78,666 matches
-
diverselor culturi, cu precădere orientale, preluate însă ca portdrapeluri ale sinelui poetic solitar, pecetluit de o damnațiune pe măsura singularității sale: "Să pleci singur/ Să rămâi singur pe cale,/ Etern pelerin, să fii/ Raza lunii pe apa unui lac/ Nemișcat,/ Floare albă de cireș/ Liniștită și trecătoare./ Pe cale să fii, totul curge/ Lină cântare/ Nici învins și nici învingător,/ Totul curge și este" (Călător). Sunt versuri ale unui poet educat în spiritul învățăturilor răsăritene, conform cărora "totul este și nu este/ Suferă
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
creația lui Răzvan Mazilu, care să-l ducă într-o zonă inedită a performanței, mai departe, cu alte cuvinte, emoțional, prin tehnica desăvîrșită a interpretării, din punctul meu de vedere, m-a atins. Un tînăr proletar, să spunem, cu cămașa albă cu mînecile suflecate, merge la sală, aleargă pe bandă, ca și băieții de cartier, se îndrăgostește, iubește, urcă și coboară treptele unui bloc. Sus, jos, sus, jos, afară, înăuntru, zi, noapte. De peste tot, Bach. Înălțător. Ca acele sentimente pure, adevărate
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
apariție exotică, zbuciumul corporal, frămîntarea discursului lui Răzvan Mazilu, coregraf și dansator, prezența extraordinară a actriței Coca Bloos, rătăcită în propria-i singurătate, avînd o singură călăuză posibilă, propria-i poșetă - citat din Maaz Ek- ca un fel de baston alb al nevăzătorilor - un băiat de băiat care vibrează la Bach și îl traduce pe limba lui, a corpului său, inteligent și seducător - n-am înțeles de ce, dacă tot l-au invitat, îl folosesc atît de puțin, de ce nu asistăm la
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
că arată/ un soldat american încărcat cu arme și aparate sofisticate/ parașutat din greșeală în liniile irakiene/ pare speriat, confuz. pe mine mă duce gîndul/ la un înger căzut: da, da, un înger trebuie să fie" (O carte cu paginile albe). Există încă și alte neasemănări între lirismul d-lui Chifu și cel al antecesorilor d-sale din seria '60, cu care are în comun o fandare expresionistă. Acei poeți priveau universul printr-un telescop, pe cînd Gabriel Chifu folosește nu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
șofeze. Însoțit de gașca sa, Andrei trăiește din plin aventura la volan, în timp ce camarazii săi exultă delectîndu-se cu obscenități. Troleibuzul este parcat în față la P7, iar lui Andrei nu-i rămîne decît s-o invite pe Marilena pe calul alb, însă evenimentele iau o întorsătură tragică. Marilena, trădată în povestea ei de "dragoste" cu Giani, don Juan-ul de mahala cu mașină și toate cele, își taie gîtul, iar Andrei asistă la agonia ei, în timp ce lumina pîlpîie pe măsură ce viața se scurge
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
se atinge acest prag. Efectul colateral al multiplicării și diversificării liniilor stilistice (prozaică și înaltă, populară și cultă, reflexiv-intelectualistă și organic-viscerală) îl reprezintă falsetul. Mihail Gălățanu dă, pe alocuri, impresia că a uitat ce voia să scrie și completează spațiile albe, în disperare de cauză, cu ce-i vine la îndemână. Reflexele de poet și supratema cărții se anihilează reciproc. Situație cu atât mai stânjenitoare cu cât Inima de diamant se dorea un volum atent elaborat, demonstrativ, cu o teză. Protagonistul
