48,657 matches
-
calendaristic bisericesc. Pe coperta codexului apare blazonul Bakócz-Erdődy cu însemnele de episcop, dar fără însemnele de cardinal, fapt din cauza căreia nu se știe cu siguranță dacă codexul a fost făcut la comanda personală a lui Tamás Bakócz, sau eventual la comanda unuia dintre nepoții lui, János sau Simon Erdődy (ambele fiind numiți episcopi de Zagreb de unchiul lor).
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
(în kurdă: Yekîneyên Parastina Gel, , abreviat YPG) sunt principala organizație militară a Comitetului Suprem Kurd, guvernul Rojavei. YPG sunt alcătuite în principal din kurzi, dar recrutează și arabi sau occidentali, iar în structurile lor de comandă sunt integrate inclusiv unități asiriene/creștine. Formate inițial ca să protejeze zonele kurde, YPG au devenit un oponent important al Statului Islamic (SIIL). Organizația cooperează cu luptători din opoziția siriană împotriva SIIL, dar evită în general să atace forțele guvernului sirian
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
numeroaselor dezastre ce aveau să vină. La Constantinopol se elaborase un plan de a lega Volga de Don printr-un canal și în vara lui 1569 o armată mare, de 20.000 de turci și 50.000 de tătari sub comanda lui Kasim Pașa a fost trimisă să asedieze Astrahanul și să înceapă lucrările de construcție a canalului, în timp ce o flotă otomană asedia Azovul. Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
august 1893. De Robeck a devenit ofițer de artilerie pe corveta HMS "Cordelia" din cadrul Stației Americii de Nord și a Indiilor Occientale în noiembrie 1895 și, după ce a fost înaintat în gradul de comandor la 22 iunie 1897, a fost numit la comanda distrugătorului HMS "Desperate" din Chatham în iulie 1897, apoi a distrugătorului HMS "Angler" de la Chatham în iulie 1898 și apoi a distrugătorului HMS "Mermaid" din Chatham în iunie 1899. După aceea, a devenit ofițer executiv al crucișătorului HMS "Pyramus" din cadrul
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
1908 și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a devenit apoi secundul amiralului Sackville Carden, al Escadrilei Mediteranei de Est, adică
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
în februarie 1915. Sackville Carden a primit instrucțiuni să forțeze strâmtoarea și să împingă spre Constantinopol: a făcut o încercare de a realiza aceasta la 19 februarie 1914 după care s-a îmbolnăvit grav, lăsându-l pe de Robeck la comandă, pe nava-amiral HMS "Queen Elizabeth", în martie 1915. Campania lui de Robeck de forțare a strâmtorii, lansată la 18 martie 1915, a fost aproape de succes, artileria turcă de pe uscat fiind aproape să rămână fără muniție: minele puse în strâmtoare au
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
reprezentau peisaje marine pe care artistul le-a văzut în vacanțele de vară petrecute la Techirghiol sau din excursia la Constantinopol și în insula Prinkipo din Marea Egeee, pe care a făcut-o cu vaporul „Împăratul Traian”. Dimitrie Știubei primește comenzi pentru decorarea gărilor regale de la Mogoșoaia, Sinaia și Gara de Nord. El abordează compoziții variate fapt ce denotă o lejeritate în stăpânirea elementelor de cromatică și construcție. În anul 1937 a fost premiat la Expoziția Universală de la Paris cu lucrarea "Intrarea lui
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
în larg, Escadra în marș, Cargoul „Dobrogea“, Velier în larg, Monitoare pe Dunăre, Navele Diviziei de Mare în misiune, Distrugătoare în marș, Cargou la ancoră. În salonul oficial de primire al fostei gări regale din Sinaia, construită între 1938-1940 la comanda regelui Carol II., după planurile renumitului arhitect Duiliu Marcu, se găsește o pictură murală pătrată de 5,50 m, realizată de Dimitrie Știubei în frescă, care reprezentă o vânătoare domnească, cu 8 personaje călare, în mărime naturală. Subiectul picturii este
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
a pieței Sân Marco: transformarea și finalizarea Procurațiilor Vechi, nouă clădire Zecca, Loggetta și Bibliotecă Marciana (Libreria di Sân Marco). Bolta unei săli a Libreriei s-a prăbușit, ceea ce a determinat arestarea lui Sansovino. În același timp, el primea numeroase comenzi pentru sculpturi și reliefuri în principal din bronz, care au fost executate în atelierul său. Prin prietenia cu Aretino și cu Tizian, obține acces la patricienii venețieni. Sansovino a fost până la moartea să cel mai respectat și mai influent arhitect
