5,366 matches
-
pe săptămână mergeam la amiază (pe jos, peste deal) la liceu. Seara nu aveam curaj să merg înapoi tot peste deal și mergeam pe șosea, cu câțiva kilometri mai mult. Norocul meu a fost conducătorul unei șarete, care s-a îndurat de mine și m-a dus de câteva ori acasă. Așa a început o dragoste, care mai ține și azi, după 46 de ani... După doi ani de predare în sat am ajuns la liceul unde învățasem ca elevă, foștii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ia ea, că ea a zis prima. Mai vedem. Oricum, ura-ura-Ceaușescu-PCR! Nimeni n-a zis nimic de coșul meu! Și zău c-ar fi zis javrele mele, dacă-l vedeau. Are maică-mea o pudră a-ntâia, Caron, s-a îndurat dimineață să-mi dea să pun pe frunte. Sper să-mi dea și diseară. La ultima oră aveam sport, așa că ne-a dat drumu’. Profa ne-a zis cinstit că tre’ să ajungă la țară, iar duminica asta circulă - au
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fără nici un rost? Oare Dumnezeu ne-a dat viață doar așa, ca să aibă pe cine supune la suferințe? Pentru că așa apare în viziunea Bisericii. Am început să înțeleg tot mai clar că starea unei societăți, suferințele pe care oamenii le îndură se datorează tot lor, sunt consecința propriilor lor greșeli. (Nu pentru Adam cum spune Biserica). Ce se poate face concret în aceste condiții? Singura modalitate este o activitate pe termen lung de educare, de învățătură, de înțelegere. Este exact ceea ce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la primul ,,careu” să ies în față, să arunc arma și să-i dau la dracu cu armata lor cu tot. Dar întâmplarea a făcut să fie duminică, după amiază am avut liber, mi-am revenit și ...am ales să îndur mai departe calvarul. Oricum, n-ar fi fost o mișcare înțeleaptă din partea mea; aș fi fost probabil băgat la pușcărie, iar apoi ar fi trebuit oricum să fac și restul de armată. Apoi îmi amintesc de o scenă care s-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
zgomote, am renunțat la plângere iar fix a doua zi, acesta a dat altă petrecere, cu tropăituri care mai de care mai apăsate. Atunci am înțeles cu ce fel de individ am de-a face. Nu puteam face nimic, am îndurat ani de zile, iar după ’90, după ce mi-am făcut atelierul, am început și eu să-l deranjez pe el. Eu n-o făceam într-adins, din dispreț pentru celălalt așa cum îmi făcea el mie, ci pentru că nu aveam altă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
jalnică aci, se vede și din părerile exprimate de diverși călători ce treceau prin aceste năpăstuite părți. Așa de exemplu geologul neamț Haquet, care a stat doi ani între românii ardeleni în 1763 - 1764, ne dă un tablou al suferințelor îndurate de români: «Neamul acesta neglijat și asuprit are parte de pământurile cele mai rele din întreaga țară. Nu-i destul că românii, numai cerul știe cu ce drept sunt surghiuniți pe pământurile cele mai pustii și mai părăsite, dar chiar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
trei copii ghigani și năzdrăvani, viitori iobagi ce vor avea de luptat cu viața în acele dure condiții ale evului mediu. Și aceasta numai pentru că moșii, bunii și străbunii noștri iubeau cu adevărat viața, cu toate lipsurile pe care le îndurau știau să-și înfrumusețeze existența plantând flori în grădină și crescând copii frumoși, viguroși. Mai deducem din urbariul acela că s-au înregistrat atunci 8 gospodării pustiite, cauza fiind plecarea în bejenie, decesul tuturor membrilor din respectivele sesiuni sau prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de atunci Pavel Monea, care a și scris pe foaia de început a Sfintei Evanghelii aceste cuvinte: «Toate cărțile bisericești cu litere latine au fost procurate prin mijlocirea și influența subscrisului prezentând în persoană rugarea bine motivată prin apăsările ce îndurăm și suferim din partea stăpânirii maștere maghiare, pe baza căreia în persoană rugând pe Mitropolitul Primat și pe ministrul cultelor Constantin Disescu al României, s-au îndurat a ne dona un rând de cărți bisericești în valoare de 500 lei, în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
