5,437 matches
-
despre aromâni, dacă mai trăiesc, dacă mai vorbesc în graiul strămoșesc, dacă se mai gândesc la noi... Întâlnirea mea cu Albania și albanezii nu a fost o "întâlnire de gradul 3", ci de "gradul 4". Ceea ce aveam să văd acolo întrecea scenele din celebrul film SF american! La aeroport, lângă pista de decolare-aterizare câțiva copii își pășteau oile și caprele, și la aterizarea avionului nostru au început să arunce cu pietre, pomii care străjuiau drumul de la aeroport în oraș erau fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost scurt fiindcă tot orașul "fierbea" în pregătirea concursului de a doua zi. La ora 8,00 am fost luați în primire de Prefect și plimbați peste tot pentru a înregistra ce se petrece. Și ce-am văzut mi-a întrecut așteptările tot orașul era mobilizat, de la cei mai tineri, în cărucioare, la cei mai bătrâni, în bastoane. Participau femei, bărbați, albi, negri, mulatri, asiatici, studenți de la cele 6 universități ale orașului, funcționari, comercianți, cadre medicale însoțind "bolnavi" în cărucioare sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
operă ca intermediar? Nu puțini sunt cei care refuză să meargă la operă, preferând să o asculte pe disc sau În concert. Pentru a găsi perfecțiunea absolută În sunet, fără Îndoială, trebuie să asculți un CD bun, nimic nu-l Întrece În acuratețe. Dar pentru amatorii de experiență directă, Între opera ca spectacol sau concert, ce e de ales? Directorii de operă se grăbesc peste tot În lume să angajeze nume mari pentru a atrage publicul și e firesc să aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sunet posibil, a aterizat pe podeaua scenei, lucru pe care nici măcar Domingo nu Îndrăznise să-l facă! Ovațiile publicului au inclus elita regală, iar la sfârșit Franco, extenuat, dar surâzător, a venit drept la mine ca să afle dacă l-a Întrecut sau nu pe Domingo. L-am Îmbrățișat, asigurându-l că da. Nu l-am revăzut de atunci. Recent am aflat de moartea lui. Sper că Își cântă nota favorită printre Îngeri. Anul Gozzi Beni Montresor, scenograful cu care am colaborat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
s-a oprit din cântat. Manifestările pro și contra care au dus la o nouă „bătălie pentru Hernani“ În același oraș s-au calmat de-a lungul anilor. Până și critica, inițial de o virulență mordantă (pe francezi nu-i Întrec nici românii când e vorba de mușcături), după câțiva ani de reluare a spectacolului, și-a schimbat curios opinia și a scris În termeni elogioși. Era vorba totuși de aceeași montare, aceeași concepție! Timpul uneori schimbă perspectiva. Am lucrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi ușor coruptă În acest fel!). Creșterea rapidă, gândirea cu viteză cuantică, sistemul circulator, năvalnic ca o navă de coastă - toate formele de vitalitate sunt forme de velocitate și nu-i de mirare că un copil În creștere dorește să Întreacă natura dorind să se bucure cât mai mult de spațiu Într-o perioadă de timp cât mai scurtă. Înlăuntrul sufletului omenesc există plăcerea spirituală pe care i-o furnizează posibilitățile de a depăși gravitația, de a Învinge și a reproduce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat un Mare Apărător al Creștinătății! Mihail, "vesel" și el: Trăiască! Ștefan râde cu îngăduință: Șendreo! Cotcodăcești de parcă Vodă aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamnei Maria, care, ușor, își retrage picioarele. Ștefan îi vorbește cu pasiune: Frumoasa, inegalabila mea Doamnă... La picioarele tale, depun biata mea inimă însângerată de iubire... Maria, îmbujorată, zâmbește și-l mustră în șoaptă: Inegalabilul meu Domn s-a cam întrecut din "împărtășanie". Ștefane, șăzi binișor... Se uită lumea la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură, nu ne întrece nici dracu'... De n-ar fi fost trădarea vornicului Crasnaș, amintește Șendrea, puțin a lipsit să ne bucurăm de cinstea și onoarea de a-l avea pe Măritul rege "oaspete" în Cetatea Sucevei... Crasnaș a plătit cu capul. Au plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac, îți mulțumim pentru împărtășania din marea ta înțelepciune; mai deslușim și noi, proștii, din rosturile neînțelese ale lumii; sunt multe gânduri mari și misterioase de care noi n-avem habar. Că doar la sprinteneala minții nici dracu' nu ne-ntrece, sare și Mihail. Visez o vreme, desigur, eu n-oi apuca-o -, când și-n Moldova vom înălța școli, catedrale, universități, vom aduna la Suceava fel și fel de învățați, vom avea meșteri zugravi pe pânză, vom închina și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să doarmă și domniile lor cu sabia sub căpătâi, veacuri de-a rândul; atunci să-i vedem cu ce "palazzo și catedrale" se mai grozăveau! Într-un fel avem și noi "catedralele noastre", pe care nimeni și nimic nu le întrece în măreție, spune Ștefan. Și când îngenunchem pe pământul gol, și când încleștăm degetele a rugă, cu obrajii uzi, și când ridicăm ochii spre cer, cupola catedralei noastre e plină de stele... Cunoști o mai măreață catedrală? Cea mai măreață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând -, dă socoteală de aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să recunoaștem, "Rex" aista-i mare! Jos pălăria! L-a întrecut până și pe Vodă Ștefan, la trasul sforilor. Puțin murdară, dar bine jucată politichia... Se spală, iese la spălat, spune Țamblac. N-ai pus la socoteală că-ți plătește și o veche datorie: "săgeata buclucașă" și rușinea înfrângerii de la Baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dacă aveți atâția bani și putere, ce-ați căutat aici la mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