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
a început Marele Tur (o formă de educație pentru prinți) călătorind prin Franța și Elveția. Fiind fiul cel mic, el avea șanse slabe să devină Landgraf, așa că a fost destinat unei cariere militare. Inițial, el a luptat împotriva turcilor sub comanda Prințului Eugen de Savoia. El a fost prezent în Bătălia de la Mohács (1687). Apoi el s-a alăturat lui William al III-lea de Orania în campania irlandeză. După ce s-a întors el s-a convertit la catolicism și a
Georg de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/334740_a_336069]
-
, denumită și Bătălia de la Sighișoara, a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 31 iulie 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas. Bătălia a fost câștigată de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul de luptă, deși trupul său nu a fost niciodată găsit. Bem a revenit în Transilvania la 28 iulie 1849, după o expediție în Moldova împotriva forțelor ruse aflate sub comanda generalului Ustrugov. El a pregătit o ofensivă împotriva grupului de armate ruse comandat de generalul Magnus Johann von Grotenhjelm. A trebuit să anuleze această ofensivă, deoarece a primit informații că Lüders ocupase pasul Turnu Roșu și orașul Sibiu și înainta
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
la Cristuru Secuiesc, pe care Bem l-a ocupat. Grupul colonelului József Dobay a trebuit să se mute de la Racoșul de Sus, prin Rupea, către Cristuru Secuiesc, în scopul de a sprijini grosul armatei. Tuturor acestor forțe militare aflate sub comanda lui Bem li se adăugau aproximativ 10-12.000 de soldați de infanterie și cavalerie și mai mult de 30 de tunuri. Cu toate acestea, Bem a avut la dispoziție doar 6.000 de soldați și 12 tunuri pe câmpul de
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
de infanterie. Două batalioane de infanterie au fost poziționate pe partea stângă, deasupra aducțiunii unui curs de apă ce traversa drumul de la Sighișoara către Albești. Rezervele au fost plasate cu aproximativ 1.000 de metri în spate. Lüders avea sub comanda sa aproximativ 12.000 de soldați și 30 de tunuri. El era îngrijorat de faptul că ar putea avea loc un atac al unor întăriri maghiare de pe drumul lateral dinspre Târgu Mureș, așa că-l apăra cu trei regimente de pușcași
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie și 3 escadroane de cazaci, întreaga unitate aflându-se sub comanda generalului Aleksandr Bogdanovici Engelhardt. El a poziționat un escadron cazac de recunoaștere pe drumul către Făgăraș. Batalionul de artilerie a fost plasat pe drumul către Mediaș. În plus față de aceste forțe, Lüders avea sprijinul unei armate austriece aliate comandate de
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
dinspre Târgu Mureș. După ora 10 dimineața Bem a ordonat executarea unui puternic foc de artilerie asupra principalului grup al armatei ruse și a început să avanseze pe aripa stângă. În timpul luptelor, un glonte l-a rănit mortal pe Skariatin. Comanda a trecut la generalul Vladimir Ivin. Luptele au fost înverșunate timp de aproape trei ore. În jurul orei 14, rezistența rusă de pe aripa dreaptă a început să slăbească. Ivin a trimis două companii din primul batalion pentru a consolida poziția. Comandantul
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
cu pistoane) în așa fel încât să se compenseze exact această perturbație. Astfel imaginea după reflexia pe oglindă este aproape așa cum n-ar fi avut degradare. În practică, configurarea unui sistem de optică adaptativă începe prin construcția unei matrici de comandă. Această matrice reprezintă elementele care acționează pentru reproducerea fiecărei aberații optice ale bazei polinoamelor Zernike. Pornind de la analiza perturbării frontului de undă de către atmosferă via un analizor de front de undă se poate descompune defectul frontului de undă pe baza
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
