49,516 matches
-
implicație în sfera socialului aș dori să menționez aici: politicile sociale de suport pentru familie și copil. Mediul academic a oferit atât resursele intelectuale, cât și specialiștii necesari pentru schimbările structurale ale cadrului instituțional-administrativ și ale celui legislativ, cerute de reforma serviciilor specializate de asistență socială pentru copil. Este de menționat, în acest context, raportul realizat cu sprijinul Reprezentanței UNICEF în România - Pentru o societate centrată pe copil -, apărut în iulie 1997. Acest raport științific a fost elaborat pe baza unei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Protecția Copilului au optat în continuare pentru menținerea fragmentării sistemului de protecție și asistență socială a copilului și familiei, prin multiplicarea organismelor, agențiilor și instituțiilor pentru copii, multe dintre acestea acționând concurențial, dirijate de interese parohiale înguste, amânând procesul de reformă pentru protecția copilului cu cel puțin patru ani. Accentul în protecția copilului a fost pus cu precădere pe recuperare și pe găsirea unor soluții de urgență pentru copiii din instituții, fără însă a fi cuplat cu cel de prevenire a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
soluții de urgență pentru copiii din instituții, fără însă a fi cuplat cu cel de prevenire a riscurilor. Deși, de la începutul anilor ’90 și până în prezent, un aspect considerat de toate cercetările finalizate ale mediului academic ca fiind esențial pentru reforma sistemului de protecție a copilului este cel legat de mecanismul de prevenire a abandonului copilului, prea puțin s-a făcut în planul serviciilor publice în acest sens. Sursele privind abandonul copilului, precum și soluțiile pentru păstrarea lui în familie sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și trebuie să devină un partener credibil/serios al statului în furnizarea unor servicii specializate. Serviciile de asistență socială Serviciile de asistență socială în 1990 erau într-o fază de totală subdezvoltare, ele figurând mai mult ca deziderat al unei reforme viitoare. Dacă învățământul de asistență socială s-a dezvoltat foarte rapid după Revoluție, nu același lucru se poate spune despre serviciile publice de asistență socială. Multe dintre serviciile de asistență socială au fost dezvoltate mai mult ocazional de către ONG-uri
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
foarte rapid după Revoluție, nu același lucru se poate spune despre serviciile publice de asistență socială. Multe dintre serviciile de asistență socială au fost dezvoltate mai mult ocazional de către ONG-uri, rămânând cronic nedezvoltate în sectorul public. Primele procese de reformă în această sferă au fost inițiate de ONG-urile finanțate din exterior care se ocupau doar de copii instituționalizați sau de persoane cu dizabilități. Acestea nu puteau nici pe departe să acopere, nici geografic și nici ca tipologie, riscurile multiple
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbările pozitive de concepție, există încă mari inegalități între ele, unele nedeosebindu-se mult de cele din trecut. Este clar că o schimbare structurală a acestor instituții de asistență socială nu se poate face fără o abordare globală, fără o reformă a întregului sistem, fără o modificare culturală de mentalitate în privința suportului specializat. Un alt punct critic al sistemului de asistență socială a constat în fragmentarea sa prin înmulțirea instituțiilor/agențiilor publice naționale. Un exemplu: în perioada 1997-2000 constatăm, astfel, că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
special, din confuzia de organizare și din deficitul unei politici coerente în domeniu. Am putea menționa doar câteva dintre punctele critice ale sistemului de asistență socială la nivel național, multe din ele moștenite, care pot afecta negativ dezvoltarea ulterioară și reforma sistemului. Acestea pot fi privite ca adevărate provocări în formarea asistentului social: 1. problema subfinanțării serviciilor de asistență socială este una dintre cele mai spinoase • prioritizarea confuză a finanțării serviciilor de asistență socială - dacă asistența socială bazată pe ajutoare financiare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
continuat să existe, puteau oferi prin schimbare un cadru mai flexibil și securizant pentru copiii și tinerii aflați în dificultate. Schimbarea improprie a titulaturii instituțiilor în „instituții de plasament familial” nu a făcut decât să justifice lipsa de preocupare pentru reforma propriu-zisă a instituțiilor. Politica socială din 1997-2000, care a mizat pe organizațiile nonguvernamentale, presupuse a oferi integral servicii de asistență socială, a dus la ignorarea dezvoltării unor servicii publice de asistență. De fapt, o asemenea opțiune ar putea fi explicată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
severe a domeniului asistenței sociale care a caracterizat sistemul pe întreaga perioadă a anilor ’90; 4. Mix confuz de centralizare/descentralizare - descentralizarea ajutoarelor financiare și a serviciilor de asistență la nivel local a fost și este un obiectiv central al reformei sistemului de asistență socială. Este semnificativ fapul că în documentul de evaluare formulat de Comisia Europeană privind asumarea obligațiilor României ca viitor stat membru al Uniunii Europene se estimează că „starea precară a protecției sociale în România e cauzată, printre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
