4,842 matches
-
fără formă definitivă, fiind și vârsta succesivă lui Cronos; ea apare ca un cosmos populat de monștri, lipsit de legi, căruia numai Zeus, cel mai tânăr dintre fiii lui Cronos, Îi va da o ordine după ce-și va fi Înfrânt tatăl. Dar conflictul dintre Zeus și Cronos este o Înfruntare pentru puterea regală, pe care, la sfârșit, Zeus și-o asumă la Îndemnul celorlalți zei, după ce i-a Înlănțuit În Tartarxe "Tartar" pe Cronos și pe Titani. Sub domnia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Minciunaxe "Minciuna" va fi eliminată (Yașt 19,89 și 90); Furiaxe "Furia" (A¶șmaxe "Ae>șma"; cf. supra, subcapitolul 2.2) va fugi; Gândul Bun (Vohu Manah) va Învinge; Integritateaxe " Integritatea" (Haurvat³txe "Haurvata>t") și Nemurirea (Ameret³txe "Amereta>t") vor Înfrânge setea și foamea; Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" va fi Învins și va deveni neputincios (Yașt 19, 95 și 96). Aceste idei sunt probabil rodul speculațiilor sacerdotale care au dezvoltat și Îmbogățit concepte deja prezente În G³th³. Zamy³dxe "Zamya>d" Yașt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de-a treia invazie este lucrarea lui Nemedxe "Nemed". După moartea acestuia, oamenii săi trăiesc sub stăpânirea foarte dură a uriașilor Fomoirexe "Fomoire", care cer tributuri grele În hrană și copii. Are loc o răscoală, dar oamenii lui Nemed sunt Înfrânți și doar câțiva dintre ei supraviețuiesc, plecând, unii În Grecia, iar alții În nordul lumii. Descendenții fugiți În Grecia sunt protagoniștii celei de-a patra invazii; de la aceștia Își trag originea Fir Domnann, Gailioin și Fir Bolg. Cei din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își pune În funcțiune capacitățile magice, sub Îndrumarea lui Lugxe "Lug", maestrul oricărui meșteșug. Meșterul construiește arme miraculoase, magicianul face să cadă peste Fomoirexe "Fomoire" munții Irlandei, druidul aruncă asupra lor valuri de foc și așa mai departe. Uriașii sunt Înfrânți și alungați de pe insulă, Bresxe "Bres" este făcut prizonier și i se cruță viața după ce promite că va indica mereu momentul potrivit pentru a ara, semăna și secera. Așa cum se vede, cuceririle au o dezvoltare cu finalitate și explică geneza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pescari, care locuiau În regiunea În care se considera că Vanir Își exercitau funcția de protectori. În schimb, Aesir, care au trăsăturile divinităților războinice, i-ar reprezenta pe invadatorii indo-europeni care, ajunși În Scandinavia la sfârșitul migrației lor, Îi Înfrâng pe indigeni, iar mai apoi se amestecă cu ei. Această teză (care, de altfel, nu a avut argumente puternice În favoarea ei) trebuie Înlocuită astăzi cu propunerea făcută de Dumézil (1959) În ceea ce privește problema religiei germanice. Aceasta continuă structurile religiei indo-europene, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până Într-o epocă destul de avansată, folosind mai ales prizonierii de război. Am vorbit deja despre spectacolul de care au avut parte romanii la Întoarcerea din pădurea Teutoburg, unde, În anul 9 d.Hr., Varus și ai săi au fost Înfrânți de germani; acesta Însă nu a fost o Întâmplare izolată. Dintr-un alt fragment din Tacitus (Annales, XIII, 57) aflăm că ermundurii au promis Înaintea unei bătălii Împotriva romanilor că Îi vor sacrifica lui Martexe "Marte" și Mercurxe "Mercur" toți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Versiunea aceasta este verosimilă având în vedere existența unui eveniment asemănător cu privire la bătălia de la pârâul Chișon (Jud 4). Acolo cananeenii au pierdut bătălia pentru că li s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă din jurul pârâului. Astfel, Debora și Barac l-au înfrânt pe Sisera, generalul lui Iabin, regele Hazorului. Istoria cunoaște și alte victorii asemănătoare ale infanteriei împotriva carelor și a cavaleriei. Viziunea cea mai cunoscută, pusă în scenă de marele filme de la Hollywood despre exod, adică trecerea mării între două ziduri
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în special cărțile profetice și sapiențiale, dar și unele pagini ale Pentateuhului, vor arăta că Dumnezeu poartă război nu împotriva persoanele sau popoarelor, ci mai degrabă împotriva răului ce ia atâtea forme în societate, un inamic mult mai dificil de înfrânt decât armata cananeeană. Capitolul 6 David și Solomon. Mari regi sau mici fondatori locali? I. Cartea Judecătorilor După Cartea lui Iosue, luăm acum în considerație Cartea Judecătorilor. Situația descrisă în această ultimă carte este adesea „punctuală” pentru că tratează despre evenimente
