6,901 matches
-
a fost o alianță politică cu caracter defensiv între Alexandru II (Țarul Rusiei), Franz Joseph I (Împărat al Austriei și rege al Ungariei) și Wilhelm I (Împărat al Germaniei). S-a constituit în 6 iunie 1873, prin Acordul consultativ (Convenția de la Schönbrunn) între Alexandru II și Franz Joseph I. În cazul unei
Alianța celor trei împărați () [Corola-website/Science/299113_a_300442]
-
din 1861. Economia era ușor industrializată cu ajutorul investitorilor străini în domeniul căilor ferate și fabricilor. Statul era controlat de o nobilitate numită boieri, începută în secolul XX și terminată în secolul XVI, atunci când a venit la putere un împărat intitulat „Țar”. Ivan al III-a (1462-1505) a pus bazele unui imperiu care avea să apară mai târziu. El a triplat suprafața statului său, a încheiat dominația Hoardei de Aur, a renovat Moscova, și a început expansiunea teritoriului rus. Țarul Petru cel
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
împărat intitulat „Țar”. Ivan al III-a (1462-1505) a pus bazele unui imperiu care avea să apară mai târziu. El a triplat suprafața statului său, a încheiat dominația Hoardei de Aur, a renovat Moscova, și a început expansiunea teritoriului rus. Țarul Petru cel Mare (1682-1725) a luptat în numeroase războaie și a condus un imperiu ce a devenit o putere majoră europeană. A mutat capitala de la Moscova la St. Petersburg, și a condus o revoltă ce a distrus sistemul tradițional, medieval
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
european, modern și raționalist. Ecaterina cea Mare (1761-1796) a condus imperiul într-o epocă de aur. Ea a extins națiunea prin cuceriri, colonizări și diplomație. Ea a continuat politica de modernizare a legăturilor cu Europa de Vest începută de Petru cel Mare. Țarul Alexandru al II-lea (1855-1881) a promovat numeroase reforme, cea mai dramatică fiind emanciparea tuturor celor 23 de milioane de șerbi din 1861. Politica sa era protejarea religiei ortodoxe din Europa de Est împotriva islamului otoman. Implicarea Rusiei în primul Război Mondial
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
mai mare parte a Asiei Centrale. În 1914, statul era împărțit în 81 de provincii (denumite oficial „gubernii”) și 20 de regiuni (sau „oblasturi”). Imperiul Rus a fost, între 1721-1905, o monarhie absolutistă, și era condusă de un monarh, numit „țar”, din dinastia Romanov. Creștinismul ortodox era credința oficială a imperiului rus, și era controlată de împărat, prin intermediul sfântului Sinod. Clasele supuse imperiului rus erau împărțițe după cum urmează:
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
propria cale socialistă, sub conducerea politică a lui Iosip Broz Tito. Țară a criticat atât națiunile NATO, cât și cele ale Blocului răsăritean, si, împreună cu alte state, a pornit, în 1961, Mișcarea de Nealiniere, care a rămas afilierea oficială a țarii până la destrămarea acesteia. Iugoslavia a fost mereu o casă pentru o populatie foarte diversă (adevărat mozaic), nu numai în termeni de afiliere națională, cât și religioasă (mai multe religii: islam, catolicism, iudaism și protestantism, precum și diferitele rituri ortodoxe alcătuiau confesiunile
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
bolșevici, precum erau Stalin și Buharin, îl considerau pe Lenin conducătorul lor de drept. La cumpăna secolelor, Rusia a căpătat libertate de mișcare în Asia datorită alianței cu Franța, ca și datorită tot mai marii rivalități dintre Anglia și Germania. Țarul Nicolae al II-lea nu a reușit să coordoneze un plan coerent pentru politica față de Orientul Îndepărtat datorită conflictelor dintre ministere. Însă, mișcările necorelate și agresive în această regiune au dus în cele din urmă la izbucnirea războiului ruso-japonez (1904-1905
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
Witte și unii dintre diplomații ruși au încercat să obțină un compromis cu japonezii și să dea la schimb Manciuria pentru Coreea, dar inamicii politici ai lui Witte, apropiați ai curții imperiale, și șefii armatei și marinei au refuzat aranjamentul. Țarul a fost de acord cu punctul de vedere al celor din urmă. Disprețuind amenințarea japoneză și în ciuda alianței acestora cu britanicii, guvernul rus a tergiversat orice aranjament până când Japonia a declarat război în 1904. În războiul care a urmat, amplasarea
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
ale Balticii și Mediteranei. Cel puțin din punct de vedere teoretic, întăririle armatei ruse ar fi putut să-i scoată pe japonezi din zonele ocupate din Asia, dar revoluția izbucnită în Rusia europeană și presiunile diplomatice l-au forțat pe țar să accepte pacea. Rusia a acceptat medierea președintelui american Theodore Roosevelt, a cedat Japoniei sudul insulei Sahalin și i-a recunoscut acesteia influența asupra Coreei și sudului Manciuriei. Războiul ruso-japonez a fost un punct de cotitură în istoria Rusiei. A