faptul că serviciile de asistență socială orientate către familie și comunitate pot fi un instrument esențial al prevenirii cauzelor excluziunii sociale și al promovării unei incluziuni sociale eficiente. Aceasta este, în fapt, noua filosofie a serviciilor specialiazate în procesul de reformă în asistența socială deschis de legea-cadru a asistenței sociale; O schimbare promițătoare în reforma asistenței sociale este legată cu precădere de cadrul instituțional comunitar al serviciilor de asistență socială. Pornind de la funcțiile multiple ale serviciilor de asistență socială, se impune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
instrument esențial al prevenirii cauzelor excluziunii sociale și al promovării unei incluziuni sociale eficiente. Aceasta este, în fapt, noua filosofie a serviciilor specialiazate în procesul de reformă în asistența socială deschis de legea-cadru a asistenței sociale; O schimbare promițătoare în reforma asistenței sociale este legată cu precădere de cadrul instituțional comunitar al serviciilor de asistență socială. Pornind de la funcțiile multiple ale serviciilor de asistență socială, se impune cu necesitate adoptarea unei legi specifice pentru construcția și implementarea acestora. O lege de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de profil implicate (publice, private, nonguvernamentale) care să acopere întreaga gamă de nevoi a celor în dificultate. Reorganizarea Guvernului din iulie 2003 a marcat, după mai bine de zece ani de așteptare, o deschidere cu multiple posibilități reale pentru o reformă structurată a sistemului serviciilor de asistență sociale din România, bazată pe o filosofie multisectorială și interdepartamentală, de tip integrator. Această nouă abordare a problemelor sociale, creează și a politicilor sociale în sfera protecției și asistenței sociale precum mari șanse de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în domeniul protecției copilului; prin Legea nr. 416/2001 a fost asigurată funcționalitatea sistemului de ajutor social și au fost formate câteva generații de asistenți sociali cu studii superioare. În acest context, legea-cadru stabilește elementele fundamentale pentru înscrierea procesului de reformă a serviciilor orientat către dezvoltarea componentei preventive, dar și eficientizarea funcționării segmentului serviciilor specializate. La nivel central, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este desemnat ca fiind autoritatea care elaborează politica de asistență socială și stabilește strategia națională de dezvoltare. La
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
multe consilii locale. Deși au fost implementate în ultimii ani o serie de programe de anvergură în domeniul formării sau al dezvoltării unor servicii, asistența socială este încă un domeniu slab profesionalizat și caracterizat de decalaje uriașe de dezvoltare sectorială. Reformele legislative și instituționale cu suportul masiv al unor instituții internaționale (Banca Mondială, DFID, Comisia Europeană - vezi anexa cu programe majore derulate în ultimii ani) au înregistrat doar succese sectoriale (protecția copilului, sistemul de transferuri noncontributorii), însă fără a reuși obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ultimii ani) au înregistrat doar succese sectoriale (protecția copilului, sistemul de transferuri noncontributorii), însă fără a reuși obținerea unui înalt grad de profesionalizare sau construcția unei rețele de servicii la nivel local orientat spre prevenție. Opțiunea majoră a planului de reformă propus de legea-cadru a fost orientarea către servicii de prevenire organizate la nivel de comunitate, astfel încât să fie asigurat accesul universal la servicii și să se asigure suport măsurilor de politică socială. Necesitatea unui astfel de plan poate fi ilustrată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
privați de servicii și nu există încă mijloacele tehnice și personal specializat pentru crearea acesteia, în majoritatea județelor fiind imposibilă monitorizarea și coordonarea activității furnizorilor nonguvernamentali. Contextul structural al sectorului public de servicii și impactul așteptat al noilor măsuri de reformă Transferul unui volum mare servicii presupune o restructurare profundă a instituțiilor județene furnizoare de servicii intrate deja într-un proces de unificare, ceea ce ar fi permis crearea unor servicii specializate profesioniste care să aibă în atenție nu doar copilul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de absolvenți ai acestui profil (estimez că numai aproximativ 15% din totalul absolvenților de asistență socială ai tuturor facultăților din țară) profesează în instituțiile publice furnizoare de servicii. Concluzii Funcționalitatea sistemului de servicii ca întreg nu poate fi obținută prin reforme secvențiale și parțiale în același timp. În 2004 a fost propus Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei un set de coordonate necesare unei viitoare strategii de dezvoltare a sistemului de servicii (Zamfir, Preda, Dan, 2004, pp. 61-65) cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Sibiu, a constituirii și funcționării serviciilor publice de asistență socială; sprijinirea în redactarea planurilor județene antisărăcie; acordarea unor granturi în cele două județe-pilot pentru dezvoltarea unor servicii sociale; acordarea de asistență tehnică în elaborarea legislației secundare necesare continuării procesului de reformă în asistență socială. Bibliografie FDSC, 2001, Distribuția geografică a ONG-urilor în România, studiu FDSC, aprilie. Lambru, Mihaela; Mărginean, Ioan (coord.), 2004, Parteneriatul public-privat în furnizarea de servicii sociale, Editura Ziua, București. Loza, Zane; Aadne, Aasland, 2002, From a local
