6,663 matches
-
profund și cald, de stilul lui de conducător al unei mișcări de tineret, de obiceiul de țăran de a-l lua pe după umeri, de a-l Înghionti În burtă, ca un boxer, și de a-i spune, de exemplu: „Vino Încoace, Salman Rushdie ce ești, unde te ascunzi?“. Și după ce Îl amușina scurt și strâmba ostentativ din nas: „Când ți-ai schimbat ultima oară cămașa? La funeraliile lui Ben Gurion?“. Apoi: „Foarte bine. Dă-i drumul. Dacă nu se poate altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Însemn nimic, chiar dacă ești Îndrăgostit de mine. Sau Îndrăgostit de-a fi Îndrăgostit de mine. Sau atât de prins cu ale tale, Încât nu poți găsi timpul necesar sau face efortul de-a nu mă mai iubi. Dacă vrei, vino Încoace. O să-ți trimit un bilet de avion. Sau poate o să ți-l cumpere tatăl tău. Dacă nu vrei, vom vedea ce va hotărî timpul. În mod intenționat nu am menționat aici cea mai adâncă durere a mea. Lucrul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bruște, Își puse ochelarii cu lentile groase, Își aprinse o nouă țigară și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l puternic. Înainte să plece, Îmbină cele două părți ale radioului care se dezmembrase când Fima Îl trântise dimineață. Învârti butonul Încoace și-ncolo până când vocea ministrului apărării, Yitzhak Rabin, invadă Încăperea: —Va Învinge cel care va rezista cel mai mult. —E reparat, spuse Nina, dar acum trebuie să plec. Fima spuse: Nu fi supărată pe mine. Mă simt sufocat zilele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să continue și să-i țină un discurs despre Alterman, dar În clipa aceea ușa cabinetului doctorului Eitan se deschise, un val de miros amărui-acrișor de dezinfectant Îi lovi În față, iar doctorul scoase capul și Îi ordonă Tamarei: Vino Încoace, Brigitte Bardot. Vino fuguța și adu-mi o fiolă de dolestin. Fima fu nevoit deci să-și amâne deocamdată predica. Scoase ceainicul electric din priză și deschise caloriferul din sala de recuperare. Apoi primi două telefoane, unul după altul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e Închisă, așa că Teddy și Șula Încearcă deja de două ore să ia legătura cu doctorii de-acolo. Nu știau unde ai dispărut după ce-ai plecat de la Yael. Iar eu am lăsat doar valiza acasă și am venit direct Încoace, ca să te prind În clipa În care ajungi. Fima deschise ochii. Îi aruncă lui Uri cel uriaș o privire copilărească, speriată, imploratoare. Nu era surprins, pentru că fusese Întotdeauna În așteptarea acestei nenorociri. Mișcându-și doar buzele, fără glas, Întrebă: —Dimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
medicilor, învățase alfabetul Braille. Iubeam acești ochi, cu umflăturile lor fine, în care putea să se ivească, din senin, o neajutorare care nu se dădea niciodată de gol în statura lui puternică. Atunci îi tremurau globii oculari, se mișcau când încoace, când încolo, de parcă voiau să încerce să prindă cu privirea două lucruri venind unul spre altul, și aceeași rumoare speriată îi apăruse în ochi și în acea duminică de toamnă când am fost „convocați“ la A. Bunicul ședea în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rapid. Era Ed, care urmărea ce se întâmpla în încăpere cu interes și amuzament. M-am înroșit. Se asorta cu cămașa roșie pe care o purtam. Speram că Lisa remarcase primul meu succes în materie de asortat culori de la nuntă încoace, la nuntă ea fiind cea care-mi alesese hainele. —O, e doar o idee a prietenelor mele. Ed aștepta lămuriri. Mark nu ar fi avut nevoie de lămuriri. Mi-era dor de el. Deci nu ai de gând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l omoare. Deci care e problema? I-am spus. Iar acum sunt într-o mare dilemă după ce am făcut atâta caz când Lisa mi-a ascuns aceeași informație. Se întunecă, așezându-se pe un pui care începu să se miște încoace și încolo pe arcul de la bază. Nu poți să-i spui! Nu ar fi corect pentru nici unul dintre noi. Am rămas cu gura căscată la atâta ipocrizie. — Dar tu ești cel care mi-a spus despre Mark și Tally. