49,948 matches
-
Marea Baltică este intracontinentală dar poate fi de asemenea considerată ca o mare compusă din apă salmastră, Marea Caraibelor este uneori clasificată ca mare tropicală. În Oceanul Indian găsim Golful Persic și Marea Roșie. La limita dintre Oceanul Pacific și Oceanul Indian, găsim Marea Banda, Marea Sulu, Marea Japoniei, etc. care din punct de vedere oceanografic pot fi considerate ca mări mediteraneene intracontinentale, dar care sunt mări marginale din punct de vedere geologic. Anumite mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
intracontinentală dar poate fi de asemenea considerată ca o mare compusă din apă salmastră, Marea Caraibelor este uneori clasificată ca mare tropicală. În Oceanul Indian găsim Golful Persic și Marea Roșie. La limita dintre Oceanul Pacific și Oceanul Indian, găsim Marea Banda, Marea Sulu, Marea Japoniei, etc. care din punct de vedere oceanografic pot fi considerate ca mări mediteraneene intracontinentale, dar care sunt mări marginale din punct de vedere geologic. Anumite mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
salmastră, Marea Caraibelor este uneori clasificată ca mare tropicală. În Oceanul Indian găsim Golful Persic și Marea Roșie. La limita dintre Oceanul Pacific și Oceanul Indian, găsim Marea Banda, Marea Sulu, Marea Japoniei, etc. care din punct de vedere oceanografic pot fi considerate ca mări mediteraneene intracontinentale, dar care sunt mări marginale din punct de vedere geologic. Anumite mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii poate fi un exemplu fiindcă este limitată de o masă continentală și în
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
și Marea Roșie. La limita dintre Oceanul Pacific și Oceanul Indian, găsim Marea Banda, Marea Sulu, Marea Japoniei, etc. care din punct de vedere oceanografic pot fi considerate ca mări mediteraneene intracontinentale, dar care sunt mări marginale din punct de vedere geologic. Anumite mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii poate fi un exemplu fiindcă este limitată de o masă continentală și în același timp ea acoperă o parte dintr-o platformă continentală. Cu toate acestea, Marea
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
găsim Marea Banda, Marea Sulu, Marea Japoniei, etc. care din punct de vedere oceanografic pot fi considerate ca mări mediteraneene intracontinentale, dar care sunt mări marginale din punct de vedere geologic. Anumite mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii poate fi un exemplu fiindcă este limitată de o masă continentală și în același timp ea acoperă o parte dintr-o platformă continentală. Cu toate acestea, Marea Mânecii este bine conectată la Oceanul Atlantic prin Marea
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
Sulu, Marea Japoniei, etc. care din punct de vedere oceanografic pot fi considerate ca mări mediteraneene intracontinentale, dar care sunt mări marginale din punct de vedere geologic. Anumite mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii poate fi un exemplu fiindcă este limitată de o masă continentală și în același timp ea acoperă o parte dintr-o platformă continentală. Cu toate acestea, Marea Mânecii este bine conectată la Oceanul Atlantic prin Marea Celtică, ceea ce face ca
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
mări pot fi clasate în același timp ca mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii poate fi un exemplu fiindcă este limitată de o masă continentală și în același timp ea acoperă o parte dintr-o platformă continentală. Cu toate acestea, Marea Mânecii este bine conectată la Oceanul Atlantic prin Marea Celtică, ceea ce face ca clasificarea ei ca mare intracontinentală să fie nesigură. Majoritatea mărilor mediteraneene pot fi clasificate și ca mări interioare.
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
mări intracontinentale și epicontinentale: Marea Mânecii poate fi un exemplu fiindcă este limitată de o masă continentală și în același timp ea acoperă o parte dintr-o platformă continentală. Cu toate acestea, Marea Mânecii este bine conectată la Oceanul Atlantic prin Marea Celtică, ceea ce face ca clasificarea ei ca mare intracontinentală să fie nesigură. Majoritatea mărilor mediteraneene pot fi clasificate și ca mări interioare.
