13,876 matches
-
empirice care demonstrează că primii 20 de ani sunt pentru formare, că perioada creativă a individului nu Începe În medie decât la această vârstă (urmată, În paralel, de formarea continuă sub forma educației permanente a adulților) și că el va abandona viața publică la 60 de ani. O generație apare la fiecare douăzeci de ani și ea durează patruzeci de ani, ceea ce antrenează coexistența mai multor generații (cel puțin patru, dacă nu sunt luate În considerare decât cele care ating o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doua licență, de data aceasta în științe, în 1913. În timpul primului război mondial, de Broglie a servit o lungă perioadă în armată. El a primit comandă unei unități de radiotelegrafie încartiruita pe Turnul Eiffel și, timp de șase ani, a abandonat studiile în domeniul fizicii, dar s-a familiarizat cu telegrafia fără fir, chiar în perioada în care aceasta migra spre undele scurte. După război, de Broglie s-a întors în laboratorul fratelui său și, în următorii câțiva ani, din 1920
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
000 de ani. Lucrarea lui Libby “Datarea cu carbon radioactiv” a fost publicată în 1952, iar în 1960 el a a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru chimie. Libby a devenit o personalitate proeminenta în fizica americană. În 1954 a abandonat temporar activitatea la University of Chicago pentru a lucra în Comisia pentru Energie Atomică la solicitarea președintelui Dwight D. Eisenhower. Libby a fost considerat adept al războiului rece, în vreme ce alții au văzut în el un savant păcălit de politică guvernamentală
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
închinat „amintirii lui Alexandru Sahia” și reia tematica oportunistă din Umanitas. Poate fi surprinsă însă și o aplecare asupra imaginii poetice, autorul căutând forme și modalități de exprimare mai elaborate. Dincolo de mine însumi (1967), volum consacrat „memoriei lui G. Călinescu”, abandonează temele conjuncturale și, în versuri cantabile, lucrate cu vădită grijă pentru echilibrul prozodic, propune incursiuni în universul sufletesc sau confesiuni sentimentale ponderate. Partea ultimă a cărții este rezervată unor „interpretări” ale poeziei indienilor nord-americani, de fapt o traducere-adaptare a câtorva
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
realismul, naturalismul sunt recuperate cu oarecare întârziere în spațiul cultural românesc, procesul de sincronizare - susține criticul - înfăptuindu-se complet abia în secolul al XX-lea, în plină epocă interbelică. Pornind de la o perspectivă istorică, pe care, de altminteri, nu o abandonează vreodată, studiile lui P. se remarcă prin probitate, pasiune pentru valorizarea detaliului revelator, discernerea sensurilor imuabile în evoluția fenomenului literar, iar în ultima perioadă de activitate prin integrarea progresivă a dezbaterii teoretice și a disponibilităților oferite de orientarea accentuat comparatistă
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
perspectivă fundamental estetă și autoreferențială, în ultimele cicluri, Capricii cu retori și alții și Negru pe negru, corporalul („umezeala cărnii”), limfaticul, amenințătoarele „pulsuri acvatice” cuceresc spațiul poemului. „Năzuind să atingă limfa originară a ființei”, „reporter și scafandru în același timp”, abandonându-se senzațiilor dezarticulante, dar încercând să le ordoneze într-o viziune abstractă, poetul se transformă într-un „expresionist al peisajelor subliminale” (Al. Cistelecan). Lirica lui, asimilând și experiențele nouăzeciste, tinde să convertească retorica intelectualistă (de tip optzecist) într-o autenticitate
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
care se percep inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede în aceste clipe, ca singură cale de urmat, lupta. Lirica lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
pe colnice, sub brațe de troiță/ Mi-adorm prin țarini drumul, îmi zboară ochii - șiță -/ Și-mi sparg singurătatea de lespedea nămiezii”. Poezia târzie, aflată la o distanță de câteva decenii față de primele cărți, aduce o schimbare a registrului. Autorul abandonează versul cu prozodie canonică în favoarea celui liber, rezultatul fiind însă pierderea timbrului propriu. Saltul la titluri ca Promovările ploii, Principiul cerbilor induce o stare de derută, căci scriitorul nu mai seamănă cu el însuși în culegerile, deloc puține, apărute după
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
strigături. Astfel, apelul pentru adunarea literaturii populare difuzat de G. Barițiu prin „Foaie literară” îl găsește în plină activitate. Se pare că P. nu s-a îndreptat spre creația populară din proprie inițiativă, ci la îndemnul lui Timotei Cipariu, ulterior abandonând însă definitiv aceste preocupări. După ce termină studiile teologice, se căsătorește cu fiica preotului Simion Pop din Făget, sat în care va preoți până la sfârșitul vieții. Debutând cu versuri în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1839), P. scrie mai multe