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
domnie începând cu anul 690 î.C. Acest text pune o dificultate despre care vom vorbi în continuare. Textul nu spune care a fost rezultatul acestui conflict. Se poate presupune că Senaherib a trimis un al doilea mesaj după ce a înfrânt armata egipteană (19,9b). Ar fi o modalitate logică de a înțelege textul. Lipsesc însă elementele sigure pentru a putea afirma că este unicul mod de a interpreta datele. A doua concluzie (19,35-37) descrie eliberarea miraculoasă a cetății sfinte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
trebuie să facă dovada unicității sale, să arate că este condiționare a necondiționării. Frica e cea care cheamă astfel libertatea, ca posibilitate a necondiționării, să se manifeste. Ea, ca realitate a condiționării, o cheamă pe aceasta cerându-i să o înfrângă. Abia prin această înfrângere necondiționatul ființei umane iese la suprafață, devine real și afirmă libertatea drept condiție a ființei umane. Dar nu fiecare dintre noi poate da curs acestei chemări. Parte dintre noi nici nu o aude și nici nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nici nu o aude și nici nu știe că ea există. Frica este atunci instalată în noi ca victorie tăcută a tuturor condiționărilor noastre. De asemenea, parte dintre noi aude această chemare, încearcă să-i dea curs, dar nu poate înfrânge suprema condiționare a faptului de a fi care se manifestă în frică. Suntem atât de prinși în faptul de a fi, încât frica ce se naște în umbra lui este mereu temeinic protejată. Ea este protejată din chiar temeiul ființei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
până la acest temei pentru a răspunde provocării fricii. Căci frica are de partea ei cel mai puternic aliat: faptul de a fi. De aceea faptului de a fi trebuie să i se opună un grad sporit de ființă pentru a înfrânge frica. Libertatea este gradul sporit de ființă care face cu putință înfrângerea fricii. Cel care poate ajunge la condiționarea libertății ca formă supremă de necondiționare este eroul. Pentru că șantajul faptului de a fi nu mai funcționează în cazul lui și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca revanșă a limitei interioare în fața oricărei depășiri, înseamnă că destinul, ca celebrare a secvenței „de depășit-de atins“, este răspunsul paradoxal la întâlnirea iminentă cu limita de nedepășit a morții. Ca soluție a libertății, destinul este o încercare de a înfrânge democrația morții, deci gândul că în fața confruntării cu aceeași limită absolută toate viețile devin egale. Datorită destinului oamenii ajung inegali în fața morții, căci LIBERTATEA CA PRELUARE ÎN PROIECT/75 posibilitatea administrării felurite a lotului finitudinii dă o șansă de originalitate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își înfrânge limita tocmai prin refuzul de a o depăși. El este liber în fața limitelor sale tocmai pentru că se complace în ele ca într-o dintotdeauna dată împlinire sau pentru că le ignoră ca limite, de vreme ce ignoră depășirea lor, considerând-o o condiție
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
același timp prizonierii bogăției a cărei natură precară am denunțat-o. Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme în care „voința de cultură“ însemna mai mult decât o simplă preocupare culturală, paginile acestei cărți născute din dorința disperată de a înfrânge istoria ni se înfățișează astăzi, după mai bine de două decenii, în puritatea gândului lor, ca lipsite de vârstă. GABRIEL LIICEANU TRAGICUL Paginile acestea, care deschid o „serie de autor“, reprezintă varianta definitivă a volumului cu același nume apărut în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
plăcut să se descotorosească de turci, dar nu erau siguri că rușii constituiau cel mai bun mijloc de a realiza acest lucru. În cele din urmă au trecut de partea lui Petru cel Mare. Dar această cauză ortodoxă a fost înfrîntă. Urmarea a fost că sultanul și-a pierdut încrederea în voievozii români, care au fost înlocuiți cu marionetele Fanarului grecesc, cu domnitorii fanarioți. Următorii 120 de ani, perioada fanariotă, vor aduce odată cu ei binecunoscutele consecințe pentru România 17. Rusia a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sfîntul egoism", triumful ideii naționale "în pofida Parlamentului, a partidelor politice și poate și a altora". După care Iorga scria batjocoritor: "Ptiu! Aici în România nu se poate întîmpla așa ceva!"36. Varșovia a fost cucerită de armata germană. Iorga scria: "Este înfrînt doar cel care acceptă înfrîngerea", deoarece înfrîngerea este un fenomen psihologic. Amintindu-și de campania lui Napoleon, a tras concluzia că Rusia era invincibilă 37. În ciuda urii lui față de Rusia, Iorga a avut întotdeauna un respect profund față de aceasta. Cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
