6,798 matches
-
ca niște fantome cenușii. Mă zgribulesc și mă așez la computer. Chiar dacă tastele sunt reci, monitorul parcă arde... Și oare de ce simt un sentiment de vinovăție strecurându-se de fiecare data cand pornesc mirc- ul? Că atunci cand privirile mi se agață de un fruct frumos - dar oprit... Dragă Vick, Mă bucur că te-am cunoscut, mă bucur să te cunosc prin fiecare mesaj. Povestea ta mă întoarce în timp în acele zile pe care aproape le- am uitat. Țin minte că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și aia. Era un sentiment confuz. Îi uram pe toți! <victor37>: cred că știu - deși nu am trecut prin asta <victor37>: nu am fost niciodată un tip ‘bine’ <victor37>: nici nu știu să ‘agat’ <victor37>: de obicei eu am fost agățat <victor37>: sincer, cred că nu aș fi aflat niciodată că ești bilbiita <victor37>: pentru că nu as fi îndrăznit să mă leg de o fată atît de frumoasă <maya32>: <victor37>: aș fi gîndit doar “doamne, ce frumoasă e!” <maya32>: chiar, așa
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ar fi fost milă de tine <victor37>: ceea ce e, uneori, chiar mai rău... Rânește mai mult decît disprețul <victor37>: poate te- aș fi ocolit tocmai să nu-mi afli milă <maya32>: în ce condiții ai fi încercat totuși să mă agăți? <victor37>: dacă acest lucru, bilbiiala, nu avea importantă <maya32>: mda. Cred că de aceea l-am acceptat pe el <victor37>: a apărut, deci, si un el <maya32>: da. Prietenul unuia dintre ‘iubiți’. <maya32>: mai în vîrsta, peste 30 <maya32>: tip
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
a rezista la această stare, organismul trebuie să consume o mare parte din energia sa. Frica de moarte sau de agravarea stării fiind foarte mare, ei simt nevoia să creadă că există o cale de rezolvare, simt nevoia să se agațe de ceva care să le dea o speranță că lucrurile vor merge spre bine, așa cum Își doresc. Agățîndu-se de ceea ce le dă speranță și crezînd că lucrurile vor merge spre bine, nivelul de agitație, de disperare, de stres al omului
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o posibilă continuare, un sfîrșit potrivit. În bar, nu prea multă lume; nu era bine, de la o masă la alta puteau fi auzite chiar și șoaptele. S-au mutat În alt local; aici gălăgia era prea mare, iar din boxele agățate de-a lungul pereților muzica Întregea vacarmul. Ar fi trebuit să strige unul la altul pentru a se putea, cît de cît, Înțelege. După două-trei votci, ar fi fost și mai greu. Thomas ezita; nu faci oriunde o asemenea discuție
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
chiar de libertate. Nu era deloc lesne să te trezești, dintr-odată, slobod. Fără nevastă și prunci pe cap; fără bărbat, În cazul femeilor. Acestea ar fi fost În dezavantaj; unele, din simț matern; altele, de frică, și-ar fi agățat țîncii de poale. Acrite, cu trupurile, deseori, lăbărțate de nașteri, simțeau pericolul: nu era prea lesne de găsit alt bărbat. Poate, obosite, nici nu ar mai fi vrut unul. Nu era bine să fii liberă, considerau unele femei. Dar tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
murit vreodată. Sfinți cum erau, nu ar fi făcut, precum Lot cu fetele lui, copii, pentru a repopula pămîntul. Și așa, ar fi fost prea bătrîni. Dar sfîrșitul lumii tot nu ar fi venit, de vreme ce mai scăpaseră și ceva maimuțe agățate prin copaci; Thomas vroia să-i zică asta Antoniei, mai mult pentru a o necăji, În glumă, spunîndu i totodată că omul precis se trăgea din maimuță, că prea era nesimțit, avusese dreptate chelosul ăla de Darwin! Ce mai dansa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
piftia asta nu avea decît să-și judece singură soarta; Rusoaica, după mintea ei, găsea o singură cale: focul. Nu un alt potop - venea iarăși Noe și-i scăpa de la Înec nu doar pe ultimii cuvioși, ci și pe dezmățații agățați de arcă; Într-o acțiune de salvare scapi și pe ultima curvă, nu e și ea om? Ce s-ar fi Întîmplat dacă Isus nu ar fi iertat-o pe Maria Magdalena sau nu ar fi scăpat-o de la moarte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care acest bărbat își duce viața, lipsit de lumina ochilor. Încă de la prima pagină, Iustin Dobrescu este însoțit de vocea auctorială, ca un suport de care e preferabil să se sprijine, ca de bastonul pe care-l ține, de fantezie, agățat de braț. Vocea parcă îl conduce, îndreptându-i pașii într-acolo unde vrea să ajungă. E o senzație aproape materială, altceva decât glasul povestitorului, punctând, cu un soi de considerații filozofice sau psihologice, momentele cheie ale acțiunii. Ex. “Este interesant
