79,378 matches
-
timp, neștiind de fapt ce-i lipsește. Deschizând ochii își aminti de ce coborâse și că i se răcea cafeaua așteptând-o, ea întârziind în brațele lui imaginare. Coborî repede cele câteva trepte de la intrarea în bloc. Ieși în stradă și aerul rece al dimineții o învălui, înlăturând treptat căldura îmbrățișării. Realitatea era rece, iar senzația că e urmărită își făcu iarăși simțită prezența. Se uită în toate direcțiile, dar nu văzu nimic suspect. Și totuși nu putea alunga acel semnal de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică. Încet, încet se calma. Fiecare tehnică aplicată îi ușura din greutatea pe care o resimțea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pași.” Acum era foarte hotărâtă. Nu mai avea cu ce să se îmbrace. Era nevoită să ducă la bun sfârșit o treabă începută. Coborând scările verifică iarăși dacă primise răspuns la întrebarea ei. Nimic. Dezamăgită, ieși din scara blocului. Afară, aerul fierbinte de vară timpurie o învălui plăcut. Soarele ardea tot ce atingea pe pământ cu razele sale fierbinți. Ochi negri, insistenți și iscoditori, o urmăreau din umbră. De fiecare dată când ieșea din casă avea aceeași senzație stranie că e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe butonul verde pentru a-l chema cât mai repede. Zgomotul din spatele ei se auzea până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă, că nu are suficient aer. Respiră adânc încercând să-și recapete calmul. Valuri de căldură îi inundau trupul slăbit. Transpira abundent. Își descheie nasturii de la sacou făcându-și vânt cu mapa cu acte. Înțelegea, în acel moment, atitudinea secretarei care o privise de sus din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
special sub cutiile poștale pentru a aduna revistele publicitare, era plină. Cineva avusese grijă să le adune din cutii și să le pună acolo. O scutise pe ea de o muncă în plus. Aruncă plicul în rucsac și ieși în aerul cald al dimineții de toamnă. Era curioasă să vadă ce i-a scris, dar voia să citească mesajul într-o atmosferă destinsă, în natură, departe de tot ce însemna civilizație, doar ea și... el. Nu era încordată și nici nerăbdătoare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
boltă de trandafiri albi. Parfumul lor o opri din orice activitate pentru câteva clipe. Își răsfăță nările și-și umplu plămânii cu mirosul amețitor. Repetă de mai multe ori acțiunea, nesățioasă, dornică să o inunde aroma relaxantă. Avea nevoie de aerul acela proaspăt, parfumat. Locul era ferit de ochii trecătorilor indiscreți. Nu erau mulți, dar erau. Avea tot ceea ce căutase, tot ce avea nevoie. Soarele își reluase locul pe cer, alungând norii cu ușurință. Karina era ferită de razele lui care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Lama rece a cuțitului pe care îl mânuia cu degajare și dexteritate îi atinse buzele uscate. Tresări la impactul cu obiectul metalic dur. Ritmul inimii se accentuă, din nou. Aștepta nemișcată, cu frica cuibărită în gât, care îi consuma tot aerul. De ce era în stare acest om? Nu-i văzuse această latură, doar i-o intuise în momente răzlețe, de-a lungul timpului. - Relaxează-te, iubito! Nu-ți voi face nimic rău. Vreau doar să-ți arăt că sunt în stare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să mănânce mai nimic, doar ciugulea câte puțin, apoi se retrăgea în pat. Încet-încet își reveni, iar Ana era hotărâtă să o scoată din casă. Nu mult, cât să obosească, doar atât cât să mai schimbe mediul și să respire aer proaspăt. Hotărî să iasă la o prăjitură, la o cofetărie cât mai aproape de locuinței Karinei. Ana plecă mai devreme deoarece avea de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo la o oră stabilită. Era o zi călduță de toamnă. Plouase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
