25,860 matches
-
lungi ale serii”... devenind emanație luminoasă care-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Iubitor și admirator al plaiurilor natale, plaiuri unde „apele se prind în horă până noaptea târziu” poetul - „nufărul gânditor” - cuprinde în versuri remarcabile, frumusețea colinelor „albastre” ce „se-oglindesc în sălbaticul cerului”. „Acolo unde cântecele curg doar seara / printre aripile lebedelor fericite / Pe șapte viori orașul freamătă a istorie,/ Pe șapte coline Aegyssus tresare dintre veacuri,/...” Acolo) Poetul Ioan Gheorghiță este un căutător al esențelor, recurgând
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
cam pe-atunci am primit și primul “bobârnac” la intențiile noastre “agresive” de copii de țară, de țurcă și șotron de a reinstaura “vechile stări de lucruri” în România la zece ani după război - pentru că am scris cu o buia albastră, pe un gard ce împrejmuia o pârloagă și-o livadă cu pomi fructiferi, numele unui prieten de-al nostru “Olteanu Walter, proprietar!”, de unde-om fi auzit și noi asta că cică ar fi o formă de a le contesta celor
NUNŢILE UTC-ISTE, TOGILE VIRILIS ŞI PROPRIETARII LUI PEŞTE ÎN VEGAS ! (VI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366659_a_367988]
-
bine... în unduiri feline frunzele dau ultimul sărut vântului și se-aștern ca o mătase încă vie peste iarba verii ce trece, în odihna pământului un greier ratăcit sub fereastră fredonează sprințar un cântec de dor în noaptea cu lună albastră rămân nestingherită-n visare cu suflet de jar dogoritor te caut în mine și-ți ocrotesc cu gânduri alese fiecare zvâcnire timid, de sub gene boabe de rouă culese în albii de suflet mângâie tainic fărâme de viață fărâme de fericire
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
floricica, Te văd firava și mică, Spune-mi cine te-ocrotește? -Domnul meu și-al tău, firește. -Floricica, floricica, Cine-ți țese haină ta Cu petale de rubin Și cu praf de aur fin ? -Cine-i meșterul măiastru ? -Dumnezeu din cerul albastru ! -Spune-mi cine te hrănește Și cu roua te stropește ? -Cin’te crește din pământ Și te leagănă în vânt ? -Domnul meu și-atoatesfânt ! El mă are-n a Sa pază Căci la toti, de sus, veghează. -Mi te-a cerut pământul
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
palmă. Mirosea a spray fin și a tutun, mirosul ăsta, plăcut, mă asalta prin toți porii înfiorându-mă.( Mai târziu îl voi identifica prin EL și voi tresări emoționată ori de câte ori va pluti în jurul meu...) Înfloriseră salcâmii, totul în jur era albastru, verde și alb dar SUFLETUL MEU PĂREA FĂRĂ CULOARE!” Sună telefonul. Abia a venit de la școală și sună telefonul. “Nu poate avea și omul o clipă de liniște; cine o fi?” Își trage repede un halat pe ea și răspunde
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
amintește o zi, în care Beran dădea fără să știe glas gândurilor ei de acum: “Respir, respir din toată inima să-mi primenesc plămânii și sufletul cu aer bun și cu lumină. Case vechi, balcoane și stâlpi ce pridvor, acoperișuri albastre. (Poate s-or fi molipsit de la cer? Limpezimea poate fi uneori molipsitoare...) Dar ea nu se poate molipsi! Altfel de ce ar neliniști-o mereu singurătatea ei printre oameni, insuccesul ei de fiecare clipă? Hmm! O fi ajuns, oare, la momentul
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
mângâi. avem trecutu-n față și visul risipit, văpăile ș-au stins misterul, dragă, se-ntoarce amintirea insipid, cu chipul și făptura ta întreagă. mi-e dor de trupul tău trandafiriu, obrazul tău ca merele de toamnă și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu, și gura ta de fragă, dragă doamnă. mi-ai fost povară grea și te-am pierdut, neprețuind granitul tău, fecioară, te-ai zămislit din întrupatul lut și te-am creat a nu știu câta oară. marți, 7
APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365582_a_366911]
-