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă și clapa neagră// această seară e fără sfîrșit/ se strecoară sub dimineți vesele/ și zile cenușii/ e ca un preș care ni se trage de sub picioare" (seară continuă cu rîul în spate). Sau: "stăteam într-un picior înghesuială mare/ alunecînd
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
concluzia că e bine să-și dateze intervențiile. Astfel că dialogul nostru a căpătat, curând după demararea lui, și această funcție de jurnal. Trecerea timpului este atent monitorizată și marcată, zilele începând să lase pe hârtie confesiuni ample sau, dimpotrivă, spații albe, datorate oboselii, plictiselii, necazurilor biologice. Omul care apasă pe clapele mașinii de scris (fiindcă Octavian Paler scria direct la mașină și apoi revizuia tot la mașină) se desprinde uneori de autor, cerându-și dreptul de a lăsa, într-o zi
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
discută, se dispută, în eternitate, vor fi pe sticla magică și în 2020, când schimbările de climă vor transforma bărăganele și văioagele noastre - inclusiv cele din regiunea secuiască - în jungle cutropite de uriașe ferigi, bambuși, orchidee, canguri, papagali multicolori, cobre albe și mamba negre. Când Bucureștii vor fi, în mod natural, port la Marea Neagră, mare cu toate conflictele dezghețate. Din ce pricini vom fi și atunci polarizați, prin ce urmări ale trecutului și nefericite poziționări ale momentului, tot ei ne-o
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
gest pe care nu l-au mai fă-cut și nu-l vor mai face nici-o-da-tă. Ad-mi-nis-tra-to-rul ne-gru lat în umeri, care s-a dovedit a fi un maestru al sur-fu-lui pe va-lu-ri-le po-li-ti-cii lo-ca-le când pu-te-rea elec-to-ra-lă a trecut de la albi la ne-gri și acum la his-pa-nici, isi îm-pros-pă-tea-ză zâmbetul pen-tru fie-ca-re chip de absolvent, ară-tân-du-le o curtoazie de-o-se-bi-tă - cel puțin așa i se pare lui Levy - ele-vi-lor albi, aflați aici în mi-no-ri-ta-te evi-den-tă. Mulțumim pen-tru că ați rămas la
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
sur-fu-lui pe va-lu-ri-le po-li-ti-cii lo-ca-le când pu-te-rea elec-to-ra-lă a trecut de la albi la ne-gri și acum la his-pa-nici, isi îm-pros-pă-tea-ză zâmbetul pen-tru fie-ca-re chip de absolvent, ară-tân-du-le o curtoazie de-o-se-bi-tă - cel puțin așa i se pare lui Levy - ele-vi-lor albi, aflați aici în mi-no-ri-ta-te evi-den-tă. Mulțumim pen-tru că ați rămas la noi, pa-re să spună strângerea să de mână pre-lun-gi-tă călduros. Vom pune pe pi-cioa-re Ame-ri-ca/New Prospect/Central High. În mijlocul unei lis-te aparent fără sfâr-șit, Ire-ne ci-teș-te cu voce
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
de un preot ca-to-lic și, ca un ha-târ fă-cut co-mu-ni-tă-ții mu-sul-ma-ne, de un imam. Un rabin și un pres-bi-te-rian ți-nu-se-ră niș-te predici prea lungi după gustul lui Jack Levy. Imamul, îmbrăcat în caftan, cu un turban în-fă-șu-rat strâns, de un alb or-bi-tor, stă în pi-cioa-re, la tri-bu-nă, si șuiera în ara-bă de par-că ar în-fi-ge un pumnal în publicul tăcut. Apoi în-ce-pe în engleză, poa-te tra-du-când cele spu-se: - Cu-nos-că-to-rul ce-lor vă-zu-te și ne-vă-zu-te! Mă-re-țul! Prea-î-nal-tul! Dum-ne-zeu este Creatorul tu-tu-ror lu-cru-ri-lor
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