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
versiunea rusească a logicii imperialiste afișată în secolul al XIX-lea de celelalte țări mari care aveau vaste zone subdezvoltate, așa cum erau Statele Unite ale Americii de exemplu. În 1894, urcarea pe tron a indecisului Nicolae al II-lea după moartea țarului Alexandru al III-lea, i-au oferit lui Witte și altor miniștri puternici posibilitatea să domine viața politică rusească. Politicile lui Witte a avut rezultate amestecate. În ciuda unei recesiuni economice grave de la sfârșitul secolului, producția rusească de cărbune, fier, oțel
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
rușii membri ai PSDMR pentru a forma o alianță antiautocratică. În ianuarie 1905, preotul ortodox Gheorghi Gapon, care era liderul unei asociații muncitorești finanțată din umbră de poliție, a condus un marș uriaș, pașnic, în Sankt Peterburg, pentru a înmâna țarului o petiție. Trupele chemate să mențină ordinea au deschis focul asupra mulțimii, ucigând sute de demonstranți, aprinzând scânteia revoluției ruse din 1905. Evenimentul acesta, care avea să fie denumit mai apoi "Duminica însângerată", combinat cu eșecul stânjenitor din războiul cu
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
sub numele dat de inițialele partidului drept "Kadeți", (în limba rusă "Конституционная Демократическая партия", prescurtat КД" - "KD"). Unii dintre membrii claselor avute au cerut un compromis cu grupurile de opoziție pentru evitarea unor tulburări mai mari. La sfârșitul anului 1905, țarul Nicolae al II-lea a fost forțat să promulge așa numitul Manifest din Octombrie, care dădea Rusiei o constituție și proclama dreptul la libertăți civile pentru toți cetățenii. În dorința de a stopa activitățile facțiunilor liberale, constituția includea aproape toate
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
fost forțat să promulge așa numitul Manifest din Octombrie, care dădea Rusiei o constituție și proclama dreptul la libertăți civile pentru toți cetățenii. În dorința de a stopa activitățile facțiunilor liberale, constituția includea aproape toate cererile lor, (răspunderea miniștrilor în fața țarului și Duma națională - parlament ales printr-un vot larg, dar nu universal). Cei care au acceptat acest aranjament au format un partid de centru dreapta numit "Octombriștii", ei numindu-l pe Witte ca prim ministru. În acest timp, "Kadeții" luptau
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
persoane oficiale, iar ca represalii, guvernul a ordonat executarea unui număr egal de teroriști. Pentru că guvernul a reușit să impună ordinea în țară și să asigure primirea unui împrumut de stat din Franța mai înainte de întrunirea primei sesiuni a Dumei, țarul Nicolae s-a simțit destul de puternic pe poziții pentru a-l înlocui pe Witte cu un funcționar mai puțin independent, Piotr Stolîpin. Prima Dumă a fost aleasă în martie 1906. Kadeții și aliații lor dominau parlamentul, deputații radicali de stânga
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
devansând coaliția formată de Kadeți, de polonezi și alte naționalități din centrul spectrului politic. Impasul în care s-au aflat guvernul și Parlamentul nu a fost depășit nici după convocarea celei de-a doua Dume în 1907. În iunie 1907, țarul a dizolvat cea de-a doua Dumă și a promulgat o nouă lege electorală, care reducea în mod semnificativ greutatea electorală a alegătorilor din clasele inferioare și a nerușilor și a crescut șanselor la un loc în parlament pentru reprezentanții
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
mâsură luată de Stolîpin a fost programul de reformă agrară. Ea a permis și câteodată a forțat dezmembrarea obștilor sătești și instalarea proprietății private complete. Stolîpin a sperat ca programul de reformă să creeze o pătură conservatoare de fermieri loiali țarului. Mulți țărani nu voiau să piardă siguranța oferită de obștile sătești, sau să permită străinilor de sat să cumpere pământul comunei. Până în 1914, numai 10% din obștile sătești fuseseră dizolvate. Până în cele din urmă, economia și-a revenit și a
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
pozitivă. În 1911, un agent dublu care lucra pentru Ohrana, l-a asasinat pe Stolîpin, iar locul lui în fruntea guvernului a fost luat de ministrul de finanțe Vladimir Kokovțov. Kokovțov era un om foarte prudent și un sprijinitor al țarului, dar el nu putea concura cu puternica facțiune a curtenilor care dominau guvernul. Istoricii au discutat dacă Rusia a avut sau nu prilejul să dezvolte un sistem constituțional viabil în perioada 1905 - 1914. Eșecul încercărilor de democratizare au fost datorate