PAULETI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
fiul Elenei (n. Mitu) și al lui Ignat Mihale, țărani. După absolvirea liceului la Chișinău (1942), se înscrie la Școala de Ofițeri de Rezervă, iar din 1944 participă la război, luptând și pe frontul din Cehoslovacia. O dată încheiat conflictul mondial, abandonează cariera militară, devenind student al Facultății de Litere și Filosofie și, în paralel, al Facultății de Drept din cadrul Universității din București (1945-1947). Este angajat cadru didactic universitar (1949-1954) și primește numeroase atribuții în domeniul cultural, la Uniunea Sindicatelor de Artiști
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
înregistrate ulterior în nomenclatorul ficțional numit fie „insectar” (Insectar de buzunar), fie „galerie” (Galeria palavragiilor). Oușor Pasăre, din schița omonimă, folosește apelul autorităților de a pleca în Oltenia „să ajute” la mecanizarea agriculturii ca pe un bun prilej să își abandoneze soția și să își hiperdimensioneze orgoliul de erou local, stupefiat că presa centrală nu-i remarcă viteazul gest și nu se grăbește a-i publica poza cu explicația „Înainte de începerea epopeii”. În Buricul pământului se prezintă, cu ironie constatativă, un
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
adevărat), face o pasiune pentru acela și moare pe un pat de spital, în urma unui avort, sperând până în ultima clipă în revenirea celui care o părăsise fără nici un scrupul. De aici încolo romanul capătă o inoportună tentă moralizatoare. Înțelepțit, Mihnea abandonează boema, pune mâna pe carte și se pregătește să devină un adaptat social superior. Deși pare a fi varianta câștigătoare a lui Ragaiac, destinul lui Mihnea ilustrează în esență și, poate, în ciuda voinței instanței auctoriale același eșec existențial. Căci Mihnea
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
și în cea a începuturilor perioadei moderne, factorilor culturali (civilizație materială, răspândirea tiparului și circulația tipăriturilor, religie și organizare ecleziastică, ideologii, mentalități etc.) le este acordată o atenție specială, dat fiind rolul acestora în configurarea literaturii propriu-zise. Îmbinarea cultural-literar e abandonată începând de la ceea ce e numit „emergența literarului” (capitolul Primul val romantic - 1830-1840), considerațiile privind fenomenele extraliterare relevante pentru literatură fiind pentru epocile ulterioare țesute în substanța comentariului istorico-critic. Modalitatea de tratare aplicată e, dincolo de acest punct, unitară: pe epoci, curente
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Ele au luat în discuție romanul românesc din acel moment, opera lui Mihail Sadoveanu, Maria Banuș, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, curentele (poporanismul, gândirismul), panorama ,,începutului de secol” etc. O parte din cronici, comentarii, eseuri [...] au rămas în pagina de revistă, abandonate cu premeditare. Căci condiția ingrată a cronicarului implică mai mult suferința străbaterii cu egală atenție a scrierilor ,,menite să rămână” alături de ,,producțiuni caduce, ba chiar maculatură curată”, decât bucurie a descoperirii. MIRCEA ZACIU SCRIERI: Sensul etic al operei lui Sadoveanu
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
modelul lexical al lui M. echilibrează raportul de forțe dintre vocația autonomă și cea heteronomă a literaturii - obiect al unui contencios milenar. Căci literatura reprezintă un „în-sine” care întotdeauna a dispus de mijloace ca să se prezinte cititorului drept un „pentru-altul”. Abandonând semnalmentele și constantele, Biografia... urmărește ce s-a petrecut pe verticala istoriei. Cele două tipuri de abordare se completează reciproc, cea de-a doua fiind o proiecție istorică a grilei conceptuale și a postulatelor metodologice sistematizate în prima. Calmul plat
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
pietrelor prețioase. Predominante sunt însă declamațiile galante și sentimentalismul minor, de romanță. Melodramatic sunt tratate și unele teme sociale (Cerșetorul), dar nu lipsesc câteva acorduri mai originale, ce puteau să justifice perseverarea. Acaparat de profesiune ori, poate, lucid, M. a abandonat curând preocupările lirice. Traducerile, apărute în presă sau incluse în volumul de versuri, onorabile, arată un spirit eclectic: sunt selectați, în egală măsură, Longfellow, Lermontov, Petőfi, Heredia, J. M. Guyau, Elena Văcărescu, Iulia Hasdeu, dar și o serie de poeți
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
