KorAP: Find »[drukola/base=reformă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1927 1928 1929 ...1981 >

49,516 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

de la Maastricht: comunitățile europene, politica externă și de securitate comună și justiție și afacerile interne. Tratatul de la Amsterdam a reprezentat un punct de cotitură pentru cooperarea la nivel european prin faptul că statele membre au căzut de comun acord că reformele trebuie realizate cu eforturi susținute și au stabilit rolul Comisiei Europene de a coordona procesul reformei în Uniunea Europeană, dar și dreptul de a face propuneri legislative pentru a combate discriminarea (Diamantopoulou, 2003b, p. 4). Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de la Amsterdam a reprezentat un punct de cotitură pentru cooperarea la nivel european prin faptul că statele membre au căzut de comun acord că reformele trebuie realizate cu eforturi susținute și au stabilit rolul Comisiei Europene de a coordona procesul reformei în Uniunea Europeană, dar și dreptul de a face propuneri legislative pentru a combate discriminarea (Diamantopoulou, 2003b, p. 4). Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat în cadrul lucrărilor Consiliul European de la Amsterdam din 16-17 iunie 1997 și semnat la data de 2

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
faptul că directivele sociale comune mai multor state nu pot fi identificate în alte părți ale globului. Modelul social european concentrează eforturile de a defini și a implementa standarde sociale minime și standarde ale unei „bune guvernări” în procesul de reformă și aspiră să devină un model pentru întreaga lume (Diamantopoulou, 2003a). La nivelul Uniunii Europene, viziunea privind interacțiunea politicilor privește: politica socială cu obiectivele sale de coeziune socială, politica economică bazată pe competiție și dinamism și politica de ocupare a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
unică europeană, aceste soluții cu caracter social au determinat nu numai eforturi naționale, ci și supranaționale în direcția conturării unei politici sociale. În ciuda dificultăților în implementare, strategia de la Lisabona trebuie menținută, iar guvernele statelor membre trebuie să se reangajeze în reformele economice, fiscale, politice și sociale necesare pentru ca UE să devină „cea mai competitivă economie din lume”. (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 105). Un factor de succes în construirea modelului social european a fost considerat rolul puternic pe care societatea civilă organizată

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Conținutul modelului social european se poate schimba în viitor, dar deja o parte dintre instrumentele modelului social european, printre care Strategia Europeană de Ocupare și Metoda Deschisă de Coordonare, corespund nevoii de a găsi noi parametri ai arhitecturii sociale europene. Reforma actuală a statului bunăstării trebuie să formuleze o nouă paradigmă care să asigure reconcilierea politicii sociale și economice. (B. Palier, 2004, p. 12). Uniunea Europeană este orientată mai degrabă spre promovarea unor inițiative comune în domeniul politicii sociale în contextul unei

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
the UK, HYPERLINK "http://www.socsci.aau.dk/ccws/"http://www.socsci.aau.dk/ccws/. Vaughan-Whitehead, Daniel C., 2003, EU enlargement versus social Europe? The uncertain future of the European Social Model, Edward Elgar, Cheltenham. Zamfir, Cătălin, 1997, „Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura Alternative, București. Zamfir, Elena, 1997, „Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
The uncertain future of the European Social Model, Edward Elgar, Cheltenham. Zamfir, Cătălin, 1997, „Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura Alternative, București. Zamfir, Elena, 1997, „Direcții ale reformei statului bunăstării”, în Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale în România în context european, Editura Alternative, București. Wickham, James, 2002, The End of the European Social Model: Before It Began?, briefing paper for „Infowork” Accompanying Measure, Employment Research Centre

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
al coeziunii economico-sociale. Ea are o finalitate re-distributivă, urmărind o reorientare a fluxurilor de venituri din anumite teritorii către altele. Problematica regională nu este una nouă în Europa, de-a lungul ultimului deceniu state europene au încercat diferite modalități de reformă politică sau economică plecând de la principiul regionalizării. Încă din 1946, Italia avea prevăzută în Constituție existența regiunilor ca formă de organizare administrativă, iar în țări precum Franța și Marea Britanie regiunile au existat numai ca instrumente ale guvernelor pentru acțiuni de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Constituție existența regiunilor ca formă de organizare administrativă, iar în țări precum Franța și Marea Britanie regiunile au existat numai ca instrumente ale guvernelor pentru acțiuni de tip economic. În anii ’70, problema regionalismului a fost supusă dezbaterii publice, urmată de reforme sau încercări de reformă în țări ca Belgia, Spania, Franța și Portugalia. Concepția asupra regiunii ca entitate politică sau administrativă este în prezent o idee „europeană” prin excelență, care s-a născut în sânul statelor membre ale Uniunii Europene și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
formă de organizare administrativă, iar în țări precum Franța și Marea Britanie regiunile au existat numai ca instrumente ale guvernelor pentru acțiuni de tip economic. În anii ’70, problema regionalismului a fost supusă dezbaterii publice, urmată de reforme sau încercări de reformă în țări ca Belgia, Spania, Franța și Portugalia. Concepția asupra regiunii ca entitate politică sau administrativă este în prezent o idee „europeană” prin excelență, care s-a născut în sânul statelor membre ale Uniunii Europene și a devenit, în timp