prin mijlocirea și influența subscrisului prezentând în persoană rugarea bine motivată prin apăsările ce îndurăm și suferim din partea stăpânirii maștere maghiare, pe baza căreia în persoană rugând pe Mitropolitul Primat și pe ministrul cultelor Constantin Disescu al României, s-au îndurat a ne dona un rând de cărți bisericești în valoare de 500 lei, în toamna anului 1912. Dumnezeu să le răsplătească binele spre fericirea întreg poporului românesc. Streza C. în 6 mai 1913. ss Pavel Monea» Alte cărți de slujbă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Orologiu (Ceaslovul bogat) sau procurat prin stăruința parohului Pavel Monea în 1912 care însuși în persoană a fost la București și compunând o rugare bine motivată către domnul ministru de culte Constantin Disescu și Mitropolitul primat al României s-au îndurat a ne donaun rând de cărți bisericești pe seama bisericii noastre, apoi s-au legat pe spesele Mariei Titu Banciu, văduvă solbind 3 Kor. Atot puternicul Dumnezeu să le răsplătească binefacerea însutit. Streza Cârțișoara în 19 mai 1913. Pavel Monea paroh
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
putut să mă decid). Din cînd în cînd, strîngeam bani și trimiteam pe unul dintre noi la București, la „Havana“, să cumpere mai multe cartușe. Trezindu-te în brațe cu un cartuș întreg, dacă nu chiar cu două, trebuia să înduri bărbătește chi nurile bărbăției. Dar cine mai era ca tine atunci cînd scoteai țigările ălea tari ca moartea ? Simțeai cum, la fiecare fum, un ciocănel tainic te lovește în mărul lui Adam și cum ți se chircește plămînul, ca sub
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e că moare Olguța. Cu mama și cu tata la mare De cînd era mic de tot, mergea vară de vară cu părinții lui pe litoral și de fiecare dată era exasperat de toate tracasările pe care le aveau de îndurat pînă cînd ajungeau efectiv pe plajă. Cu toate că înainte să plece de-acasă murea de nerăbdare să vină ora tre nului, drumul era și el un adevărat chin. Familia lui Dănuț pleca întotdeauna la mare noaptea, ca să nu ia în piept
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
are, să semene, să prășească, să cosească ori să secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
director de la Liceul Internat „C. Negruzzi” al anilor ’60) Vasile Fetescu, intitulată așa de frumos Chemarea amintirilor, o carte scrisă cu sufletul și pentru suflete și care face parte dintre acele scrieri pe care, odată luate în mână, nu te înduri să le abandonezi. O carte ca aceasta devine imediat cartea de pe noptieră, trezind, pe bună dreptate, invidia firească a celorlalte surate. Structurată în trei părți bine dozate ca întindere (Caleidoscop reflexiv, Limpeziri de gând și de suflet și Chemarea amintirilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de Nassau, îți poți face idee de fericirea pe care am resimțit-o când, pe o înălțime, în imediata apropiere a Iașului, am găsit o fântână minunată. (Această întâmplare avea loc după lungi privațiuni și mizerii pe care mareșalul le îndurase pe drumurile Rusiei.) Am, sărutat-o înainte de a o bea, apa aceasta binecuvântată; am sorbit-o cu privirea, înainte de a-mi uda buzele în unda ei clară... Sunt instalat într-unul din acele palate superbe, pe care boierii moldoveni le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ființe care fac eforturi disperate să ne semene și nu reușesc decât să fie amuzante și neputincioase. Iar lucrul acesta ne gâdilă orgoliul și ne face să ne simțim superiori. Nimeni nu se mai gândește la tratamentul pe care lau îndurat animalele până să ajungă la performanța de-a face gesturi care nu le aparțin, pe nimeni nu interesează că, de fapt, elefantul ăla se chinuie când merge în două picioare sau când stă în șezut. Și până la urmă, nimeni nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
trec direct la deznodământ: filmul ma plictisit peste măsură. Mai mult - poate și pentru că era programat la o oră destul de târzie -, la un moment dat țin minte că am și adormit. Dacă pe vremea lui Ceaușescu eram în stare să îndur frigul cumplit din sala de cinema pentru a mă delecta cu filmele regizorului rus, acum, chiar confortabil instalat în fotoliu, pelicula mi se părea un supliciu. Între timp, ochiul meu se schimbase, fusese obișnuit, prin intermediul televizorului, cu o altă dinamică