în acest sens este cazul câtorva familii cărora accesul în gospodărie cu utilaje agricole sau autoturisme le este blocat de prezența unei conducte care traversează porțile gospodăriilor. O secțiune a conductei, obiect al unei investiții din perioada comunistă, a rămas abandonată odată cu întreruperea lucrărilor. Deși familiile afectate de prezența conductei ar fi putut să o îndepărtez cu propriile resurse, la aproape 20 de ani de la instalarea acesteia este încă așteptat ajutorul autorităților. Rețelele de suport sunt formate din grupuri mici de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
română de la Gyula” (pensionară, 67 de ani); „Se duc mulți la Gyula” (medic, 41 de ani); „Se duc la liceu la Gyula” (femeie, 52 de ani). Primarul localității ne declară că, în mod obișnuit, 50% dintre absolvenții de opt clase abandonează școala, și numai 20% dintre aceștia urmează cursurile liceale. Populația îmbătrânită a Zerindului, lipsa locurilor de muncă, dezavantajele materiale ale agriculturii și creșterii animalelor, toate concură la determinarea menținerii/creșterii migrației spre orașe sau în străinătate a populației tinere: „În
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în satele românești a rămas neschimbată doar fiindcă preotul întrupa virtuțile „omului cu carte”. Biblia, citită în diferite limbi, era abecedarul tuturor școlarilor, din prima clasă primară până târziu, către anii de la Universitate, când, cu o enigmatică suficiență, studenții o abandonau. Prin urmare, cultura de masă nu este creația postmodernității, ci visul secret al oricărei religii mesianice. Creștinismul pare să fi operat o sinteză aparte între ispitele nomade ale dominației (reflectate în experiența Imperiului Bizantin) și somnolența genei sedentare (exprimată, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Tezele lui Gadamer pot fi cântărite împreună cu intuițiile congeniale ale unor epistemologi ca Michael Polyani (cunoașterea tacită) sau Thomas Kuhn (incomensurabilitatea paradigmelor). Mai întâi de toate, Gadamer preia intepretarea oferită de Heidegger noțiunii grecești de adevăr. Amândoi sunt gata să abandoneze modelul atomist al teoriei despre adevărul-corespondență în favoarea noțiunii teologice de adevăr (a-létheia) ca revelație, survenire sau dezvăluire a unui înțeles multă vreme ascuns în neștiință sau uitare (léthe). Plecând de la această percepție dinamică asupra adevărului, Gadamer analizează întâlnirea interpretului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din țesătura narativ-praxeologică a virtuții. Poate secolul XXI să fie marcat de un totalitarism economic lipsit de rival în veacul obsedat de politic al celor două mari conflagrații mondiale? Într-o țară afectată de contraste paralizante - sărăcie medievală în satele abandonate de tranziție și opulență saudită în marile orașe - este nepotrivit să începi printr-o catilinară ideologică. Biserica are obligația de a-și recâștiga fidelitatea printr-un contract nu atât cu statul, cât mai ales cu cetățenii liberi ai Ierusalimului ceresc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva însemnări despre „Antropologi și religie”. Acest din urmă text vizualizează textura polemicii dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond ale analizei sunt juste din perspectiva teologiei, rămân de clarificat câteva suprapuneri conceptuale (relativizarea distincției dintre antropologia culturii și istoria religiilor). Alte aprecieri vădit simplificatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
schimb ideologie. Ecumenismul tinde să idolatrizeze birocrația de tip socialist, interiorizând standardele relativismului secular. Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
autobiografice despre imaginarul copilăriei sale. Avid după cărți care angajează idei și tentat mai ales de argumentele analitice, detașat de lumea specialiștilor academici și angajat responsabil în dezbaterea civică („politică”), aspirând la idealurile vieții creștine („a fi ortodox”) fără să abandoneze un aer cosmopolit intratabil, H.-R. Patapievici are o identitate vizibilă incertă. Ca autor conservator, el a știut să fructifice geniul inconsecvenței. Țintind dialogul cu un public foarte variat, Patapievici și-a păstrat o remarcabilă popularitate pe piața cărții. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
umanități. Știm astăzi cu toții ceea ce secole la rând adepții unei ontologii atomiste sau cosmologii mecaniciste au vrut să nege: principiul inseparabilității în experiența holistică a lumii. Fără să ignore riscul pierderii în detaliu, nici amatorii, nici profesioniștii istoriei n-au abandonat ideea unei viziuni panoramice asupra umanității. Pentru a înțelege cum am ajuns aici, breasla istoricilor discută pasionat structura enciclopediilor despre „istoria istoriei lumii”. Cu multe secole înainte ca savanții vechii Europe să fi cunoscut vertijul în fața alterității ori ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]