Peștera, iar inaugurarea definitivă are loc la 29 iunie 1925. La 27 ianuarie 1924 s-a înființat la Sinaia, Secția Alpină a Bucegilor a Hanului Drumeților, activitatea desfășurându-se asupra zonei din Masivul Bucegi și Gârbova până în Valea
Societatea „Hanul Drumeților” () [Corola-website/Science/332824_a_334153]
-
biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a fost construit un zwinger, întărit la sud de un al șaselea turn, cel de pază
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
este un parc eolian situat în județul Constanța, pe teritoriul localităților Fântânele și Cogealac. Proiectul pentru construirea "Parcului Eolian Fântânele-Cogealac" a fost inițiat de Continental Wind Partners LLC de la care a fost achiziționat în august 2008 de grupul CEZ. Prima turbină a fost pusă în funcțiune la 1 iunie 2010, iar ultima a fost conectată la rețea
Parcul eolian Fântânele-Cogealac () [Corola-website/Science/332853_a_334182]
-
1972 consiliul parohial a luat hotărârea, aprobată de forurile superioare, să zidească o biserică nouă. Preotul paroh de atunci, Ioan Câmpean a reușit cu sprijinul credincioșilor și forurilor ecleziastice ierarhic superioare să edifice biserica în anul 1978. Întrucât la data construirii bisericii, fondurile la dispoziție nu au permis realizarea unei structuri de rezistență corespunzatoare, în timp, calitatea construcției s-a degradat, iar apariția fisurilor mari au pus în pericol funcționarea acesteia în condiții de siguranță. În anul 2001, în timpul păstoririi Pr.
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
funcționarea acesteia în condiții de siguranță. În anul 2001, în timpul păstoririi Pr. Ienei Adrian s-a întocmit proiectul de reabilitare tehnică a construcției, iar în anul 2002 s-a trecut la refacerea structurii de rezistență prin ranforsarea fundației și prin construirea în interiorul bisericii a patru stâlpi de beton armat simiîncastrați în zidărie. În anul 2003 s-au refăcut șarpanta, bolta navei și s-au zidit fațadele noi pe laturile de Vest, Nord și Sud. În anul 2004 s-a realizat învelitoarea
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
să devină un fel de centru comercial dar și administrativ al orașului: Sfatul Orășenesc si Primăria. Mai târziu, pe lângă alte proiecte urbanistice inițiate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost și acela privind lărgirea acestei piețe, în primul rând prin construirea Halei Mari după proiectul antreprenorului francez Alfred Godillo, având ca model halele din Paris. Odată cu declanșarea proiectului regularizării Dâmboviței în vremea regelui Carol I în această piață au apărut unele modificări pe linia modernizării sale. Astfel, este demolată vechea Primărie
Strada Halelor () [Corola-website/Science/332923_a_334252]
-
aveau nevoie de o cantitate considerabilă de frânghii de diferite grosimi: de la "cordino" subțiri pentru a coase velele la frânghii groase pentru ancore și amarare, utilizate pentru a fi rulate pe tachelaj. La 7 iulie 1302, Maggior Consiglio a decis construirea unei cladiri în care să se confecționeze frânghiile și să fie folosită și că depozit de cânepă. Concomitent cu prima extindere a arsenalului, care s-a realizat pe trenul situat la sud de lacul Sân Daniele, nouă clădire de cărămidă
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
longa de la Tana". În 1440, în urma exploziei pulberăriei ("caxa de le polveri"), partea dinspre est a clădirii a suferit pagube considerabile așa că a trebuit să fie demolată. Reconstrucția a durat până în 1449. În 1579, în locul "caxa du canevo" a început construirea "teza longa de la Tana", după un proiect realizat de arhitectul Antonio da Ponte, deja celebru pentru realizarea podului Rialto, chiar dacă a trebuit să țină cont de observațiile nobilului Marcantonio Barbaro, expert arhitect, prietenul lui Andrea Palladio și senator influent, proveditore
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
dispus finalizarea celui de-al doilea etaj al aripii de sud, în care, sub conducerea lui Calendario și Basejo, după o altă extindere de mici dimensiuni, s-a lucrat de-a lungul fațadei interioare a Sălii del Maggior Consiglio, prin construirea unei scări și a unei uși. Din cauza participării mai multor lucrători la conspirația lui Marin Falier și a unei epidemii de ciumă, lucrarea a fost suspendată în jurul anului 1355, fiind reluată de Lorenzo Celsi, puternic criticat pentru decizia sa. În timpul
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
altele opere de Giovanni și Gentile Bellini, Giorgione, Tiziano, Tintoretto și Paolo Veronese. După ce un incendiu a devastat în 1483 aripa de est, lucrările de reconstrucție au fost încredințate lui Antonio Rizzo, care a ordonat dărâmarea zonelor afectate de incendiu, construirea porticului și reconstrucția Scală dei Giganți pentru a da clădirii un aspect uniform. Șantierul a fost redeschis în 1493, dar Rizzo, acuzat de furt din banii publici, a fugit, iar lucrarea aproape finalizată a fost încredințată ad interim lui Pietro
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
dotată cu o clădire proiectată de Jacopo Sansovino. Primele șaisprezece arcade ale sale au fost construite în perioada 1537-1553, realizarea frescelor și al altor decorațiuni continuând până în 1560. Sansovino a murit în 1570, dar în 1588, Vincenzo Scamozzi a întreprins construirea altor cinci arcade, tot după proiectul lui Sansovino, aducând clădirea până la "Molo" sau dig, lângă clădirea lui Sansovino pentru monetăria venețiană, "Zecca". Unul dintre primii bibliotecari, din 1530, a fost Pietro Bembo. Cu toate acestea, fondul de carte al bibliotecii
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
Cry 4" va conține mai multe elemente de multiplayer decât "Far Cry 3". Unele elemente din "Far Cry 3", care au fost abandonate din cauza constrângerilor de timp, au apărut în "Far Cry 4", precum modul multiplayer cooperative „Guns for Hire”. Construirea unei experiențe cooperative a fost scopul echipei încă de la începutul dezvoltării jocului. Inițial, a fost intenționat a fi un mod separat, dar a fost integrată, mai tarziu, în campania principala. Modul multiplayer competitiv al jocului a fost proiectat pentru a
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
semnalat de către necropola din jur, dar fără a se putea preciza dimensiunile acestuia, planul exact, precum și alte detalii. Sec. XV-XVI - aceleași cercetări au evidențiat urme de locuire în jurul bisericii și a necropolei aferente. Toate vestigiile au fost afectate, ulterior, de construirea bisericilor ce au premers actualului lăcaș. Biserica veche a fost pusă în legătură cu Casele Bălăcenilor, pe care atât tradiția, cât și anumite documente, le poziționau în preajma bisericii. Amplasamentul lor exact nu se poate cunoaște cu siguranță, fiind posibil ca, în decusrul
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
proiectate pentru a prelua apele pluviale și infiltrațiile de apă. Primul sistem a fost instalat în Europa în anul 1882, inginerul olandez Charles T. Liernur obținând în 1887 un patent pentru această tehnologie, însă, datorită dificultăților din acea vreme în construirea stațiilor de vacuum a fost mai puțin utilizat în localități și mai mult pe vapoare, în trenuri și avioane. Începând din 1959 sistemul de canalizare vacuumatică pentru localități s-a dezvoltat tehnic din ce în ce mai mult, fiind implementat în tot mai multe
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]