plecă mai devreme deoarece avea de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo la o oră stabilită. Era o zi călduță de toamnă. Plouase de dimineață, iar picăturile încă străluceau în lumina razelor. Parfumul ploii se împrăștia în jur, în aerul umed și curat. Karina ocolea bălțile în încercarea nereușită de a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă nu urmărise stropii care cădeau din belșug, de la fereastră în dimineața aceea și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din grădina casei tale, pentru că el face parte din viața ta! Banii bărbatului și gustul bucatelor pregătite de femeie dau trăinicie căsniciei. Unii dintre noi sunt atât de răi, că pământul abia îi rabdă! Alții ar dori să plutească prin aer numai să nu-și supere semenii. Oameni și oameni... Ciocârlia o sfârșește cântând, stingânduse încetul cu încetul; bogatul scheunând și văicărindu se! Democrația ar trebui să însemne libertate și o înțelegere corectă a legilor pentru ocrotirea dreptății... Dar ce-i
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de mică! „Trecutul” pare a fi „prezentul” nostru cel mai sigur! Lumea este mare, nesfârșită numai pentru cei ce nu vor să-i cunoască marginile... A recunoaște forța dușmanului tău înseamnă că ai stofă de învingător! Parfumul florilor plutind în aer - invitația lansată albinelor să se adape din nectarul iubirii... Cine-ți pune scara să te ajute să urci n-o face întotdeauna dezinteresat. Materia primară a împlinirii unui vis este munca neobosită. Leagă prietenie cu oamenii puternici dacă vrei ca
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
în mod deductiv. Pentru că este de știut, înainte de a continua povestirea noastră, că mariajele pot fi inductive sau deductive. Se întâmplă, în realitate, cu destulă frecvență, că, umblând prin lume, se întâlnește bărbatul cu un delicat corpușor feminin care cu aerele sale și mersul său, produce fiori pe măduva spinării, cu niște ochi și o gură ce i se lipesc de inimă; bărbatul se îndrăgostește, pierde pasul și, intrat în reflux, nu se află un mai bun remediu de a scăpa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sau altul, ... dar don Avito... don Avito Carrascal! Cum să-i spun nu? Cum se face asta? Dacă ar fi trăit mama să mă sfătuiască... dar Fructuoso, nimic mai mult decât Fructuoso!". Îi readuse fratele la realitate o rafală de aer rece, pentru că Fructuoso del Valle, comerciant de grâne și președinte al comitetului, este un sac în sensul cel mai josnic de simț comun. Primind Carrascal scrisoarea Marinei, în care aceasta a acceptat relațiile pe care acesta i le-a propus
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină nu e mai mult decât splendoarea stupidității umane, ale acestei stupizenii care reprezintă sănătatea perfectă, echilibrul stabil. Marina nu mă înțelege; nici ea nu poate înota în aer, nici eu zbura în apă. A o educa? Imposibil! Femeia, în totalitate, este ineducabilă; propria femeie, mai mult decât cea a altuia. Așa gândește Avito. Și Marina? La puține zile de la transferarea puterii fratelui său la aceea a soțului, se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mănâncă, bea și pronunță cuvinte stranii. Și soțul tău? o întreabă Leoncia într-o zi. Soțul meu? A, da, Avito? Bine! Ce casă, Dumnezeul meu, ce casă! Trebuie să las deschisă noaptea fereastra camerei, prin care intră întunecimile exterioare și aerul proaspăt, nu trebuie să spumez oala, trebuie să cufund, în orice moment, tacâmurile în această cuvă cu soluție de sublimat coroziv care se află pe masă, și aceste vase stranii, gradate, și cu eticheta lor de H2O, și sarea cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
într-o zi Avito soției sale am găsit cu ce să o înlocuim... Aduce un gramofon, pune în el discul unei melodioase sonate și punând mâna pe manetă, zice: Vreau să asculți muzică. Pe lângă aceasta, vibrațiile ritmice vor palpita în aer și aceste vibrații se vor transmite în mediu... Acolo unde ajung, totul se va acorda în mod ritmic cât va fi posibil și, nu încape îndoială, fragedele celule ale embrionului se vor face mai armonioase... Vino, apropie-te, așează-te