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dar am niște șervețele murdare și un Reader’s Digest din 1974. Nu prea mă pricep la chestii de genul ăsta, nu-i așa? — Ai adus mâncare și băutură. Asta e tot ce ne trebuie. Va trebui să aduci totul încoace, chiar nu mă pot mișca. Am rupt o bucată de pâine, am întins cu ea în unt și apoi am rupt un colț de brânză. După ce le-am turtit la un loc, mi le-am îndesat în gură fără mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poată să mă înjure. Greșit. —O, bună Tally, eu sunt. —Jenny. Ce mod minunat de a începe ziua. Dacă ai mai aflat de altcineva cu care m-am culcat acum douăzeci de ani, simte-te liberă să le trimiți soțiile încoace ca să mă facă să mă simt o târâtură. Era mai rău decât dacă m-ar fi înjurat. Te-am sunat să-ți spun că-mi pare rău și să încerc să repar cumva. —Excelent! Poți să-mi trimiți soțul acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de a mai fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama în care ascunziș de suflet mi-a zăcut de-a lungul anilor acest simțământ. Sunt impresionante obiectele de care s-a servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Christian Morgenstern m-au încredințat cu prisosință, prin ale lui „Galgenlieder”, că niciodată nu voi cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe ce să-și dea sufletul. „Fără să-ți dai seama, în cartea despre carne se amestecă și sufletul, ca o lighioană strecurată fără motiv și de care, totuși, nu mă pot dezlega. Zadarnice îmi sunt străduințele, de atâția ani încoace”, - recunoscu Ferdinand Sinidis, răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont al oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult, îmi veni fulgerător în minte în timp ce priveam lupta înverșunată a celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mayfair sau Bayswater, până pe Baker Street și St John’s Wood. După Swiss Cottage Începea urcușul lung și nemilos de pe Fitzjohn’s Avenue, aproape un drum de țară când pășise prima oară pe el, În tinerețe, dar care, de atunci Încoace, devenise mărginit de vile hidoase din cărămidă de un roșu crud. Era Întotdeauna o plăcere să ajungi pe străduțele fermecătoare și strâmbe ale sătucului Hampstead și să Îți croiești drum pe ele către ultimele sute de metri abrupți din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
partea sa lui Alice, pentru a-i asigura stabilitatea financiară. Decizia, generoasă, era În același timp și un act de credință În propriul viitor ca scriitor de meserie. Gândul că bunăstarea familiei descrescuse Într-o asemenea măsură de la bunicul James Încoace era tulburător. Răsturnarea declinului cu ajutorul penelului, cititorii și drepturile de autor numărate cu zecile de mii - acesta era visul lui Henry. Dar, pe măsură ce anii treceau, șansele de a-l vedea Împlinit păreau din ce În ce mai Îndepărtate. Nu că ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prima... impresia dumitale imediată, dragul meu Compton? Întrebă el. — Piesa e prea lungă, Îi răspunse directorul. — Prea lungă? exclamă Henry sincer mirat. Asta nu mi-ai spus când ne-am văzut În mai. — Ai mai adăugat o mulțime de-atunci Încoace, zise Compton posomorât, continuându-și drumul cu pași mari. — Poate, ici și colo... Mult mai mult decât atât. Ți-am spus că spectacolul trebuie să dureze două ore și trei sferturi, inclusiv antractele, urmă Compton, scoțându-și ceasul din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca un exhibiționist vanitos. I se păruse, de asemenea, că persoana și personalitatea lui Wilde emană ceva indecent și nesănătos, un iz de decadență morală pe care Îl Întâlnise mai pregnant când Îl vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe de Wilde, a cărui détermination à épater les bourgeois În viața reală, ca și În scrierile sale, Îi confirma de fiecare dată Înțelepciunea deciziei luate. Societatea londoneză mustea de zvonuri despre felul În care Își neglija soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