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ca entitate politică sau administrativă este în prezent o idee „europeană” prin excelență, care s-a născut în sânul statelor membre ale Uniunii Europene și a devenit, în timp, unul dintre principiile de funcționare ale Uniunii și o condiție a reformei administrative pentru statele ce vor să adere. Marea majoritate a statelor europene au fost și sunt și în prezent state unitare, în care s-a impus în mod progresiv ideea că problemele locale pot fi mai bine administrate de unități

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
să adere. Marea majoritate a statelor europene au fost și sunt și în prezent state unitare, în care s-a impus în mod progresiv ideea că problemele locale pot fi mai bine administrate de unități descentralizate locale sau regionale. Astfel, reformele pe linia abordării regionale nu au corespuns, inițial, unui impuls din partea Comunității Europene, ci problemelor specifice cu care s-a confruntat fiecare țară. Problemelor naționale li s-au adăugat, treptat, creșterea disparităților de dezvoltare a diferitelor zone ale Uniunii Europene

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
instituțional regional în UE servește nu numai scopului inițial de reducere a decalajelor de dezvoltare, ci și nevoii de reducere a complexității administrative la nivelul instituțiilor europene. Descentralizarea administrativă și delegarea anumitor responsabilități regiunilor este una dintre principalele preocupări ale reformei administrative a UE. Politica de dezvoltare regională a contribuit efectiv la constituirea unui nivel instituțional regional, în special în rândul țărilor care au beneficiat în mod substanțial de Fondul European pentru Dezvoltare Regională: Irlanda, Portugalia, Grecia și Finlanda. Aceeași politică

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
unui nivel instituțional regional, în special în rândul țărilor care au beneficiat în mod substanțial de Fondul European pentru Dezvoltare Regională: Irlanda, Portugalia, Grecia și Finlanda. Aceeași politică a influențat puternic regionalismul în Scoția și Țara Galilor, unde s-au produs reforme instituționale în 1998. Pentru statele din sud-estul Europei, pregătirea pentru aderare presupune realizarea unui cadru instituțional capabil să realizeze și să administreze programe de dezvoltare cofinanțate prin fonduri europene. În acest context, regionalizarea apare ca unul dintre standardele europene ce

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
programe de dezvoltare cofinanțate prin fonduri europene. În acest context, regionalizarea apare ca unul dintre standardele europene ce trebuie atins, în vederea accesului la beneficii ulterioare. În aceste state ideea dezvoltării regionale a apărut ca o cerință a Uniunii Europene pentru reforma administrativă, și nu ca o conștientizare a unor nevoi și interese teritoriale specifice. Regiunea - un concept atotcuprinzător Regionalizarea este în prezent o tendință comună marii majorități a organismelor teritoriale din Europa, chiar dacă ideea unei Europe a regiunilor și-a pierdut

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
început și 41 de județe plus municipiul București în prezent. După 1989 legislația în domeniul administrației a fost, desigur, adaptată, chiar dacă modul de împărțire administrativă a teritoriului a rămas același. Introducerea conceptului de autonomie locală a reprezentat una dintre principalele reforme. Autonomia locală este definită ca „dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Autonomia locală este numai

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în C. Pârlog, D.L. Constantin (coord.), Dezvoltare regională și integrare europeană. Lucrările celui de-al II-lea Simpozion Național al Asociației Române de Științe Regionale, Editura Oscar Print, București. Ghinea, Anca; Moraru, Adrian, Considerente privind procesul de descentralizare în România. Reforma administrativ-teritorială, Institutul pentru Politici Publice, Open Society Fundation, HYPERLINK "http://www.ipp.ro/altemateriale/Considerente asupra procesului de descentralizare.pdf"http://www.ipp.ro/altemateriale/Considerente asupra procesului de descentralizare.pdf. Juynet, M.R.I., 1995, „Europa regională”, Polis, nr. 3, pp. 53-74 Lhomel, E. (coord.), 2003, Politica de coeziune