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
o masă continentală și în același timp ea acoperă o parte dintr-o platformă continentală. Cu toate acestea, Marea Mânecii este bine conectată la Oceanul Atlantic prin Marea Celtică, ceea ce face ca clasificarea ei ca mare intracontinentală să fie nesigură. Majoritatea mărilor mediteraneene pot fi clasificate și ca mări interioare.
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
ea acoperă o parte dintr-o platformă continentală. Cu toate acestea, Marea Mânecii este bine conectată la Oceanul Atlantic prin Marea Celtică, ceea ce face ca clasificarea ei ca mare intracontinentală să fie nesigură. Majoritatea mărilor mediteraneene pot fi clasificate și ca mări interioare.
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
O mare periferică este o mare care se află la periferia unui ocean înspre care are o largă deschidere. Ea se situează la marginea continentală a oceanului. Termenul este uneori folosit ca sinonim pentru mare epicontinentală. Din punct de vedere oceanografic, având în vedere largile lor deschideri înspre ocean, mările periferice sunt extensii naturale ale oceanului. Din punct de vedere geografic, denumirea de "mare periferică" poate fi sinonimă cu aceea de "mare marginală", cu mențiunea
Mare periferică () [Corola-website/Science/322412_a_323741]
-
la periferia unui ocean înspre care are o largă deschidere. Ea se situează la marginea continentală a oceanului. Termenul este uneori folosit ca sinonim pentru mare epicontinentală. Din punct de vedere oceanografic, având în vedere largile lor deschideri înspre ocean, mările periferice sunt extensii naturale ale oceanului. Din punct de vedere geografic, denumirea de "mare periferică" poate fi sinonimă cu aceea de "mare marginală", cu mențiunea ca în geologie denumirea de "mare marginală" are un sens diferit de sensul in accepție
Mare periferică () [Corola-website/Science/322412_a_323741]
-
Batimetria este o ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri pentru a determina relieful subacvatic. Cu alte cuvinte, batimetria este opusul hipsometriei. Denumirea provine din limba greacă: βαθύς ("bathus"), „adâncime” și μέτρον ("metron"), „măsurare”. Întocmirea hărților fundului de mare se face într-un mod standardizat, pe baza
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri pentru a determina relieful subacvatic. Cu alte cuvinte, batimetria este opusul hipsometriei. Denumirea provine din limba greacă: βαθύς ("bathus"), „adâncime” și μέτρον ("metron"), „măsurare”. Întocmirea hărților fundului de mare se face într-un mod standardizat, pe baza unui cod de culori stabilit printr-un acord internațional sub auspiciile Comisiei Interguvernamentale Oceanografice și Organizației Hidrografice Internaționale și de care se ocupă GEBCO (General Bathymetric Chart of the Oceans). În termeni
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
aceeași cotă, iar cota unui punct reprezintă distanța pe verticală între o suprafață de nivel zero și suprafața de nivel ce trece prin punctul respectiv. Punctele ale căror cote se determină, se află deasupra geoidului (care corespunde aproximativ cu suprafața mărilor și oceanelor), se numesc puncte topografice, iar cele situate sub acesta (pe fundul mărilor și oceanelor) se numesc puncte batimetrice. În ridicările batimetrice se utilizează următoarele noțiuni: Pe hărțile topografice curbele de nivel negativ se reprezintă cu o linie de
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
nivel zero și suprafața de nivel ce trece prin punctul respectiv. Punctele ale căror cote se determină, se află deasupra geoidului (care corespunde aproximativ cu suprafața mărilor și oceanelor), se numesc puncte topografice, iar cele situate sub acesta (pe fundul mărilor și oceanelor) se numesc puncte batimetrice. În ridicările batimetrice se utilizează următoarele noțiuni: Pe hărțile topografice curbele de nivel negativ se reprezintă cu o linie de culoare albastră,iar notațiile se fac cu semnul minus. La mare, izobatele, sunt notate
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
