6,958 matches
-
în picioare. De ce nu vă gândiți voi la ceva? De ce nu inventați voi un plan alternativ, hmm? — Trebuie să analizăm variantele pacifiste, spuse o voce. — Cum ar fi? întrebă cu răceală brigadierul și așteptă să i se răspundă. Liniștea se așternu asupra mulțimii. — Negocierea, spuse după câtva timp doamna de la Protecția Maimuțelor. — Oho! sări brigadierul plin de ură și triumf. Încearcă tu să negociezi cu o maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de lângă Sampath, pe pat. Putem să mergem peste tot cu dubița și să călătorim dintr-un loc în altul. Sampath se gândi la drumuri nesfârșite în vara aceea lipicioasă și nesfârșită care avea să vină atât de curând să se aștearnă dinaintea lor, la camioane unduind în valuri oboseala, la vibrația motoarelor în capul lui, la greața urcând din stomac și simți că îl cuprindea o fierbințeală de nesuportat, apoi o răcoare de gheață. Se gândi la vechea lui viață de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
prin lume, o femeie care să testeze fantasticele servicii ale lanțului de spa-uri de lux. Julia și-a strâns degetele ca în jurul unui stilou imaginar. — Deci unde mama mă-sii trebuie să semnez? Ei, presupun că fiecare doarme așa cum își așterne, a râs Susan. Atâta timp cât nu te măriți cu el! —Să nu mă mărit cu el? Julia s-a uitat la ea nevenindu-i să creadă. — Sigur c-o să mă mărit cu el. De fapt, chiar o să insist pe chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai lesne. Vara te îngăduie și te iartă, îți amână sentința cu belșugul de fructe și de legume care nu mai au loc pe tarabe. Se revarsă și curg la vale pe foi de ziar și pe folii de polietilenă așternute pe trotuare. N-ar fi mare lucru să te saturi și numai uitându-te, sorbind din lumina mare a amiezii și, oricum, în trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă greu. E mare animalu’. D-aia nici nu pot să intru cu el în magazin, în aglomerație. Îl leg. Să-l auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care, la rândul lor, veneau peste jambiere pline de găuri, toate având nuanța aceea de cenușiu-cărbune la care ajung hainele negre după ce le speli ani de zile. Era momentul pentru o relaxare. Am bătut din palme ca să le chem, În timp ce așterneam salteluțe pentru ele și pentru mine. Au părăsit aparatele fără tragere de inimă, ceea ce era un semn bun; excepția o constituia Naomi, care abia aștepta să-și trântească fundul pe jos și să se holbeze la bine Îmbufnată În loc să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
toți. Linda o sfredeli pe Lesley cu o privire ce-ar fi trecut și printr-un zid de cetate, apoi ieși Înțepată din cameră. Derek Își retrase mâna vinovată și-o urmă În grabă. În liniștea de mormânt care se așternuse imediat după neașteptata scenă cu cei doi, auzirăm ușa de la biroul Lindei trântindu-se și sărind din nou din balamale. Linda urla ceva; nu puteam distinge cuvintele, dar conținutul general era inconfundabil. O clipă mai târziu, ușa zbură iarăși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
caută arareori să-l arate oaspeților, Îl lasă deoparte În favoarea grădinii, unicul său subiect de mândrie. Pe măsură ce soseau, invitații apucau cupele și se așezau În preajma cursurilor de apă, naturale sau artificiale, care șerpuiau printre plopi. Servitorii se grăbeau să le aștearnă Îndată covorul sau perna pe locul ales, dar unii dintre oaspeți se mulțumeau să șadă pe un bolovan sau chiar pe pământul gol; grădinile Persiei nu au gazon, ceea ce, În ochii unui american, le dă un aspect oarecum golaș. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mesei, s-a sprijinit în ele și s-a ridicat. „Gândire liberă, ei da, te apucă și râsul.” A pornit cu pași târșiți spre bucătărie și acolo a continuat să vorbească de una singură. Iarăși citise Hugo. Pe Zola se așternuse un strat gros de praf, nu însă și pe Hugo. Simțea adesea nevoia să se întoarcă la el. Sofaua, așezată în stânga mesei, avea stofa ruptă din loc în loc și ea întinsese o pătură pe deasupra. În spatele meu, ușa de la balcon făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un ștergar și-și așează deasupra merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-au rostit destule cuvinte.” „De ce vorbesc țăranii așa de puțin?” „Pentru că nu e nimic de spus. Viața unui țăran nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
agent fiscal, așa că mi-am putut cumpăra haine și încălțări. În februarie a nins neîntrerupt o zi și o noapte, pe urmă mereu și mereu. După câteva zile, mi-a fost cu neputință să mai plec seara acasă. Zăpada se așternuse înaltă de un stat de om, se săpaseră drumuri prin ea cu lopata și orașul semăna acum mai curând cu un sat. Circulația se blocase și eu am rămas prizonier acolo, în centru, pentru că nimeni nu e în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că îl văd pe Superman zburând pe deasupra țării noastre: a astupat într-o secundă toate gropile de pe străzi, a construit cât ai clipi nenumărate locuințe frumoase, a făcut să curgă prin țevi șuvoaie de apă caldă și a șters praful așternut pe străzi și pe oameni. În urma lui totul lucea, ca scos din reclame. Ajuns la marginea capitalei, Superman s-a oprit din zbor, s-a uitat împrejur, a făcut o mișcare cu mâna și tot ce fusese alb-negru a căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frumoase și străzi curate și totul pare să strălucească.” „Nu-i adevărat că totul strălucește”, a spus Matei, vărul meu. „Sunt multe filme polițiste făcute la New York și în ele se vede exact ce a povestit unchiul Marius.” S-a așternut tăcerea. „Poate nu privim noi cum trebuie.” Asta făcuse mama. Tata a început să tușeacă. „Oricum ar fi, Marius, nu vrei să ne povestești mai departe?” „Întâi am lăsat bâta în mașină și ne-am dus să facem curățenie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu privirea și eu eram mândru că mă aflu într-un automobil așa de mare, venit din Italia. Era ca și cum, întorcând după primul colț, am fi dat de Piazza Venezia și de Colosseum. Acasă, mama s-a și grăbit să aștearnă masa și a pus pe foc cratițele cele mai mari. Între timp cumpărase varză dulce și carne tocată - „la prețuri exagerate”, a suflat ea în urechea tatei - și voia să gătească sarmale. Dar Francesco s-a împotrivit și toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
