7,862 matches
-
așa de slab!" 3. Atunci Domnul S-a căit de lucrul acesta: Nu se va întîmpla una ca aceasta, a zis Domnul." 4. Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc și focul mînca Adîncul cel mare și apucase și cîmpia. 5. Eu am zis: "Doamne Dumnezeule, oprește! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este așa de slab!" 6. Atunci, Domnul S-a căit și de lucrul acesta, " Nici una ca aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă de cuvinte 85 Oglinda Pe palma udă zarea se răsfrânge și-adâncul ei perfect și limpezit, amețitor precum un antic mit în magica lucire mă va strânge. Așteaptă-mă oglindă, unde vezi, că știi să ierți reflexe peste ape și lași privirii tale ca să scape un carusel de coapte buze verzi! Desparte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer, Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
neștiute taine Culorile din vise mi-s prețioase haine. Și mă ascund așa-ntr-o doară printre valuri Nisipu mbrățișează o urmă-a mea, pe maluri; Din marea cea departe, de zgomotul absurd Mai fur un țipăt roșu de prin adâncul surd. Nu îndrăznesc niciunde, la stele să privesc, Dar am un ochi ascuns, cu el mă urmăresc Cât pot să merg spre tine, cu genele plecate, Cât pot să te ascunzi în jurăminte, toate. Timiditatea mea deschide porți de fier
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe pământașa e ea și poate nici nu știe Eu scriu ... Eu scriu și nimeni nu mă știe de râd sau plâng sau mai exist ... eu scriu cu suflet frânt și trist, ca un hoinar într-o pustie. Eu scriu adâncul meu de cântec, profund și cântărit cu tona, eu scriu din depărtări, ca Iona, ca el mă rog închis în pântec. Eu scriu alături de păcate, eu scriu din lumea de dezmăț, eu scriu nădejdea și învăț că dragostea le-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
PARALELELE SUFLETULUI". -fire romantică, impulsivă uneori prin prisma zodiei urăște minciuna . -iubitor de muzică ajunge redactor radio la mai multe posturi pe internet. -ambitios, iubește meseria și crede în înnobilare prin ea. -se caracterizează prin poezia scrisă aceasta izvorând din adâncul sufletului său. Suferință Mă doare și acum neîmplinirea Iar trupul meu nu are nici o vină, Atârna în idei dezamăgirea Cu lipsa mea acută de morfină. Mi-s brațele de vreme obosite Și nu mai pot să mai parez atacul, Iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sfârșitul anului. Și atunci s-a auzit dintr-odată sunetul roiurilor de lăcuste. S-au lăsat asupra culturilor tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un apartament de lângă de sala de audiențe și venea la mine în timpul pauzelor și între audiențe. Nu îndrăznesc să-mi doresc ca norocul meu să dureze o veșnicie. Încerc din răsputeri să nu am nici un fel de așteptări. Însă în adâncul meu îmi doresc să păstrez ceea ce am făcut să încolțească. Când împăratul Hsien Feng mă părăsește pentru alte treburi, mi se face imediat dor de el. Mă plictisesc ușor și sunt nerăbădătoare să se întoarcă. Când mă plimb prin grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din nou care este motivul pentru care mă aflu aici. Din șoaptele miniștrilor aflu că suflarea Hsien Feng s-a stins pentru puțină vreme de mai multe ori în cursul zilei, doar ca să își revină cu un huruit cavernos din adâncul pieptului. Fiul Cerului este sprijinit de două perne. Ochii îi sunt deschiși, dar nu se mișcă. Curtea așteaptă ca el să vorbească, însă împăratul nu pare să fie în stare. Deși Tung Chih este moștenitorul natural, în legea dinastiei Ch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bunurilor se impune. Ar fi, zicem noi, o soluție revoluționară și singura urgentă. ORA DESPĂRȚIRII DE UN PRIETEN Când scriu aceste rânduri e ora patru dimineața și pe masa mea cântă în șoaptă un mic tranzistor. Ascult și văd în adâncul ființei mele: pentru el, prietenul meu care a murit, nimic nu va mai cânta. Lumea în care mă mișc s-a micșorat. El nu mai e acolo unde îmi plăcea să știu că trăiește, scrie și își crește copilul. Niculae
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