nor din acea zi se-ni-nă. Cand Levy se gân-deș-te la Israelul mă-ci-nat de război și la cele câ-te-va si-na-gogi ră-ma-se în Eu-ro-pa, care au ne-vo-ie de pro-tec-ția po-li-ției zi și noap-te, bu-nă-voin-ța lui față de imam se ri-si-peș-te: în vesmântul sau alb, omul e ca un os în gâtlejul acestei ocazii fes-ti-ve. Pe Levy nu-l de-ran-jea-ză abrup-ta bi-ne-cu-vân-ta-re na-za-lă a pă-rin-te-lui Cor-co-ran, care pune ca-pac în-de-lun-ga-tei ce-re-mo-nii; evreii și ir-lan-de-zii au împărțit ora-șe-le Americii ge-ne-ra-ții la rând, și doar ta-tăl și
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
lui greu de în-țe-les - mu-zi-ca unei in-su-le bla-ji-ne, cu un bu-buit de tobe din de-păr-ta-re -, când am vă-zut po-li-țiș-tii de pe ho-luri și de la bu-fet. În Bar-ba-dos foloseam în comun niș-te ter-fe-loa-ge fer-fe-ni-ți-te și scriam pe fie-ca-re pe-tic alb de hâr-tie, atât de pre-țioa-să era edu-ca-ția pen-tru noi. Nici mă-car nu vi-sam să fa-cem rele. Aici, in clă-di-rea asta mare, voi aveți ne-vo-ie de paz-nici că la în-chi-soa-re și ele-vii fac ori-ce ca să distrugă. Nu în-țe-leg ură
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
o urgență, așa că vara asta... Taci, Levy. Nu vorbi atât. Poa-te că era bine că-i scă-pa-se acel "noi", amin-tin-du-i acestei fe-mei că era că-să-to-rit. De fapt, are impresia că amân-două sunt croi-te pe același ca-la-pod, cu pie-lea lor albă și ten-din-ța de în-gră-șa-re, dar Beth e cu două-zeci de ani mai îna-in-te. - Dar tu și Ah-mad? E îm-bră-ca-tă destul de cu-vi-in-cios - cos-tum de în crem peste o că-ma-șă albă - dar tu-șe-le de cu-loa-re su-ge-rea-ză un spirit li-ber, o ar-tis-tă, nu
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
că amân-două sunt croi-te pe același ca-la-pod, cu pie-lea lor albă și ten-din-ța de în-gră-șa-re, dar Beth e cu două-zeci de ani mai îna-in-te. - Dar tu și Ah-mad? E îm-bră-ca-tă destul de cu-vi-in-cios - cos-tum de în crem peste o că-ma-șă albă - dar tu-șe-le de cu-loa-re su-ge-rea-ză un spirit li-ber, o ar-tis-tă, nu nu-mai o mamă. De-ge-te-le ei în-de-sa-te, cu un-ghii scur-te, sunt în-căr-ca-te de ine-le cu turcoaze, iar bra-țe-le, aco-pe-ri-te cu puf au-riu în bă-ta-ia soa-re-lui, îi sunt pli-ne de brățări
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
au-rii și de coral. Cel mai sur-prin-ză-tor de-ta-liu este un batic de mă-ta-se, cu mo-de-le abs-trac-te și cercuri în cu-lori aprin-se, în-no-dat sub bărbie, ca-re-i aco-pe-ră pă-rul până la li-nia ne-cla-ră, cu fi-ri-șoa-re roș-ca-te, de unde în-ce-pe bol-ta albă, de ir-lan-de-ză, a frunții. Ur-mă-reș-te pri-vi-rea lui Levy și, vă-zând că se uită la eșar-fa cu-vi-in-cioa-să, dar sim-pa-ti-că, ea râde și îi dă lă-mu-riri: - El mi-a ce-rut s-o port. A spus că sin-gu-rul lucru pe care și
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
canalul ProCinema ar trebui să figureze nu doar pe marile ecrane din România, ceea ce nu s-a întîmplat, ci să fie asemeni unei cărți memorabile în cinemateca fiecărui iubitor de film. Este vorba de prima parte a trilogiei culorilor: Albastru, Alb, Roșu, culorile drapelului francez ilustrînd concomitet unul din cuvintele cheie din deviza Franței, dar și a Revoluției Franceze "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Filmul primește Premiul pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Veneția, unde ia Leul de aur în 1993
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