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
intereselor și strategiilor elitelor locale și a birocrațiilor de la diferite niveluri un aspect esențial pentru reușita proiectelor de dezvoltare. În fine, contactul direct cu comunitatea-țintă poate oferi un feedback rapid asupra desfășurării și impactului proiectului. „Așa nuă, așa daă”: suprainovație, reforma drepturilor de proprietate asupra pământului și schimbarea postcomunistă Am menționat mai sus că una dintre căile regale spre eșecul proiectelor de dezvoltare este suprainovația, adică schimbarea sociala direcționată spre creștere economică ce nu ia în considerare punctul de plecare deja

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cât și instituțiile și comunitățile locale veneau cu un bagaj de dependențe, adaptări politice și economice, precum și deturnări și „îmblânziri” (Creed, 1998) ale măsurilor, de multe ori aberante, venite de la vârful conducerii comuniste. În acest context pot fi privite și reforma drepturilor de proprietate asupra pământului (Legea nr. 18/1991), precum și noua politică agrară de la începutul anilor ’90. Economia gospodăriilor individuale din perioada comunistă a fost forțată să intre într-o relație de dependență cu economia cooperativelor agricole (vezi Iordachi, Dobrincu

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Socialization as Explanations of Anti-Pornography Social-Movement Adherence”, American Sociological Review, 49 (1), pp. 86-99. Partea a IV-a Dezvoltarea socială sectorială Dezvoltarea sistemului de asistență socială: un proces istoric dificil Elena Zamfir Revoluția din 1989 a deschis, ca parte a reformei sociale globale, un nou câmp de dezvoltare instituțională: asistența socială ca sistem specializat de servicii. Asistența socială, prin tradiția ei istorică, este chemată să ofere persoanelor/grupurilor/comunităților în dificultate sprijin focalizat în funcție de riscuri, în vederea integării sociale, sprijinind, totodată, și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cea de sociologie ale Universității din București, împreună cu Asociația Română pentru Promovarea Asistenței Sociale (constituită în 1993 și acceptată formal în 1996 cu rol de consilier pe lângă ministerul Muncii și Protecției Sociale), au oferit un sprijin constant în procesul de reformă a sistemului de asistență socială, participând activ la elaborarea actelor legislative promovate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și la dezvoltarea sistemului de servicii de asistență socială. Chiar de la înființarea învățământului de asistență socială, la Universitatea din București, au avut loc

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
bazată pe argumente de principiu: tradiția Școlii românești de asistență socială promovată de Școala sociologică de la București, coordonată de profesorii Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl, cu o orientare accentuat socială; asistența socială a fost concepută ca un instrument al reformei sociale, având, totodată, misiunea de a contribui la dezvoltarea noilor politici sociale; asistența socială la noi, mai mult ca în țările dezvoltate din Vest, a fost gândită nu numai ca un mijloc de suport și recuperare individuală a persoanelor în

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Sociologie și Asistență Socială) și universitățile din Moldova un contract permanent de parteneriat și cooperare în domeniul asistenței sociale și sociologiei. În concluzie, sistemul universitar a adus o contribuție decisivă la cristalizarea profesiei de asistent social și, prin aceasta, a reformei sistemului. Procesul nu a fost deloc ușor. Numeroase rezistențe provenite din neînțelegerea profesiei sau interese instituționale „de tip parohial” a trebuit să fie depășite. Și acum, după 15 ani, mai asistăm încă la necunoașterea activităților pe care ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
lume un asemenea proces complex de formare a specialiștilor și complementar fixarea standardelor profesionale nu este făcută decât într-un spațiu educațional universitar științific și de cercetare. Cercetări științifice realizate în asistența socială în colaborare cu sociologia Procesul complex de reforme sociale cerut de perioada tranziției în România a pus în evidență rolul în continuă creștere al asistentului social și al sociologului în procesul de dezvoltare socială. În cadrul facultăților de sociologie și asistență socială și al Institutului de Cercetare a Calității

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
colective, studii, monografii, rapoarte naționale și internaționale, rezultate ale unor cercetări comparative. Comunitatea academică și asociațiile profesionale au participat pe parcursul anilor, alături de ministerele de resort, la evaluarea stării sistemului de asistență socială și la dezvoltarea unor direcții de acțiune pentru reforma serviciilor de asistență, punând la dispoziția acestora rezultatele cercetărilor lor. Unii dintre decidenții politici au folosit aceste cercetări, alții le-au ignorat, iar alții au acționat fără nici o analiză prealabilă a problemelor sociale, contrar propunerilor făcute de comunitatea academică. Analiza

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]