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
dar el nu putea concura cu puternica facțiune a curtenilor care dominau guvernul. Istoricii au discutat dacă Rusia a avut sau nu prilejul să dezvolte un sistem constituțional viabil în perioada 1905 - 1914. Eșecul încercărilor de democratizare au fost datorate țarului, care nu dorea să renunțe la domnia autocratică sau să împartă puterea. Prin manipularea dreptului electoral, guvernul a obținut o Dumă mai conservatoare, dar mult mai puțin reprezentativă. Mai mult chiar, guvernul ocolea deseori hotărârile Dumei conservatoare și guverna prin
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
politicile guvernamentale au fost diferite, de la reformiste la represive. Istoricii au speculat pe tema posibilității ca reformele îndrăznețe ale lui Witte și Stolîpin să fi putut "salva" Imperiul Rus. Dar politica dictată de apropiații curții, combinată cu nesfârșita izolare a țarului și birocrația din restul societății au împiedicat sau stânjenit toate reformele. Suspendarea drepturilor civile a continuat și nici muncitorii, nici măcar Biserica Ortodoxă Rusă, nu au avut dreptul să se organizeze așa cum ar fi vrut. Discriminarea polonezilor, ucrainienilor, evreilor și a
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
Forțele rusești erau inferioare celor germane la toate capitolele, mai puțin în ceea ce privește numărul. În cele mai multe dintre luptele armate, armatele mai mari rusești le-au învins pe cele ale austriecilor, dar au fost înfrânte de cele ale germanilor. La declanșarea războiului, țarul Nicolae al II-lea s-a străduit să obțină numirea [[Marele Duce Nicolae|Marelui Duce Nicolae]] ca Șef al Marelui Stat Major al Armatei. Marele Duce, văr al țarului, era un individ competent, dar nu a reușit să participe la
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
dar au fost înfrânte de cele ale germanilor. La declanșarea războiului, țarul Nicolae al II-lea s-a străduit să obțină numirea [[Marele Duce Nicolae|Marelui Duce Nicolae]] ca Șef al Marelui Stat Major al Armatei. Marele Duce, văr al țarului, era un individ competent, dar nu a reușit să participe la elaborarea strategiei sau la numirea comandanților. La începutul războiului, ofensiva rusă din [[Prusia Orientală]] a atras suficiente trupe germane de pe frontul de vest pentru a permite francezilor, belgienilor și
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
în special în rândul noilor recruți de la sate, care erau puși în fața perspectivei de a fi folosiți pe post de [[carne de tun]] de către conducătorii militari incapabili. Situația a continuat să se deterioreze. Într-o încercare de a salva curtea țarului din mocirla în care se înfundase, un grup de aristocrați l-au asasinat pe Rasputin în decembrie 1916. dar moartea misteriosului "vindecător" nu a adus vreo schimbare majoră în bine. Conflictele tot mai dese dintre țar și Dumă au slăbit
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
de a salva curtea țarului din mocirla în care se înfundase, un grup de aristocrați l-au asasinat pe Rasputin în decembrie 1916. dar moartea misteriosului "vindecător" nu a adus vreo schimbare majoră în bine. Conflictele tot mai dese dintre țar și Dumă au slăbit ambele tabere ale guvernului și a mărit impresia generală de incompetență. La începutul anului 1917, deteriorarea stării căilor ferate a dus la crize acute de alimente și de combustibil, care au provocat dezordini și greve. Autoritățile
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară. Potrivit pomelnicelor de la bisericile din Câmpulung și Râmnicu Vâlcea, el a fost căsătorit cu Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 - 1364) și Teodora, căsătorită cu țarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 - 1371). Din legătura ultimilor doi se va naște țarul Strațimir al Bulgariei. Fiind repudiată de țar, Teodora se va călugări sub numele de Theofana. În lipsa oricăror elemente documentare, începutul domniei lui Basarab I a fost
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Râmnicu Vâlcea, el a fost căsătorit cu Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 - 1364) și Teodora, căsătorită cu țarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 - 1371). Din legătura ultimilor doi se va naște țarul Strațimir al Bulgariei. Fiind repudiată de țar, Teodora se va călugări sub numele de Theofana. În lipsa oricăror elemente documentare, începutul domniei lui Basarab I a fost situat cu aproximație în 1310, potrivit tradiției consemnate în cronica lui Luccari cu privire la întronarea
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]