un plan convențional față de care sunt raportate adâncimile. Se mai numește și „zero” hidrografic. Acest nivel de referință trebuie situat sub nivelul celor mai mici ape posibile și se determină în mod diferit la mare, față de fluviu (râuri). La o mare fără maree (în cazul Mării Negre) nivelul de referință s-a calculat pe baza datelor furnizate de un post hidrometric pe o perioadă de observații de cel puțin 30 - 50 ani. Pentru România suprafața de nivel zero este suprafața liniștită de
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
sau Marea Jolo este o mare situată în sud-vestul Filipinelor, având o suprafață de 348.000 km² și o adâncime maximă de 1.000 de metri. Ea este delimitată în nord-vest de către insula Palawan care o separă de Marea Chinei de Sud
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
sau Marea Jolo este o mare situată în sud-vestul Filipinelor, având o suprafață de 348.000 km² și o adâncime maximă de 1.000 de metri. Ea este delimitată în nord-vest de către insula Palawan care o separă de Marea Chinei de Sud, iar în sud-est este
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
sau Marea Jolo este o mare situată în sud-vestul Filipinelor, având o suprafață de 348.000 km² și o adâncime maximă de 1.000 de metri. Ea este delimitată în nord-vest de către insula Palawan care o separă de Marea Chinei de Sud, iar în sud-est este delimitată de Arhipelagul Sulu care o desparte de Marea Celebes. Borneo se află în sud-vestul mării Sulu, iar arhipelagul Visayas se găsește în nord-est. Numeroase insule se află în . Din punct de vedere
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
348.000 km² și o adâncime maximă de 1.000 de metri. Ea este delimitată în nord-vest de către insula Palawan care o separă de Marea Chinei de Sud, iar în sud-est este delimitată de Arhipelagul Sulu care o desparte de Marea Celebes. Borneo se află în sud-vestul mării Sulu, iar arhipelagul Visayas se găsește în nord-est. Numeroase insule se află în . Din punct de vedere politic, provincia filipineză Sulu, care coincide cu arhipelagul Sulu, este formată din aproximativ 400 de insule
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
de 1.000 de metri. Ea este delimitată în nord-vest de către insula Palawan care o separă de Marea Chinei de Sud, iar în sud-est este delimitată de Arhipelagul Sulu care o desparte de Marea Celebes. Borneo se află în sud-vestul mării Sulu, iar arhipelagul Visayas se găsește în nord-est. Numeroase insule se află în . Din punct de vedere politic, provincia filipineză Sulu, care coincide cu arhipelagul Sulu, este formată din aproximativ 400 de insule care se întind de la Peninsula Zamboanga la
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
provincia filipineză Sulu, care coincide cu arhipelagul Sulu, este formată din aproximativ 400 de insule care se întind de la Peninsula Zamboanga la Borneo. Regiunea este bogată în lemn, dar principalul domeniu economic este pescuire]a și producția de perle. Clima mării Sulu este influențată de muson: între iunie și octombrie musonul vine din sud-vest, iar din decembrie în iunie bate din nord-est. Temperatura medie la suprafață oscilează între 26 și 27 °C. Luna februarie este cea mai rece, iar temperaturile cele
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
alții. Anul 1983 marchează debutul lui Puși Dinulescu în Cinematografie, pe 35 mm, regizând pentru Casa de filme nr.3 scurt-metrajul "Întâlnirea din Pământuri" (20 de minute), după povestirea cu același nume de Marin Preda, combinată cu trei episoade din "Marele singuratic". Filmul se difuzează împreună cu alte 3 debuturi sub titlul "De patru ori start" și are ca interpreți, printre alții, pe Valeria Seciu, Mitică Popescu și Ernest Maftei. Imaginea: Bogdan Silvestru. În anii 1984-1985 a realizat ca regizor, pentru aceeași
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
și-a schimbat mecanismele de control al ratei de schimb valutar decât în 2001. După 1972, zona sterling nu a mai fost ce fusese, dar a continuat să existe prin aceea că Regatul Unit încă recunoștea existența „zonei sterling de peste mări” ca grup distinct de țări față de care își ajusta corespunzător politica de control al ratei de schimb. În 1979, datorită ameliorării situației economice, războiul fiind deja în trecutul destul de îndepărtat, Regatul Unit a înlăturat toate mecanismele zonei sterling.
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]