45. Prin noiembrie, situația militară a început să se deterioreze radical. Forțele bulgărești și turcești aflate sub ferma comandă germană a feldmareșalului A. von Mackensen, au invadat Dobrogea. Forțele germane și austro-ungare de sub comanda lui E.von Falkenhayn (care fusese înfrînt la Verdun) atacau Oltenia dinspre Banat. Iorga a încercat să ridice moralul refugiaților: "Ați venit acasă la voi", căutînd să-i ajute să se simtă la largul lor la București 46. Dar germanii, cu forța lor modernă, mecanizată, disciplinată și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Congresul Internațional de Istorie de la Oslo din 1928. Luînd contact cu doamna Kollontay și cu alți istorici ruși, Iorga menționa "farmecul burghez" al acestora, "franceza și pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul îi amintea lui Iorga de tristețea afișată de nomazi la moartea conducătorilor lor spirituali și militari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de alianță francez". Iorga era îndrăgostit de Franța, faptul ca poziția României să fie legată de cea a Franței constituind pentru el un ideal. O asemenea politică externă a României părea justificată în anii '20. Dat fiind că Germania fusese înfrîntă, iar Rusia era la pămînt, Franța ajunsese cea mai mare putere de pe continentul european. Dar exista ceva artificial în situația aceasta, și măsura în care ea era iluzorie avea să devină limpede în deceniul următor. În ciuda îndelungatelor sejururi ale lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
națiunile cristalizate și definibile și cele care nu întruneau aceste calități. Atunci cînd grecii au început să imigreze în Anatolia locuită de etnici turci, Iorga a luat o atitudine fermă împotriva acestei acțiuni, neplăcîndu-i nici faptul că turcii i-au înfrînt pe greci. Iorga vorbea despre "fanaticul albanez, Mustapha Kemal și considera cu tristețe înfrîngerea grecilor drept "ultimul capitol al lui Xerxes". Părerea lui era că instituirea unei Grecii pe două continente era imposibilă, indiferent de faptul că aceasta constituia sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neamul românesc". Așa cum i-au explicat autorului cărții de față membrii familiei Iorga, Iorga a luat decizia de a desființa ziarul mai ales din cauza lui. Ultimele cuvinte ale lui Iorga, tipărite pe ultima pagină, au devenit celebre: Atunci cînd ești înfrînt, steagul nu este predat. El va fi înfășurat în jurul inimii"31. Iorga a plecat la Văleni, unde spera să-și găsească liniștea și să fie în siguranță. Doamna Liliana a rămas la București ca să-și continue studiile și munca. Se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a continuat să lucreze la istoria universală 34. Pe lîngă opera sa istorică, a scris și două piese cu subiect istoric, ca de obicei. Prima, Baiazid, sub pretextul că descrie viața sultanului otoman care, după multe succese, a fost înfrînt și vîrît într-o cușcă, era o alegorie istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici concepția politică a lui Iorga din aceste zile întunecate. El nu a crezut niciodată în durabilitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
glorioasă metropolă imperială În capitala secătuită și Împuținată a unui stat-reziduu minuscul, Viena a intrat pe o pantă descendentă, sfârșind ca bastion de provincie al unui imperiu nazist căruia majoritatea vienezilor i-au jurat frenetic credință. După ce Germania a fost Înfrântă, Austria, repartizată În tabăra vestică, a primit statutul de „primă victimă” a lui Hitler. Acest noroc de două ori nemeritat i-a permis Vienei să-și exorcizeze trecutul. Uitându-și În mod convenabil simpatiile naziste, capitala austriacă - un oraș „vestic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a naziștilor au distrus economia germană, provocând inevitabil suferință și haos, și că germanii nu pot fi exonerați: toate acestea li s-au Întâmplat din vina lor. Germania nu va fi ocupată În scopul eliberării, ci ca o națiune inamică Înfrântă”. Sau, cum spunea Morgenthau Însuși, „e vital ca fiecare persoană din Germania să Înțeleagă că, de această dată, Germania e Învinsă”. Pe scurt, ideea era să se evite una dintre erorile majore ale Tratatului de la Versailles: germanii nu fuseseră obligați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]