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mă credeți! strigă el destul de tare, să fie auzit, în timp ce se apropie de turismul său cu brațul drept întins spre aripa stânga-față a acestuia. Iată! Mi-a spart și oglinda retrovizoare. M-a lovit cu bara de protecție. Oglinda a agățat-o cu lada. Norocul omului aceluia, că altfel intra drept în el. După ce m-a ciocnit, a trecut mult pe stânga, altfel... A fost întrerupt de sirenele a trei mașini: două de poliție și una de salvare. Au sosit aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aventuri câte ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vă dau un halat, că la ora asta nu are voie nimeni, doamnă... Și așa avem aglomerație mare cu niște amărâți pe care a căzut malul când săpau un șanț adânc, mai apucă să vorbească asistenta, în timp ce luase un halat agățat pe partea interioară a ușii. Așa... acum... sunteți de a noastră, dacă intră cineva... Eu sunt Lidia, ca să știți... Marian Malciu - Mulțumesc mult, doamna Lidia! Domnul doctor a venit deja? întrebă Iuliana cu voce scăzută, simțind cum îi ard obrajii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rămaseră ațintiți asupra unui halat de baie de al cărui guler era prins un bilet pe care era scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca halatul, de care erau agățate etichete cu numele său. Nu-i venea să creadă. Surpriza a doborât-o și lacrimi mari se prelinseră pe amândoi obrajii. „Doamne, omul acesta este o minune de a ta, Doamne! Cum Marian Malciu s-a putut gândi și la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la birou, o parte din dumneavoastră rămîne așternută pe traseu, răspîndită pe umerii și în pupilele sutelor de oameni întîlniți pe drum. o extraordinară operațiune de polenizare socială are loc în tim pul deplasării, minusculi subatomi din existența dumneavoastră se agață de alte ființe sau obiecte mișcătoare, încep să călătorească împreună cu ele și să se împrăștie în univers. să nu vă mire, deci, că uneori ajungeți epuizat la birou sau că seara, întors acasă, sunteți deja mort. orice ieșire din sinea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de unde îi observ pe amîndoi fără ca ei să se poată vedea unul pe altul. Nici nu știu de fapt ce așteaptă, ar trebui să meargă împreună la o cafea dar niciunul nu îndrăznește să se miște. Revenind de la masă am agățat de ușă tăblița pe care scrie îNCHIS, niciun intrus, deci, nu riscă să perturbe această scenă. Nu am de gînd nici să aprind lumina, sunt curios să văd cum vor reacționa spre sfîrșitul zilei cînd se va întuneca. Al tău
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ar teme să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi pufăie, nemulțumită, în creier. X intră. închide imediat ușa în spatele lui. își scoate pardesiul și pălăria, le agață în cuier. se șterge de sudoare, își schimbă cămașa. ezită să se apropie de fereastră. De la etajul șase se vede o prea mare parte din oraș. X preferă să se așeze la masa lui de lucru. Gesturile stereotipe îl calmează
