48,657 matches
-
Narew, geniștii polonezi distrugând podul când acesta a fost forțat de către tancurile germane. După lăsarea întunericului patrule germane au trecut râul și au avansat către Giełczyn, dar au fost respinse cu pierderi grele. Pe 8 Septembrie Heinz Guderian, aflat la comanda Corpului XIX Tancuri, a primit ordin să înainteze prin Wizna către Brest-Litovsk. În dimineața zilei de 9 Septembrie unitățile de sub comanda sa au ajuns în apropiere de Wizna și au făcut joncțiunea cu Divizia 10 Tancuri și Brigada "Lötzen". Forțele
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
și au avansat către Giełczyn, dar au fost respinse cu pierderi grele. Pe 8 Septembrie Heinz Guderian, aflat la comanda Corpului XIX Tancuri, a primit ordin să înainteze prin Wizna către Brest-Litovsk. În dimineața zilei de 9 Septembrie unitățile de sub comanda sa au ajuns în apropiere de Wizna și au făcut joncțiunea cu Divizia 10 Tancuri și Brigada "Lötzen". Forțele germane constau în aproximativ 1.200 ofiței și 41.000 subofițeri și soldați, cu peste 350 tancuri, 108 obuziere, 58 tunuri
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă produl de lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
divizii cu 4 brigăzi, câte o divizie pentru fiecare armată. Conducerea supremă a tuturor forțelor româno-ruse de pe Frontul român era asigurată nominal de către regele Ferdinand - care era și Comandantul de Căpetenie al forțelor române. Acesta era ajutat în actul de comandă de „Comandamentul Frontului Român”, condus de generalul Șcerbacev, - care exercita practic comanda operativă unică a forțelor aliate - și de Marele Cartier General român - prin care se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de "Comandamentul Frontului român". Acest aranjament
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
a tuturor forțelor româno-ruse de pe Frontul român era asigurată nominal de către regele Ferdinand - care era și Comandantul de Căpetenie al forțelor române. Acesta era ajutat în actul de comandă de „Comandamentul Frontului Român”, condus de generalul Șcerbacev, - care exercita practic comanda operativă unică a forțelor aliate - și de Marele Cartier General român - prin care se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de "Comandamentul Frontului român". Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
era dictată de misiunile prevăzute în "Planul de Campanie pentru 1917", astfel încât la 1 iulie 1917 situația marilor unități se prezenta astfel: Conform prevederilor art. 93 din Constituția din 1866, regele era "capul puterii armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
astfel: Conform prevederilor art. 93 din Constituția din 1866, regele era "capul puterii armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul nu a suferit schimbări esențiale față de cea de la intrarea în război, fiind organizat pe
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
organizarea pe trei eșaloane în loc de patru. Noua structură a acestui organism era următoarea Marele Cartier General În anul 1917, Armata 1 a fost reorganizată pe trei corpuri de armată (I, III și V) cu un total de 9 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Constantin Christescu până la 30 iulie 1917 și generalul de divizie Eremia Grigorescu, după această dată. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În anul 1917, Armata 2 a fost reorganizată chiar
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Eremia Grigorescu, după această dată. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În anul 1917, Armata 2 a fost reorganizată chiar pe front, pe două corpuri de armată (II și IV) cu un total de 6 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de corp de armată Alexandru Averescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea: Armata 2
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
a comandat compania de luptă antitanc a brigăzii Golani, conducandu-și luptătorii în operațiuni complicate pe teritoriul Libanului. Și-a încheiat misiunea cu o lună înainte de termen, în urma unei dispute cu comandantul brigăzii, generalul Tzvi Poleg, pentru a nu preda comandă unității în timpul permisiei. În continuare a fost trimis la perfecționare la Colegiul militar pentru ofițeri superiori ai forțelor integrate ale armatei,iar în anii 1986-1987 a servit ca ofițer de informații al brigăzii, iar după terminarea cursului de comandanți de