George Alexander, directorul-actor care se ocupase de montarea piesei, fusese excepțional În rolul lordului Windermere. Fusese un jeune premier popular În trupa lui Henry Irving, specializându-se În roluri romantice, care Îi puneau În lumină fizicul atrăgător, dar de atunci Încoace demonstrase că este, după cum s-ar fi exprimat Wilde, mai mult decât o pereche de picioare frumoase. Cu doi sau trei ani În urmă, la numai treizeci și doi de ani, Își Înființase propria trupă, Închiriase Teatrul St James, instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încăperi alăturate, cu Du Maurier incapabil să se grăbească a le acorda ajutor datorită angajamentelor privind conferințele. Henry, care avea și acum o slăbiciune pentru Trixy și căruia Îi era grozav de teamă de febra tifoidă de la moartea lui Balestier Încoace, ascultă această saga cu compasiune și Îngrijorare. Apoi Întrebă cum mergea noul roman. Prin contrast cu nerăbdarea de a obține cât mai devreme opinii pe tema lui Peter Ibbetson, până acum, Du Maurier ținuse acest al doilea efort numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi trimise lui Alexander scenariile scurte pentru alte două piese, dar, spre deliciul său, acesta Își concentră fără ezitare atenția asupra Eroului. Era, după cum afirmă În scrisoarea de acceptare, „cea mai frumoasă piesă lirică scrisă În această țară de la Olivia Încoace“. În mod evident nu știa, sau uitase, că Henry scrisese o cronică nu tocmai favorabilă la Olivia, o inadecvată adaptare a lui W.G. Wills după Vicarul din Wakefield, a lui Goldsmith, după prima reprezentație, În 1878. Comparația mai atenuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier, care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg. Mai târziu se plimbară pe chei, privindu-i pe pescari reparându-și plasele și Încărcându-le În bărcile lungi și Înguste, pregătindu-se pentru pescuitul de noapte, apoi rătăciră Încoace și-ncolo pe străduțele Întortocheate, trăgând cu ochiul În șoproanele unde peștele se curăța, se afuma și se săra, și dând câte un bănuț copiilor desculți care se uitau la ei cu ochi mari din pragul caselor. Pentru gustul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu se poate conta pe oamenii de teatru. Pur și simplu nu poți avea Încredere În ei. Nu că ar avea vreo importanță. E hotărât să se facă actor. Speram să stai puțin de vorbă cu el, Henry, când vine Încoace, la sfârșitul săptămânii viitoare. Planul de a face din Gerald un avocat fusese abandonat de mult. În schimb, intrase “În afaceri“, lucrând pentru o companie de transporturi maritime, dar Își petrecea tot timpul liber În spectacole de amatori și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
privea Împrejur cu interes și atenție, căci prezența Într-o sală de teatru, În stal, Îmbrăcat de seară, la o premieră, era o experiență Încă nouă pentru el. Herbert Wells era criticul dramatic al lui Pall Mall numai de miercuri Încoace. Herbert Cust, redactorul-șef, Îi promisese mai demult că va căpăta primul post liber de la ziar, iar acesta se Întâmplase să fie la cronica teatrală. Îi spusese deschis lui Cust că, În afară de pantomime și, din când În când, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizibil prost direcționată. Irosise cinci ani căutând inutil un Sfânt Potir iluzoriu, cinci ani În care neglijase arta pentru care avea un dar recunoscut. Și, dacă revenea acum, pe cine mai interesa? Nu mai publicase nici un roman de la Muzica tragică Încoace, iar vânzările, la Muză și la cărțile care o precedaseră, fuseseră jalnice În ultimii câțiva ani - nu mai mult de douăzeci de exemplare din fiecare titlu. Redactorii revistelor practic Încetaseră să Îi mai solicite contribuții. Era În pragul dispariției ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]