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
găsindu-se. Prefer să-Î cred pe Socrate. Dealtfel, filosoful desculț din Atena era el Însuși un sfinx uman care se plimba prin agora și punea Întrebări. Procesul și condamnarea lui la moarte sînt o dovadă de lașitate din partea Atenei care, nemaiîndurînd aceste Întrebări și neavînd Îndrăzneala să răspundă pînă la capăt, a pus la cale o crimă. Dar niciodată crimele n-au putut ține locul unor răspunsuri și, din păcate, un asemenea adevăr a trebuit să fie de prea multe ori
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu voi mai putea cînta niciodată ca pînă atunci dacă recunoșteam că nu pot nimic Împotriva timpului. Pentru că, plîngînd-o pe Euridice, Îmi plîngeam și cîntecul care nu mai era același. Nu vedeam prăpastia dintre „a fost” și „este”. Și nu Înduram gîndul că „a fost” Înseamnă „nu va mai fi niciodată”. Doream să rămînă totul ca În prima dimineață a iubirii mele cînd, lîngă Euridice, cîntam ca și cum aș fi surîs... Acum iarba, chiparoșii, izvoarele, norit Îmi aduceau aminte de ea și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care decide drumul lui Oedip. Revolta Împotriva neantului a fost atît de violentă, Încît ea a uitat de consecințe. Și nu e Întîia piramidă care a degenerat În carceră. Însă cînd Oedip trece În seama destinului ce nu mai poate Îndura, n-o face din ipocrizie. După cum nici cel care a mutilat sfinxul la piramide n-a făcut-o, cred, dintr-o pornire vulgară de distrugere. (SÎnt convins că sculptorul acestui leu divin a insistat asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
început, fie pentru că se clintiseră de la locul lor în timpul drumului; căci, ziceau ei, oasele nefiind la locul lor, tămăduirea era cu neputință. Așadar, s-a repetat acea măcelărire. În timpul acestei operații, ca și în timpul tuturor celor pe care le-a îndurat sau avea să le îndure mai târziu, nu a scos nici un cuvânt și nu și-a arătat altfel durerea decât strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de la locul lor în timpul drumului; căci, ziceau ei, oasele nefiind la locul lor, tămăduirea era cu neputință. Așadar, s-a repetat acea măcelărire. În timpul acestei operații, ca și în timpul tuturor celor pe care le-a îndurat sau avea să le îndure mai târziu, nu a scos nici un cuvânt și nu și-a arătat altfel durerea decât strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
el că asta îl urâțea. Neputând suporta această sluțire, întrucât era hotărât să urmeze lumea 1, îi întrebă pe chirurgi dacă acest os putea fi tăiat. I-au răspuns că era cu putință, dar că suferințele vor depăși tot ceea ce îndurase până atunci deoarece era deja vindecat, iar operația ar dura mult. Cu toate acestea, el hotărî să se supună acestui martiriu, chiar dacă fratele lui mai mare îi spunea înspăimântat că el n-ar putea îndura o asemenea caznă. Rănitul însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
suferințele vor depăși tot ceea ce îndurase până atunci deoarece era deja vindecat, iar operația ar dura mult. Cu toate acestea, el hotărî să se supună acestui martiriu, chiar dacă fratele lui mai mare îi spunea înspăimântat că el n-ar putea îndura o asemenea caznă. Rănitul însă suportă totul cu aceeași răbdare. 5. I-au tăiat carnea și osul de prisos, căutând să afle diferite mijloace pentru ca piciorul să nu rămână prea scurt: l-au uns cu tot felul de alifii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
arătare sau cu puțin înainte de începerea ei - căci a durat mai multe zile - îi veni în minte un gând stăruitor care îl tulbură înfățișându-i greutatea vieții lui2. Era ca și cum i-ar fi șoptit cineva în suflet: „Cum vei putea îndura această viață cei șaptezeci de ani câți mai ai de trăit?”. Dar la acest imbold pe care îl simțea ca venind de la dușman, răspunse tot în mod lăuntric, cu multă hotărâre: „O, spurcatule! Poți tu să-mi făgăduiești măcar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]