7,098 matches
-
teme de Gorgo. Heracles se lasă convins și acceptă să-l urmeze pe Tezeu la Delfi, unde se va duce pentru a se „purifica”, pentru a-și face iertat sacrilegiul. Semizeul, care doborâse atâția monștri și care coborâse viu în împărăția lui Hades, alege, până la urmă, oamenii. Alege să fie un erou, al cărui destin tragic și-l asumă. Căci tragedia nu este pentru zei; numai semizeii au parte de ea, care, aflați la granița dintre divin și uman, nu renunță
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
blepein, tot vocabularul vedeniilor, al nălucirilor, al privirii e de asemenea prezent. Tezeu a văzut ceea ce nu poate fi văzut. S-a uitat în ochii morții. Căci Tezeu este unul dintre puținii eroi care, în viață fiind, au coborât în împărăția morților și s-au întors vii de acolo. Muritorilor de rând nu le rămîne decât să se uluiască de minunea, de miraculosul (thaumastos) acestei morți fără cadavru, al acestui trup răpit de zei: de cei din adâncuri? De cei din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de efigie divină, cu masca imaginilor de cult. Ea rămâne totuși semnul unei alterități care îl deosebește pe erou de cor, alteritate datorată raportului său privilegiat cu zonele aflate la limita spațiilor nelocuite, a regiunilor învăluite de tenebre, învecinate cu împărăția morților. Purtând marca unui semn divin și, în același timp, a unei relații cu moartea, ca în cazul măștii de cult, masca eroului tragic sugerează totodată primejdia și teama. Oare spectatorul, aidoma corului, nu e înspăimântat de destinul eroului mascat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar latura senină și calmă a dionisianismului - descărcarea, liniștirea prin catharsis. Dar unde au dispărut zbuciumul, teroarea, phobos-ul și tot ceea ce-l înrudește pe Dionysos cu Gorgo (și cu Hermes, mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu al acelei mania care înseamnă revelație, dar și nebunie distructivă. La rândul său, Vernant 1 va reține, din Bacantele, figura unui Dionysos - simbol al unei amețitoare alterități: incarnare a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
temutul rege este redus aici la o mască schimonosită, a unui soi de demon antropofag care nu reușește niciodată să-și înșface prada. Ky:gen-ul Asahina (după numele fiului neîmblânzitei Tomoe) este construit pe ideea luării în derâdere a împărăției morților. Cum în Infern foametea face ravagii, Emma e nevoit să-și cerșească hrana zilnică și, în acest scop, așezat la răspântia a șase drumuri, pândește trecerea pe acolo a vreunui pescar pe care l-ar putea înfuleca, după ce l-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că e leit Învierea mea”. La rândul ei, întrebată cum și-a petrecut ziua, Irene va recunoaște ea însăși că „a fost departe, departe, pe întinsele tărâmuri ale morții”, dar va adăuga: „Acum m-am întors la tine, din îndepărtatele împărății ale întunericului”. Irene, stafia celei de altădată, Irene, moartă și totodată vie, Irene cea aducătoare și de moarte, dar și de viață - căci poate vorbi din nou cu Rubek „ca odinioară, când eram vii” -, va spune totuși că „atunci când ne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în aparițiile „fabricate”, însă nu mai puțin veridice decât cele efective. În Uriașii munților, începutul acțiunii apelează la un întreg arsenal de mijloace destinate „fabricării” unor apariții fantomatice, cum ar fi folosirea unei lumini crepusculare ce marchează momentul intrării în împărăția nopții (adică în împărăția lui Cotrone și a celor asemenea lui, într-un paralelism evident cu regatul lui Oberon, din Visul unei nopți de vară). În această lume a întunericului, magicianul operează cu o serie de artificii proprii, devenite instrumente