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se amuza de fapt obligîndu-mă să mă scufund într-o situație de nisip mișcător. De altfel aceasta era senzația resimțită în timpul visului, de scufundare lentă dar sigură, fiecare gest și fiecare nou episod devenind tot atîtea greutăți care mi se agățau de mîini și de picioare pentru a mă trage tot mai în adînc. Visul 4 Iată un alt vis, structurat în mod perfid pe două etaje, și legat de universul trenurilor. aș spune chiar că este vorba de un vis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aprindă toate luminile, să aștepte timp de ore și ore în saloanele somptuoase ale recepțiilor. își comandă cîte un pahar de Porto sau de martini, soarbe din băutura reconfortantă și se gîndește. „La ce ?” alege la întîmplare una din cheile agățate pe panoul de la recepție și urcă în camera respectivă. nu doarme mai mult de o noapte în aceeași cameră de hotel. Știe că are acces la toate secretele orașului și acest fapt îl fascinează. Și-a făcut o listă cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acoperiș la altul și se stinge extrem de încet, după zeci și zeci de minute. Din cauza absenței vîntului și a lipsei de curenți de aer, frunzele au suferit o mutație genetică : atît timp cît nimic nu le perturbă încremenirea, ele rămîn agățate de ramuri. Imediat ce se produce însă un sunet sau o vibrație, frunzele cad. Dacă trec pe sub un măr și tușesc, o ploaie de frunze se revarsă peste mine. Dacă pocnesc de două sau de trei ori din degete, copacul sub
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să disting, din lista de news, cîte ceva despre viitoarea fuziune dintre compania American Airlines și American Airways. La un moment dat mi-a atras atenția și un fapt divers, un serial killer tocmai fusese arestat undeva în arizona. — tipul agăța fete și le ducea undeva în deșert, unde se prefăcea că mașina a făcut pană. apoi începea să o repare, dar de fapt o demonta piesă cu piesă ca să-și tortureze psihologic victimele, îmi explică Victor. a fost mare scandal
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Papa, și dacă anul ăsta marea o să se ridice și mai sus ? nu cred, nu știu, stai să vedem. mai mulți fotografi profesioniști își fixaseră aparatele pe trepiede și așteptau răbdători „evenimentul” : invadarea definitivă a uscatului de către mare. momîia se agățase de brațul lui Bernard ca și cum ar fi căutat un fel de protecție. înfășurați în pelerine ample, cu glugile pe cap, cei doi se pierdeau perfect în mulțime. nimeni nu ar fi putut spune dacă erau doi amanți, un tată cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dezaprobată de papa Francisc. Prin urmare, una dintre datoriile specifice consacraților este aceea de a menține vie amintirea botezului în laici și în cei ce fac parte din ierarhie, pentru a evita acele forme de clericalism de care se pot agăța membrii ierarhiei, laicii așa-zis «implicați», bărbații consacrați ori, uneori într-un mod mai grav, femeile consacrate. În calitate de persoane consacrate, noi suntem apărătorii unei identități profetice ce nu ne permite să fim nici simpli laici, nici totalmente membri ai ierarhiei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
evanghelică ca a noastră, în sensul acordării unei mai mari atenții adevărului și libertății persoanelor. Duhul sălășluiește în vremurile noastre ca și-n trecut, nici mai mult, nici mai puțin. Iată de ce avem dreptul să sperăm, și trebuie să ne agățăm de speranță, însă fără a uita că datoria fiecăruia dintre noi, așa după cum amintea Carl Gustav Jung, nu este alta decât aceea de «a învăța să iubim și să ne pregătim de moarte». Moartea aici nu se referă doar la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se cădea, spunea ea, să zică lumea că merge cu un bărbat străin. Felix cerceta acum strada cu multă circumspecție, ca să n-o mai întîlnească, însă într-altă zi fu iarăși prins și trebui să ocolească de câteva ori Calea Victoriei, agățat de brațul Aurichii, ca un câine de un lanț scurt. O trăsură luxoasă trecu pe lângă ei, și o mână le făcu un mic semn. Abia după ce trăsura era departe, Felix își dădu seama că era Otilia, împreună cu Pascalopol. Aurica spuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia? Perfect! Admirabil! Mă ocup eu! Discreție desăvârșită. În vreme ce Costache se agăța desperat de privirile lui Pascalopol, acesta zise liniștit: - Ai înțeles greșit. Vorbeam de altceva, de treburile mele de la moșie. Stănică privi cu o neîncredere îndrăzneață și, prefăcîndu-se grăbit, ieși pe cealaltă ușă, care dădea spre apartamentul din fund. Descoperind pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]