primilor ani postbelici, o semnificație, deopotrivă, culturală și mondenă), tata m-a luat deoparte (sau eram numai noi doi?) și mi-a spus că, mai târziu, când voi crește mare, îmi va spune de ce bea (în anii aceia, într-adevăr, întrecea adeseori măsura, și nu numai în privința băuturii). Cuvintele lui m-au tulburat: exista, prin urmare, o taină, o taină pe care, când voi fi mare, mi-o va dezvălui. Despre ce să fie vorba, mă întrebam, foarte intrigat, înlocuind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prima -, cu o carte pe piept, căci fusesem nevoit să renunț la lectură; lumină puternică, inundând „scena” pe care se desfășoară, în picioare, tata, de abia întors acasă, băut dar nu beat, cu chef, cum se spune. De obicei, când întrece măsura, mă irită teribil, evit, ostentativ, să vorbesc cu el sau, dimpotrivă, mă năpustesc, cu vorbe pe care le regret apoi, asupra-i (mă răzbun - deși consider că nu am dreptul - pentru nopțile nedormite în copilărie din cauza lui). Acum - îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întuneric fulgerat din când în când de luminile de pe șosea, erau sincere. Tudor Vianu a fost omul, din literatura română, la care am ținut cel mai mult. Peste noapte mi-a fost foarte rău, cum mi se întâmpla întotdeauna când întreceam măsura, și abia a doua zi, spre prânz, mi-am revenit; mai zăceam încă în pat, epuizat, în cameră, pe lângă mama, se mai afla și domnișoara Marioara, vecina noastră de la etaj, o femeie în vârstă, micuță cât un copil, venită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acolo se mai poate trece. Încât, într-o zi, după repunerea în circulație a liniei tramvaiului 19, când am făcut o cursă cu el (Sf. Vineri, stația de plecare, mai era în picioare), am rămas uluit, copleșit, siderat: ceea ce zăream întrecea cu mult cele mai rele așteptări. Cât puteai cuprinde cu privirea se întindea un uriaș teren viran, un fel de Hiroșima curățată de dărâmături. Era un peisaj neverosimil, parcă de pe altă planetă sau... de pe altă lume. Poate de aceea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zoon politikon. În seara aceea, la oră târzie, de miez de noapte, ni se servea un soi de strașnică muștruluială, o aspră lecție de culpabilizare generală. Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei? Da, desigur, și ei, deși... Noi însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede. Ce mai, sunt vinovat, nu mai încape nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cărui secret pretinde că îl mai cunoaște doar el singur cu toate că, în realitate, nu știe nici un bob de meserie. Minunea se produce însă: impostura se transformă în inspirație. Forma perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții neștiutoare și rezultatul întrece toate așteptările. Taina bătrânului meșter, nedivulgată urmașului, este redescoperită de către acesta ca printr-o iluminare. Rubliov, care urmărise avid giganticul efort colectiv și, din ce în ce mai intrigat, comportamentul agitat și ciudat, de un despotism pe jumătate pueril, pe jumătate ținând de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la toți copiii mere, bomboane, zahăr pătrațele și nuci. N-o s-o uit niciodată. Eu crescusem mai mare și eram de ajutor la creșterea fraților mei mai mici. Vară mergeam la muncă câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne întreceam la prăsit. Tata mereu cântă cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsita, Pasăre măiastra, Pe drum cu spini încununat, Blândul Pastor și altele. El cântă și lacrima de duioșia cuvintelor care-L înfățișau pe Domnul Iisus și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
formă de con și cu o înălțime de 588 m. Este frumos îmbrăcat în multă verdeața. Multe soiuri de copaci: brazi, platani, măslini, lamai, portocali și alte soiuri. Și multe flori, fel de fel, care mai de care, parcă se întrec în coloritul lor atât de frumos, si cu un parfum de te îmbată mireasma lor. Și alte plante nemaiîntâlnite. Toată această vegetație te sfințește numai când o privești și te gândești la Mâna lui Dumnezeu care le-a făcut cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu toții bucuroși și binedispuși de căte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de rău. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeața, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări care se întrec în cantul lor. Sunt și câteva clădiri cu magazine. Iordanul este un râu frumos și liniștit care trece agale, mi se pare că spre răsărit. Pe malurile râului sunt multi copaci înalți, frumoși și umbroși. Parcă s-ar uni deasupra
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tocmai măsura vocației. Un artist autentic își alege modelul într-un plan al absolutului, fără evaluări pragmatice în privința șanselor. Unul care își propune un model mijlociu, cu gândul că-i va fi mai lesne să-l egaleze sau să-l întreacă, poate eventual izbuti, dar artist nu e. În ordinea aceasta, modestia nu e o virtute, ci mai degrabă o formă a imposturii. Bineînțeles, e important să-ți cunoști limitele, iar un artist veritabil și le cunoaște, măcar cu aproximație, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]