sufletului: Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vântul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ. Afară bătea ploaia. Afară era vânt. Am aruncat pământul din groapă pe fereastră Pământul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pământul până sus. Cât lumea-i era piscul și-n pisc plângea Isus. Săpând, s-a rupt lopata. Ce-l ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele de piatră, fusese Însuși Tatăl. Și m-am
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Moștenitor al semințelor Sunt un moștenitor al semințelor Așteptate de holdele Ce visează ogoare Pline de rod Pecete a firii Mi-e despicătura Cărarii albastre Din zborul materiei Port fir de busuioc Sub perna străbunilor Neânvinși de trecut Și cu visele lor Scriu de iubire Testamente pe cer De AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Afecțiune Durerea mea E un baston Ce-mi sprijină mersul În dialog
MOŞTENITOR AL SEMINŢELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365628_a_366957]
-
sune adunarea și plecarea la atac! Într-un suflet alergară căpeteniile armatei, înarmați până în dinți. Printre ei se afla acum și viteazul Mărțișor ce strălucea ca un zeu cu armura, cingătoarea și cizmele aurii. Din paloșul său fermecat țâșneau fulgere albastre. Grav, împăratul cuvântă: - Scumpii noștri slujitori, de acum mă cunoașteți și știți cât îmi este de dragă pacea.. Am vrut să evit acest război care aduce numai nenorociri și jertfe, dar blestemata de vrăjitoare, pe care am învins-o de
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPACUL ACELA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 983 din 09 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului copacul acela Copacul acela sfios are rădăcinile atârnând pe-o latură albastră de cer. Verdele, verdele din cântec doinind mai zămislește cu dragoste flori dar cad risipite de ger. Nu mai contează de pietrele s-au înfipt pe furiș în firavul fir îndreptat spre lumină... e doar un copac, care-a stat
COPACUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365685_a_367014]
-
2012 Toate Articolele Autorului Motto: Dacă ar fi să mă transform în ceva, păstrez dorința cunoscută ție... o lacrimă din lacrimile tale, din ochii tăi să mă nasc, iubirea mea eternă să mor apoi pe buzele tale. Sub seninul cer albastru Îți văd chipul tău frumos cum aleargă, - Uite-l zboară! Către brațe ce-l ador. Numai dor, lacrimi, durere... Sunt acum în viața mea. Cât de dor îmi e iubito Să te pot îmbrățișa... Te privesc iubire pură Cum alergi
ATÂTA DOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365688_a_367017]
-
îmbogățim necontenit prin implicarea în dezbaterea miturilor lumii, care ne înlesnește totodată descoperirea propriei noastre dimensiuni mitice”. -------------------------------------------------- * Andreea Olaru Cervatiuc, Don Quijote punte între mituri, Mituri antice și medievale în Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, Prefață de Andrei Ionescu, Editura Floare albastră, 2006, București. Leon ISTRATE august 2012 Referință Bibliografică: Leon ISTRATE - O CONTRIBUȚIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ / Leon Istrate : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 603, Anul II, 25 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leon Istrate : Toate Drepturile Rezervate
O CONTRIBUŢIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ de LEON ISTRATE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365690_a_367019]
-
iubirea suspendată ca un staccatto între acordurile acestui deja-vu! geneze în fiece secundă undeva în cer se naște un poem pentru a-i simți ivirea privește dar înălțimile răstignit pe-o coală dalbă de hârtie să afli că: o frunză albastră cu vinișoare roz este o fărâmă de dor purtată de vânt ușor un cocor singuratic ce străpunge ploaia are un iz romantic norul cel răzleț pare un iepure alb evadat din pălăria unui scamator un curcubeu un pictor naufragiat pe
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