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
fost promovat șef al serviciului de operații al armatei. După ce generalul major Udi Adam a demisionat în octombrie 2006, în urma criticilor la adresa modului în care și-a exercitat funcția în timpul Războiului din Liban din 2006, Eizenkot l-a înlocuit la comanda Frontului de Nord. La 11 iulie 2011 el a predat comandă Comandamentului de Nord generalului maior Yair Golan și a ieșit în concediu pentru servi ca membru al unei echipe de reflecție (think tank). La 14 ianuarie 2013 a fost
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
major Udi Adam a demisionat în octombrie 2006, în urma criticilor la adresa modului în care și-a exercitat funcția în timpul Războiului din Liban din 2006, Eizenkot l-a înlocuit la comanda Frontului de Nord. La 11 iulie 2011 el a predat comandă Comandamentului de Nord generalului maior Yair Golan și a ieșit în concediu pentru servi ca membru al unei echipe de reflecție (think tank). La 14 ianuarie 2013 a fost numit Șef adjunct al Statului Major în locul generalului Yair Navè (Yair
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
aerisire, torpilele teleghidate, motoarele silențioase, bateriile electrice de capacitate sporită etc. Americanii au folosit la rândul lor tactica „haitei de lupi”, denumită oficial „grupuri de atac coordonat”. Aceste grupuri, formate de obicei din trei submarine, patrulau în formație strânsă sub comanda unui comandant șef al grupului. "Swede" Momsen a fost cel care a pus la punct tactica americană a atacului coordonat și tot el a fost cel care a condus primul astfel de grup format din USS Cero (SS-225), USS Shad
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
care amenința operațiunile ofensive aliate. Această pungă a fost redusă și eliminată în cele din urmă în cadrul Operațiunii "Clipper" prin atacul combinat americano-britanic până pe 22 noiembrie. Atacul principal a fost executat de Corpul XIX al Armatei a 9-a de sub comanda generalului Gillem, care a trebuit să înfrângă rezistența Corpului LXXXI german și a blindatelor din forțele de rezervă (Corpul XLVII Panzer). Planul de atac presupunea o înaintare rapidă spre Jülich cu trei divizii. Divizia a 2-a blindată SUA trebuia
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
în anul 1896 de către regizorul Ignác Krecsányi. Dramaturgul Sándor Hevesi a scris în 1918 o piesă de teatru cu același titlu. Cea de-a treia variantă dramatică a fost realizată în 1954 de Mihály Földes și imprimată pe peliculă la comanda Ministerului Educației Publice. Imaginile au fost filmate de Tamás Farkas, iar montajul a fost realizat de Béla Somlyai. Romanul a fost ecranizat în 1964 într-un film de 158 de minute cu același titlu ("A kőszívű ember fiai"), regizat de
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
forță spre vest. Pe 21 mai, germanii au cucerit Abbeville la vărsarea râului Somme, reușind astfel să izoleze unitățile militare aliate din nordul Franței și Belgia de restul trupelor din sud. Grupul de tancuri, în frunte cu XIX Panzerkorps de sub comanda generaluluiHeinz Guderian, a efectuat o manevră prin care a urmărit zdrobirea ariergărzii unităților aliate deja încercuite. Corpul blindat al lui Guderian era format din trei divizii de tancuri (Panzer-Division) și o regiment de infanterie motorizată SS. Corpul de tancuri a
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
mari unități nu erau complet pregătite pentru luptele care aveau să urmeze, transferul lor fiind făcut în mare grabă. Patru dintre cele douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns pe poziții. Regimentul al 3-lea de tancuri de sub comanda locotenent-colonelului Reginald Keller era echipat cu 21 de tancuri ușoare Mk I. Tanchiștii regimentului nu au reușit să aibă până la data luptelor nicio tragere de antrenament, iar tunurile nu fuseseră reglate pentru luptă. De asemenea, nu toate tancurile aveau în
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