Antoine, îi aduce lănțișorul pe care și-l însușise, și cu el memoria ultimelor cuvinte ale soțului, " Încearcă să mai tușești acum", dintr-un banc scatologic, dar plin de umor; Olivier, se decide să continue concertul soțului, refăcînd spațiile lăsate albe prin dispariția intempestivă a acestuia. Prin intermediul său, află de viața dublă a soțului și o cunoaște pe amanta acestuia. Viața se ivește și aici, Sandrine (Florence Pernel), amanta soțului este însărcinată, iar Julie îi oferă locuința în care a trăit
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
bani cu puștii din cartier, bătătorind un/ pămînt fraged. vino și tu, îmi zice. dar eu, astăzi, sînt de/ rînd la citit, la canon. pe mine mă așteaptă bucuria/ scandării. eu împrăștii sămînța duhului, sora mea. și îi arăt/ cămașa albă de in, lungă pînă la glezne, sfoara cu care sînt/ încins, (...) sora mea, despuiată, este plină de bijuterii. coapsele ei sînt/ dulci iar țîțele ei sălbatice. un felinar aprins ziua și noaptea/ ține în brațe. și sora mea este mireasă
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
în Cele șapte ferestre ale labirintului, cu un anume Brădescu, tâlhar care de fapt nu-i chiar așa de tâlhar și care, din păcate, n-are nici o legătură cu conflictul și miza romanului. În schimb, apariția fantomatică a calului jumătate alb, jumătate negru al lui Ucsnit Sedescu (onomastica din F e un capitol aparte), la moartea Mariei, este de o remarcabilă complementaritate realist-fantastică; și anunță, totodată, finalul lui Tică și al cărții. De fiecare dată când acest cal "nebun", straniu își
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
Nicolae care a doua oară mă lovi. Era ciudat cum ningea imperturbabil afară și cum luna ce răsărise rotundă făcea să se vadă fiecare fulg legănându-se în aer și stingându-se în nisip. Auzii la fereastră nechezând calul jumătate alb și jumătate negru al lui Ucsnit Sedescu și anotimpurile începură să se încurce în mine ca într-o joacă, probabil datorită frigului ce intra pe fereastră și căldurii din sobă ce-și căuta loc afară (...) călare am pornit galop pe
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
și, o clipă, o dulce, blîndă, caldă lumină evadată peste arbori". Sau: "Nori albi-cenușii în mișcare pe cerul întunecat, omogen, atît de adînc încît părea senin, seninul unui cer pentru întotdeauna cenușiu". Și, în sfîrșit: "Lungi șiruri paralele de cumuluși albi, intenși, purtați de vînt în cerul suav, adînc și fluid, și în urma lor spume ciriacee de o infinită eleganță; cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
pentru a respinge - așa cum face cvasi-totalitatea clasei politice - ideile sale reformiste privind Justiția, anihilarea corupției și reforma Parlamentului. Am văzut și citit, în ultima vreme, atâtea ticăloșii, minciuni sfruntate și încercări de a face din alb negru și din negru alb, încât îmi dau seama că orice tentativă de a-ți da cu părerea despre mizeria în care s-a scufundat România e sortită eșecului. Ca la un semnal, oameni care păreau în deplin control asupra propriilor minți, au apărut desfigurați
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
conversație într-o limbă care nu e cea a gândurilor sale. Dezorientarea, sentimentul de însingurare, un difuz sentiment de culpă, impresia că trăiește într-o realitate paralelă sunt admirabil descrise în autoportretul 52. Cuvintele puține, expresia condensată, fraza bacoviană, spațiile albe, potențează impresia de spleen, chiar dacă la poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme sunt explicit enunțate: "am 52 de ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]