proclamarea Republicii Populare Democratice A Yemenului cu o linie politică apropiată de lagărul comunist, Hadi a petrecut ani de antrenament pe tancuri în Egipt și apoi, 4 ani de antrenamente și studii militare în Uniunea Sovietică. A ocupat posturi de comandă în armata Yemenului de Sud până în 1986, când a fugit la Sanaa împreună cu președintele sud-yemenit Ali Nasser Muhammad. În urma războiului civil din 1994 președintele Saleh al Yemenului (unificat din 1990) l-a numit pentru scurtă vreme ministru al apărării, și
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
România: Barometrul Industrial. În fiecare lună, un eșantion reprezentativ de 400 de manageri din firmele industriale cu peste 9 angajați evaluează activitatea companiei pe care o conduc. Este folosit un set de 11 indicatori relevanți, cum ar fi producția, volumul comenzilor noi, volumul stocurilor, numărul de salariați, costurile de producție etc. Evaluarea constă din precizarea pe o scală simplă dacă activitatea a crescut, a scăzut sau a rămas la fel. Managerii furnizează două seturi de evaluări: o evaluare a activității firmei
Facultatea de Management a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative () [Corola-website/Science/334793_a_336122]
-
Carracci. După patru ani petrecuți în Italia, pictorul a părăsit Roma la sfârșitul anului 1645 și s-a întors la Paris în 1646, după un scurt sejur la curtea din Lyon. La întoarcerea în capitala Franței, Le Brun a obținut comenzi importante grație lui Séguier. În anul următor a fost numit "Pictor și valet de cameră al regelui". De asemenea, este ales să picteze pentru Notre-Dame de Paris; a pictat "Martirul Sfântului Andrei". În același an, Le Brun se căsătorește cu
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
la picioarele lui Alexandru" (Paris, muzeul Luvru). Din acest moment toate proiectele regale se realizează sub îndrumarea lui Le Brun. Din 1661 este însărcinat cu decorarea castelului Versailles, la care va munci timp de 30 de ani. El are sub comanda sa câteva sute de artiști și artizani. Regele a fost atât de încântat încât l-a înnobilat pe Le Brun, în decembrie 1662. Cu toate acestea, propria sa participare este limitată la scările ambasadorilor (1674-1678, distruse sub Ludovic al XV
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 9 august 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi și italieni sub comanda generalului Józef Bem și armata austriacă comandată de generalul Julius Jacob von Haynau, sprijinită de câteva unități ruse conduse de generalul Fiodor Paniutîn. Bătălia a fost câștigată de către armata austriaco-rusă. Ungurii au putut să folosească aici doar divizia sudică a
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
lipsit experiența și echipamentul militar de calitate. Henryk Dembiński, comandantul acestei divizii maghiare, s-a retras de la Szeged, chiar înainte de sosirea armatei lui Julius Jacob von Haynau, deși ungurii organizaseră deja acolo linii de apărare. Dembiński a fost eliberat de la comandă, iar Lajos Kossuth i-a cerut lui József Bem să preia conducerea trupelor maghiare. Maghiarii se aflau în cetatea Timișoara, atunci când au fost atacați. Ei s-au descurcat bine pentru o vreme, dar după ce Bem a căzut de pe cal nu
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
primul ministru Bertalan Szemere i-a ordonat lui Dembiński să se retragă înspre Arad deoarece se dorea ca lupta să se poarte acolo. Această poziție avea multe avantaje: Dembiński s-a retras însă către Timișoara, în timp ce legiunea italiană, aflată sub comanda lui Alessandro Monti, a acoperit retragerea armatei maghiare. Ungurii erau obosiți și demoralizați când au ajuns la Timișoara la 9 august. Lajos Kossuth l-a numit la conducerea armatei maghiare pe generalul József Bem, care se afla deja acolo. Poziția
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
care au participat căpetenia Tanacharison și un reprezentant al Irochezilor, prin care indienilor li se păstra dreptul de vânătoare pe Valea Ohio. În cursul anului, noul guvernator al Noii Franțe, marchizul Duquesne, a trimis o nouă expediție în Ohio sub comanda ofițerului Charles Michel de Langlade, însoțit de 300 de soldați francezi-canadieni și războinici din Ottawa. Obiectivul lor era pedepsirea băștinașilor din Pickawillany pentru că nu au respectat ordinele lui Celeron în a înceta comerțul cu britanicii. La 21 iunie, francezii au
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]