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu mai puțin veridice decât cele efective. În Uriașii munților, începutul acțiunii apelează la un întreg arsenal de mijloace destinate „fabricării” unor apariții fantomatice, cum ar fi folosirea unei lumini crepusculare ce marchează momentul intrării în împărăția nopții (adică în împărăția lui Cotrone și a celor asemenea lui, într-un paralelism evident cu regatul lui Oberon, din Visul unei nopți de vară). În această lume a întunericului, magicianul operează cu o serie de artificii proprii, devenite instrumente ale iluziei. Astfel, pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încă în pământ. Nu avem nevoie, prin urmare, de o artă fluidă, ci, dimpotrivă, de una foarte dură, dar înzestrată cu puterea stranie de a pătrunde pe teritoriile morții, de a se infiltra ca o apă prin zidurile poroase ale împărăției umbrelor”. În esența ei, arta mijlocește dialogul dintre lumea vie și lumea moartă. Tot ca și Kantor, Genet consideră că viața omului nu-și capătă înțelesul deplin decât privită dinspre regiunile morții. „Opera lui Giacometti”, afirmă Genet, „îi vorbește «poporului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau țârâitul greierilor, frumusețea unei trecătoare pe străzile din port sau zăpușeala din agora în miezul zilei, zeii se mișcă printre oameni întocmai ca senzațiile, emoțiile, percepțiile, visele, ideile. Și în niciun caz ei nu scapă materialității realului. Exilați în împărăția intermediară a fenomenelor psihice materializate, zeii nu s-ar putea ocupa de oameni și nu și-ar putea manifesta furia, mânia, pizma, ei nu se pot răzbuna, structural, pe oameni, nu-i pot judeca, nu le pot trimite pe cap
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
VII.11); Însă nu era, la origine, un text gnostic. Apocriful povestește cum Azazil (Iblis În textul Coranului) refuză să-l venereze pe Salman, Omul primordial. În consecință, Azazil și cei 124 000 de adepți ai lui sînt alungați din Împărăția cerurilor. Dumnezeu Îi ia lui Azazil culoarea roșie și din ea face o perdea care să-l ascundă de privirile Îngerilor răzvrătiți. La fiecare o mie de ani Dumnezeu se arată și le face o propunere de pace, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
De unde vine această „năpastă aducătoare de moarte”, această pedeapsă? A fost provocată de fapta lui Elohim: acesta a fugit În cer, luîndu-și cu el Îngerii, și părăsind-o pe Eden („care este pămîntul”)26. El a trecut singur de poarta Împărăției Binelui, iar Binele l-a așezat În dreapta sa. DÎndu-și seama cît de mediocră este lumea pe care a creat-o, Elohim i-a Împărtășit Binelui intenția de a o distruge; Binele Însă s-a Împotrivit. Astfel, Eden a rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care Își are originea În ultimul Mister (mysterion) al Pleromei, Comoara de Lumină. El se Întoarce pe Muntele Măslinilor a doua zi, la ora 9 dimineața, și le relatează În amănunt discipolilor săi faptele pe care le-a săvîrșit În Împărăția cerurilor 92. Mai Întîi, se află că acea dynamis este veșmîntul lui pleromatic de Lumină (endyma), care conține toate numele de taină ale etajelor hiperceleste. Astfel Înveșmîntat, Isus trece fără opreliști prin toate porțile (pyle) firmamentului (stereoma), stîrnind spaima Arhonților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
parte Însă, declară el, Marcion admite că Isus a cunoscut o suferință reală. Pentru Tertulian important este efectul de mîntuire exercitat de resurecția lui Cristos, În vreme ce pentru Marcion important este mesajul lui Cristos privind suferința deschizătoare de acces nemeritat la Împărăția cerurilor pentru apostoli și pentru toți adevărații credincioși Însemnați pe frunte cu litera tau (simbol al crucii), care vor reedita individual patimile suferite de Cristos din iubire față de Dumnezeul cel bun21. În vreme ce Cristos a venit pentru a-l revela pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Nous tremblons au-dessus de vous, livide armée, Et de votre feu noir nous sommes la fumée. Victor Hugo 1. Cosmogonia La Început erau două substanțe distincte (in exordio fuerunt duae substantiae a sese divisae). Întîi Dumnezeu Tatăl, care stă În Împărăția Luminii, veșnic prin originea sa, măreț prin puterea sa, adevărat prin natura sa, bucurîndu-se mereu În veșnicia sa, posedînd Înțelepciunea și atributele vieții, prin care se Înțeleg cele douăsprezece membre ale Luminii sale, adică bogățiile revărsate ale Împărăției sale. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stă În Împărăția Luminii, veșnic prin originea sa, măreț prin puterea sa, adevărat prin natura sa, bucurîndu-se mereu În veșnicia sa, posedînd Înțelepciunea și atributele vieții, prin care se Înțeleg cele douăsprezece membre ale Luminii sale, adică bogățiile revărsate ale Împărăției sale. Iar În fiecare dintre membrele sale sînt Închise comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici bolnavi. Împărățiile sale strălucitoare sînt atît de bine clădite pe un pămînt luminos și preafericit (supra lucidam et beatam terram), Încît nimeni nu le poate niciodată clinti sau răsturna. Învecinîndu-se cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici bolnavi. Împărățiile sale strălucitoare sînt atît de bine clădite pe un pămînt luminos și preafericit (supra lucidam et beatam terram), Încît nimeni nu le poate niciodată clinti sau răsturna. Învecinîndu-se cu o parte sau cu o latură a acestui pămînt sfînt și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintre secolele al VI-lea - al VII-lea, utilizează aceeași sursă 2: „Înainte ca pămîntul și cerul și tot ce se află În ele să existe, erau două principii: unul bun, celălalt rău. Principiul cel bun Își are locul În Împărăția Luminii (athra de nuhra) și se numește Părintele Măreției”3. Sever, patriarh al Antiohiei, mai adaugă faptul că Lumina ocupă regiunile situate la est, vest și nord, În vreme ce Întunericul, Arborele Morții, ocupă regiunile din sud. Acesta este reprezentat de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradus În chineză 5. „Substanțe” sau „principii” (archai), Lumina și Întunericul sînt increate și fără de Început 6 și nu sînt „rădăcini” (rhiza) una pentru cealaltă 7. Augustin și Ibn al-Nad@1@m8 nu vorbesc de vreo barieră Între cele două Împărății, Sever 9, În schimb, afirmă că Arborele Vieții este separat la sud, printr-un zid, de Arborele Morții, „ca să nu-i prilejuiască vreo dorință Pomului celui rău care se află Înspre sud” și pentru a evita ca Arborele Răului să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
printr-un zid, de Arborele Morții, „ca să nu-i prilejuiască vreo dorință Pomului celui rău care se află Înspre sud” și pentru a evita ca Arborele Răului să fie chinuit și „expus la primejdii”10. Sever dorește să spună că Împărăția de Lumină nu se ascunde În scopuri defensive, ci pentru a nu stîrni dorințele Împărăției Întunericului, ducînd-o astfel pe cea din urmă În ispită. Titus din Bostra vorbește și el despre un perete de fier11. Acea terra lucida (athra de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care se află Înspre sud” și pentru a evita ca Arborele Răului să fie chinuit și „expus la primejdii”10. Sever dorește să spună că Împărăția de Lumină nu se ascunde În scopuri defensive, ci pentru a nu stîrni dorințele Împărăției Întunericului, ducînd-o astfel pe cea din urmă În ispită. Titus din Bostra vorbește și el despre un perete de fier11. Acea terra lucida (athra de nuhra) a Tatălui - numit și regele Grădinii (sau Lumii) de Lumină (maliku janani #’alami## ’n-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Încă nici o Diadă, Tată-Mare Spirit și nici o Triadă de eoni sau o a doua Pentadă de elemente (stoicheia)17; toate acestea apar mai tîrziu, după ce Tatăl va fi emanat-o (proballein, produxit) pe Mama celor Vii (emma de hayye)18. Împărăția Întunericului este o antiteză simetrică În raport cu Pămîntul luminos. Numită Materie 19, ea are cinci Membre (Lumi), „cele cinci despărțituri ale Răului”20, sau antra elementorum („ascunzișuri ale elementelor”): Fum, Foc, VÎnt, Ape, Întuneric. Augustin spune 21: „aliud tenebris, aliud aquis
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nata elementis, serpentia in tenebris, natantia in aquis, volatilia in ventis, quadrupedia in igne, bipedia in fumo” („...reptilele se nasc În Întuneric, peștii În Apă, păsările În VÎnt, patrupedele În Foc, bipedele În Fum”)22. CÎt despre Principele Tenebrelor În Împărăția sa, obiect al unui excelent studiu de Henri-Charles Puech 23, iată cum Îl descrie Ibn al-Nad@1@m În Fihrist: „Capul său este cap de leu, iar trupul său este asemeni trupului de dragon (mare șarpe). Aripa lui este ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ai Răului 27, fiecare provenind din propriul său element. Arhontele suprem este chintesența tuturor celor cinci tipuri de animale, elemente și Arhonți sectoriali care le prezidează. Uneori Însă el este considerat a fi Arhontele bibed al Lumii de Fum28. Locuitorii Împărăției Întunericului sînt analogi instinctelor noastre celor mai josnice. SÎnt răi și stupizi. Abia dacă se cunosc Între ei și, fiind „plini de o perfectă răutate”29, se Învrăjbesc unii Împotriva altora 30 și se războiesc perpetuu Între ei31. În lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]