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dacă a conștientizat importanța domeniului sănătății publice ca sector necesar de investire pentru o dezvoltare durabilă pe termen lung. Ceea ce s-a întâmplat în România după introducerea sistemului asigurărilor din 1997 a fost (în contradicție cu obiectivele precizate la inițierea reformei) existența unui sistem controlat financiar și de Casa de Asigurări, dar, în același timp, și de Ministerul Finanțelor. Acest lucru a generat distorsiuni în alocarea resurselor și, în primul rând, o deturnare a unei părți a lor dinspre sistemul medical
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a rolului instituțiilor de învățământ și instruire profesională în promovarea unor norme și valori precum coeziunea socială, oportunități egale și implicarea socială activă a cetățenilor. Obiective și priorități în politica educațională din România Așa cum am menționat la începutul acestui capitol, reforma din sistemul românesc de învățământ trebuie să se concentreze, în egală măsură, asupra obiectivelor și priorităților europene în domeniu, precum și asupra soluționării problemelor specifice cu care se confruntă sistemul educațional în societatea românească. Aceasta poate fi una dintre cauzele lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în domeniu, precum și asupra soluționării problemelor specifice cu care se confruntă sistemul educațional în societatea românească. Aceasta poate fi una dintre cauzele lipsei de coerență pe care nu de puține ori au constatat-o specialiștii în domeniu atunci când analizau stadiul reformei educaționale în România. Ca și în cazul altor domenii, doar unele elemente ale reformei educaționale au fost în atenția opiniei publice datorită implicațiilor imediate ale anumitor măsuri, care țineau, în principal, de schimbări în structura sistemului pe niveluri de învățământ
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societatea românească. Aceasta poate fi una dintre cauzele lipsei de coerență pe care nu de puține ori au constatat-o specialiștii în domeniu atunci când analizau stadiul reformei educaționale în România. Ca și în cazul altor domenii, doar unele elemente ale reformei educaționale au fost în atenția opiniei publice datorită implicațiilor imediate ale anumitor măsuri, care țineau, în principal, de schimbări în structura sistemului pe niveluri de învățământ, în durata școlarizării pe cicluri de învățământ și în forma examenelelor finale/de promovare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost însă analizate și elementele legate de politicile educaționale destinate susținerii dezvoltării sociale, promovării incluziunii sociale și reducerii sărăciei. Similar politicilor europene în domeniu, în România au fost stabilite obiectivele politicilor de acces la educație, precum și ale strategiilor naționale de reformă în domeniu. Ele corespund, la nivel programativ, obiectivelor stabilite în cadrul Uniunii Europene, rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene semnalând, în acest sens, pașii făcuți de România la nivel legislativ, precum și în ceea ce privește construcția instituțională, reforma curriculară și calitatea învățământului. Comisia Antisărăcie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
educație, precum și ale strategiilor naționale de reformă în domeniu. Ele corespund, la nivel programativ, obiectivelor stabilite în cadrul Uniunii Europene, rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene semnalând, în acest sens, pașii făcuți de România la nivel legislativ, precum și în ceea ce privește construcția instituțională, reforma curriculară și calitatea învățământului. Comisia Antisărăcie și de Promovare a Incluziunii Sociale a Guvernului României (CASPIS), responsabilă de elaborarea unei strategii globale antisărăcie, a inclus, la capitolul destinat educației, atât obiectivele care trebuie să stea la baza politicii educaționale în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltării sistemului educațional au fost implementate pe baza unor programe și proiecte la nivel național, unele deja încheiate, iar altele în curs de derulare. Deși la nivelul dezvoltării instituționale și al schimbării structurii sistemului educațional s-au înregistrat eforturi notabile, reforma în învățământul românesc înregistrează încă aspecte negative care influențează direct nivelul de performanțe și calitatea învățământului. Programele educaționale care se derulează în cadrul strategiilor ce vizează învățământul preuniversitar, precum și dezvoltarea învățământului în mediul rural sunt orientate spre îmbunătățirea accesului la educație
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]