O categorie de făcători de cuvinte a fost desemnată prin denumirea de scriitori pășuniști, asta ineluzînd adică pe acel scriitor care stă înfipt cu ambele picioare în pășune și sub vraja și seva care simte cum i se urcă din adâncuri la cap, face cuvinte, în special poezii. Făcătorii de cuvinte nu s-au recrutat însă numai de prin pășuni sau de pe plaiuri, adică de prin acele așezări în care psihologia și moravurile oamenilor sânt între sat și oraș, prin urmare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
NOUTATEA TIPURILOR UMANE Țărănimea a încetat de mult să mai fie un mediu senzațional pentru cititor, dar dacă stăm să ne gândim bine, nici orașul nu se poate lăuda că nu e un mediu explorat până la sațietate. Având undeva în adâncurile ei tendința de a se constitui într-o lume închisă, capabilă să se dispenseze de mișcarea turbulentă și anexionistă a orașelor, țărănimea a putut, în această încercare a ei disperată, să creeze valori morale și spirituale care au fost apoi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul bojocilor și-i Îndemna pe toți să nu se teamă. „CAP-ul trebuie desființat! E o rămășiță comunistă! Luați-vă vaci, oameni buni, că sunt ale voastre. Nu lăsați leprele comuniste să vi le fure! Luați-le voi, că ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin Înainte de a nu mai putea să plece. La Început era adânc, cu malurile tăiate drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână de năpârcă. Dihania se azvârli apoi În adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub cireșul amar de pe fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe culme, care apăruse acolo semeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure pe neprihănita filă cuvinte parcă nu de mintea mea strunite. Eu le priveam doar și-o Îndoită simțire din adâncuri Îmi răscoleau: de teamă și-ncântare. În zborul lin ele se-nșiruiau Într-un anume fel, se desprindeau și-apoi se-alcătuiau În altul; când atingeau al coalei de hârtie chip, alcătuirea lor, de nerostit pentru prea rele buze, chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
groazei strânse-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre-nalt. Venea Sfârșitul Lumii. De groaznicele chinuri, prea stors de vlagă, trupul se prăbuși-n adâncul leșinului abis. Trezitu-m-au din moarte toții bunii mei vecini. Mai bine mă lăsau să-mi piară răsuflarea, căci de trăit nici gând să pot, scăpat, distrus, din aspra-ncrâncenare. Blândul lăcaș, zidit de mâna bunului meu tată, ce-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Împrietenisem cu un rudar, Lică. Băiatul ăsta s-a Înecat În Gropanul de la Dunăre. S-a aruncat În apă, Încins de soare și de vin, a făcut un șoc termic și-a murit. Când tată-său l-a scos din adâncuri, Lică avea ochii deschiși. Nu părea nici mirat, nici Îndurerat, chipul lui nu arăta nimic. Numai ochii ăia deschiși, care priveau spre nicăieri și nu aminteau deloc de veselia băiatului de pe când trăia, mi-au rămas multă vreme În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut nimeri una mai bună...). Pesemne că li se aplecase bieților chițcani de nu Îi puteam ademeni cu toxica alcătuire grețos-dulceagă. Mă simțeam mult mai bine În Împuțiciunile ălea de săli decât În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici un caz afla - pașii l-au dus către Valea Morii, În apropierea Eleșteului pe malul căruia a și adormit. Numai printr-o minune nu s-a rostogolit prin somn, spre a cădea și a se scufunda mortal În apa și adâncul nămol ale Eleșteului. A doua zi dimineața, pe la zece, soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit pe trei cărări spre teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o fată la locul ei, făcuse repede doi copii și nu apucase nici măcar o dată să meargă la război, despre care auzise de la profesorul Foiște c-ar fi fost Închinat unei iubiri curate din trecut și ai cărei eroi zăceau În adâncurile unui deal ce se Încăpățâna să nu-și nască taina de mii și mii de ani Încoace. Poveștile de iubire spuse de Foiște Îi mișcau pe ascultătorii de parte bărbătească fiindcă știau cu toții că poetul Își pierduse putința cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]