colțuri îi rămâneau semințe și zeamă. Femeia le ștergea dintr-o mișcare, cu dosul palmei. Mergeam până aproape de poarta Leei, dar n-aveam curajul să bat. Făceam stânga împrejur, mă duceam la școală și intram în curte. Vacanța de vară așternuse liniștea peste tot. Uneori veneau câțiva copii să se joace, pe urmă plecau în altă parte. Apoi soseau ciori, vrăbii și porumbei și ciuguleau boabe de pe pământ, fără să se sinchisească de mine. Își luau zborul și ele. Pe sub platani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în verde. Din loc în loc, vopseaua se jupuia. Imediat în spatele băncilor, porneau cărări printre copacii la umbra cărora se odihneau sau dormeau oameni. Perechi de îndrăgostiți, bețivi, țărani. Pe băncile înguste ședeau soldați în termen cu părinții un mic ștergar așternut între ei, iar pe el ouă, carne, roșii, aduse de acasă, din gospodărie. Rareori îi vedeai stând de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii ale soldaților ca de obicei. Aveau liber de la cazarmă. Bătrânii ședeau lângă bastoanele lor maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în America. America e o țară așa de întinsă și puțin populată, că au loc și extratereștrii. Mă rog, așa spune tata, când glumește pe seama mea.” „Crezi în extratereștri?” „Clar. Și tu?” „Eu nu cred.” Pentru câteva minute, s-a așternut tăcerea. „Alin?” „Da, Ariana.” „Mergem să ne plimbăm?” Fir-ar să fie. Să mă plimb cu Ariana, cât de mult îmi dorisem asta, dar cum să mă scol din iarbă, fără ca ea să bage de seamă că nu sunt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Greierii au tăcut. Mama tace și ea, nu-și amintește nici o întâmplare interesantă, altfel s-ar întoarce spre mine, ar zice „dragul mamei” și s-ar pune pe povestit. În față, pe bordul de plastic închis la culoare, s-a așternut un strat gros de praf și pe parbriz se văd pete albe. Aceia au fost odată țânțari, în fiecare vară se strivesc cu miile de parbrize. O întreb pe mama dacă-mi dă voie să stropesc cu apă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
intense ale unei dimineți de vară. Moartea coboară strada până unde se termină zidurile și se Înalță primele clădiri. De aici Încolo se află pe un teren cunoscut, nu există o singură casă dintre acestea și dintre toate câte se aștern În fața ochilor săi până la marginile orașului și ale țării În care să nu se fi aflat vreodată, până și În acea construcție aflată În reparații va trebui să intre peste două săptămâni ca să Împingă de pe o schelă un pietrar distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și nu îl mai jeli, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu va mai vedea țara în care s-a născut. Noga murmură ceva, iar eu mă ridic, îi ating fruntea, înghit aburii respirației sale fierbinți, boala ei se așterne asupra mea, grea și înfricoșătoare, dimineață nu voi mai avea de ales, o ambulanță albă va opri lângă casa noastră, ușile ei se vor deschide larg, bărbați îmbrăcați în veste strălucitoare o vor așeza pe targă, cu numai câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pământul se cutremură, până ce îmi dau seama că trupul ei lipit de al meu este scuturat de hohote de plâns, mă enervez, de ce a venit să mă deranjeze, de unde să iau puterea de a o liniști, dar pacea renunțării se așterne deodată peste mine, poate că rolul meu nu este acela de a o liniști, ci de a fi pur și simplu alături de ea, îi înlănțui trupul cu brațele mele, plânsul meu se confundă cu plânsul ei și suspinăm împreună, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar prefer să îl trimit pe el, intră tu mai întâi, asta o va ajuta mai mult, în timp ce dispare înăuntru trăgându-și picioarele după el înfricoșat, coridorul se golește, mă așez pe un scaun murdar și în fața ochilor mei se așterne, asemenea unei pături, imaginea celor doi, împletită cu sunetele vocilor lor, gemetele ei de durere, vocea lui încercând să o liniștească, iar între ei, sunetul inimii grăbite a pruncului, totul pe un ecran ceresc, și în încăpere plutesc întrebările, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că l-am pierdut, așa că oscilez între părere de rău și ușurare, dar mă așteaptă cu loialitate la semafor, îmi face cu mâna și dispare pe o stradă cu totul nouă, pare a fi proaspăt pavată, covoare de asfalt se aștern în fața noastră, un bărbat în vârstă cu o cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște clădiri în construcție, palide, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vreo șansă, dar el zâmbește, nu fi arogantă, deja te-am excitat, nici nu îți dai seama de ce ești capabilă, stai cu mine o lună și nu te vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]