într-o proporție mai mare decât alte unități. În timpul debarcării însă, bombardamentele germane i-a silit pe comandanții vaselor britanice de transport să părăsească docurile mai înainte să descarce toate blindatele infanteriei. Comandantul brigăzii, generalul Claude Nicholson, și-a asumat comanda portului și a tuturor unităților britanice de acolo. Subunitățile franceze aflate aici, (o companie și jumătate de infaterie, patru grupe de mitraliori și două baterii de artilerie de 75 mm), au fost trecute de asemenea sub comanda generalului britanic. Încă
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
și-a asumat comanda portului și a tuturor unităților britanice de acolo. Subunitățile franceze aflate aici, (o companie și jumătate de infaterie, patru grupe de mitraliori și două baterii de artilerie de 75 mm), au fost trecute de asemenea sub comanda generalului britanic. Încă de pe 23 mai, Guderian ordonase Diviziei a 10-a Panzer, (comandată de generalul Ferdinand Schaal), să ocupe orașul și portul Calais. Atacul diviziei a fost încetinit la Amiens, deoarece unitățile de infanterie care trebuia să o înlocuiască
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
ele cu ziduri de apărare. În partea de sud, două bastioane și zidurile de apărare au fost demolate pentru ca să permită montarea liniilor de cale ferată. Apărarea bastioanelor din nord erau asigurată de rezerviști din marină și voluntari francezi aflați sub comanda căpitanului de fregată Carlos de Lambertye La aproximativ 1,6 km de fortificațiile de mai sus se afla fortul Nieulay. Două forturi care de la est și sud de fortificațiile principale erau în runină. Nicholson a ordonat Regimentului al 60-leaa să
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
de afacerile principatului ocupându-se mama sa, prințesa văduvă Henriette Catherine. Cariera militară ca important comandant a lui Leopold a început odată cu izbucnirea Războiului de Succesiune spaniol în 1701. El a adus multe îmbunătățiri în armata prusacă, și a preluat comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo în 1702. În anul următor, a obținut gradul de general-locotenent și a luat parte la Asediul de la Bonn. În campania din 1704 primul contingent prusac
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
în Italia, și la 6 august a luptat în Bătălia de la Cassano. În Bătălia de la Torino a fost primul care a intrat în fortificațiile ostile (7 septembrie 1706). El a mai servit în mai multe campanii în Italia, apoi, sub comanda lui Eugen, s-a alăturat lui Marlborough în Țările de Jos, fiind prezent în 1709 la Asediul de la Tournai și Bătălia de la Malplaquet. În 1710 Leopold a preluat comanda întregului contingent prusac pe frontul francez și în 1712 a fost
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
a mai servit în mai multe campanii în Italia, apoi, sub comanda lui Eugen, s-a alăturat lui Marlborough în Țările de Jos, fiind prezent în 1709 la Asediul de la Tournai și Bătălia de la Malplaquet. În 1710 Leopold a preluat comanda întregului contingent prusac pe frontul francez și în 1712 a fost făcut mareșal la cererea expresă a Prințului Moștenitor a Prusiei, Frederic Wilhelm, care a servit ca voluntar cu el. În prima parte a domniei lui Frederic Wilhelm, Prințul de
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
La sfârșitul vieții sale a suferit de gută, iar în 1519 a făcut accident vascular cerebral, în urma căruia s-a retras din viața politică. A murit în 1521 și a fost înmormântat în Capela Bakócz de la Strigonium (capelă construită la comanda lui). Graduala Bakócz (în maghiară "Bakócz-graduále") este o antologie de cântece bisericești, păstrată în bibliotecha Arhidiecezei de Esztergom-Budapesta. Este una dintre cele mai mari și cele mai grele codexe din întreaga lume, cântărește 110 de kilograme și este compusă din
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
cântecele bisericești catolice legate de toate sărbătorile din anul calendaristic bisericesc. Pe coperta codexului apare blazonul Bakócz-Erdődy cu însemnele de episcop, dar fără însemnele de cardinal, fapt din cauza căreia nu se știe cu siguranță dacă codexul a fost făcut la comanda personală a lui Tamás Bakócz, sau eventual la comanda unuia dintre nepoții lui, János sau Simon Erdődy (ambele fiind numiți episcopi de Zagreb de unchiul lor).
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]