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cloroformul ei. Sosește clipa, scoate capul viitorul geniu pentru a privi lumea, intră în scenariu și începe să răcnească. Este singurul lucru pe care îl face, căci ce are altceva de făcut decât să intre în scenă? Se joacă cu aerul, scoate un țipăt din străfundul gâtlejului său. Avito privește ceasul; ora 18 și 58 de minute. Acest cap... , zice cu leșin mama. Se va reface singură, răspunde medicul. Dar ce urât e, săracul! și surâde. Eh! zice Avito, a fost
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să admită, cât și să se despartă odată de acel sau acea deja admise? Asta este ca și cum ai merge pe nisip; asta este să-ți rupi brațul sufletului pentru a merge să dai cu tot efortul și să întâlnești doar aer, nimic mai mult. Se află aici o sută de scriitori, publică fiecare câte o sută de exemplare din fiecare dintre operele lor și le schimbă între ei, cum schimbă saluturile și invidiile". Cel care nu scrie, nu citește, și cel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-o, prietene Sinforiano, ca pe o glie dispusă să primească sămânța, că trebuie să dea rod, și prin urmare este sigur, ca și glia, trebuie să fie meteorizată... Ce teorii, vai ce teorii, don Avito! Să o meteorizezi, da; mult aer, mult soare, multă apă... De aici, eu cred că femeia trebuie să se dedice, în principal, educației fizice... Teorii în care se afirmă acum Carrascal, după căsătoria sa: femeia reprezintă Materia, Natura; în mod material și natural trebuie educată, așadar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
De aici, eu cred că femeia trebuie să se dedice, în principal, educației fizice... Teorii în care se afirmă acum Carrascal, după căsătoria sa: femeia reprezintă Materia, Natura; în mod material și natural trebuie educată, așadar. Cu copila, Marina, mult aer, mult soare, multă plimbare, mult exercițiu ca să prindă forță... Eu am ideile mele... Și săraca Marina privește la Forma sa, care are ideile sale, strângând la piept micuța, săraca fată, care va fi la sfârșit femeie, sărăcuța! Se lasă, se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile și capitelele, iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile și capitelele, iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel precum luciul albastru care iese în relief, și în așa fel se reflectă, că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
trebuie să alergi; la pas se ajunge înainte... Mergi, termină această gambă și nu-i pune atâtea tușe. Și astăzi, trecând cu asta o zi, pare că întreaga casă, draperia din hol, gravurile, totul se estompează în jurul său; întregul corp, aerul ce-l respiră, răsuflarea sa sunt o dorință arzătoare. Bine, și ce îmi spuneți Dvs.? Că... da! Vai, se simte geniu! Mulțumesc, Clarita, mulțumesc! Eu vă mulțumesc dumneavoastră! Dumneavoastră? Ție... Ție, și intră triumfător și hotărât. Intră în viață. Atacurile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu i-am spus ceea ce gândeam... mă voi întoarce... mă voi întoarce să-i spun... mâine... mâine!" Și mereu este mâine și se amână mereu cel mai fraged, inefabil ciripit al dragostei în tăcere. Emilio, de partea sa, își dă aere de protector, se pare că s-a decis să continue cu atitudinea față de sora sa: "Iată, știu secretul tău", dar o dată începe să gândească că asta nu e bine, că nu e nici serios, nici formal, că trebuie să spună
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu conținut real. Acesta este unicul ce nu trebuie să-i fie demonstrat, se demonstrează în sine, mai bine zis nu se demonstrează, că este nedemonstrabil. Asta nu e teatru, spună ce-o vrea don Fulgencio; a intrat în scenariu aerul infinitudinii, o imensă realitate misterioasă ce înfășoară teatrul. Și ce foc! Ce foc i-a aprins inima! Cum luminează propriul său cămin! Cămin? "Sărman tată!" îi spune demonul familiar cu voce delicată, arătându-i căminul său într-o nouă lumină
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]