Atlanților de a resuscita universul Artei-transformării, pentru a reproduce în final Ideea de Adevăr al Creației din Grecia antică (Aletheia) și a declanșa o Renașterea spirituală a unei Lumi noi, la confluența a cinci fluvii de sânge (alb, negru, galben, albastru și roșu) aparținând omului de la zeu, omului creștin, omului din om, omului fără destin și omului solar. Omenirea se află în pragul celei mai periculoase revoluții care a existat vreodată pe pământ: revoluția conștiinței cosmice. O mișcare feministă universală, declanșată
DESPRE ADEVĂRUL CREAŢIEI, ALTERNATIVĂ LA TOATE IDEILE ŞI CREDINŢELE RELIGIOASE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365693_a_367022]
-
scotea, din “tăgârță”, nuci, mere, gutui, fructe rare în zona noastră de câmpie. Dar el avea prieteni mocani care veneau, toamna târziu, de la munte , și-l aprovizionau cu fructe. Mocanii mai aduceau și prune afumate. Îmi reamintesc și acum tăblița albastră, prinsă la căruțele lor, pe care scria: „Topoloveni”. Gânduri în ajunul Crăciunului În Constanța e o atmosferă de basm, pomii sunt îmbrăcați în straie argintii de chiciură. Lipsește moș Crăciun dar i se aud clopoțeii în zare... La geamul meu
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
care vreau să le ... XXVI. TREI ZILE ÎN MUNȚI, PARTEA I, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014. fragment din volumul „Sri Lanka, Lacrima din ocean” Să mă rezum doar la bucuria liniștii găsite în „sfera albastră” cum am numit atmosfera de pe coasta vestică a insulei ar fii însemnat să nu mai fiu eu. Așa că am atras alături tovarăși de drum și cu ajutorul prietenilor mei singalezi am întocmit repete un traseu spre inima insulei, în munți. La
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
deosebită este. Ne-am „ îmbarcat ” dimineața la 7 fix, luând cu noi câteva sandwișuri pregătite de gazdele noastre, ceai și ... Citește mai mult fragment din volumul „Sri Lanka, Lacrima din ocean” Să mă rezum doar la bucuria liniștii găsite în „sfera albastră” cum am numit atmosfera de pe coasta vestică a insulei ar fii însemnat să nu mai fiu eu. Așa că am atras alături tovarăși de drum și cu ajutorul prietenilor mei singalezi am întocmit repete un traseu spre inima insulei, în munți.La
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
pur și simplu.Pusesem atunci interesul pentru lectură pe seama întîmplărilor captivante prin care trecuse eroina, era vorba de soarta unei femei românce plecate la muncă în Germania, impactul pe care-l avusese cu țara în care lucra, cu ... XXXII. - SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 902 din 20 iunie 2013. Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
plecate la muncă în Germania, impactul pe care-l avusese cu țara în care lucra, cu ... XXXII. - SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 902 din 20 iunie 2013. Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile. De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă mă cheamă spre ea. Ape înspumate îmi ... Citește mai mult Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele.Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN GÂND PIANUL MI-A ȘOPTIT Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului În gând pianul mi-a șoptit Cu degete albastre Că-n inima-ți, nemărginit, Se află două astre... În suflet pașii ți-au rămas Cu șiruri de mărgele Să-mi lege-n ultimul tău glas Priviri de rândunele. În minte ochii tăi lucesc Cu verzi diamantine Îmi prind luceafări
ÎN GÂND PIANUL MI-A ŞOPTIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366094_a_367423]
-
CÂNTECUL NETĂCERII Un cântec dalb am în suflet Născut din netăcerea vieții Ce înnoiește zâmbetul pe buze Ce pune soarele pe plânset.. M-am ascuns în frunza târzie În mărul cel copt și în vița de vie Și în lacul albastru cu nuferi. Viața strigat-a duios din mine Și pașii mi-a atins primăvara Cu dragostea ce stă veșnic vie. - Să taci, când iubești ? Poete, nu se poate! - mi-a spus. Pământul răsună de vise cerești Când ai cântecul nimb
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
imponderabilitate eterică. Găsea cuvinte pentru cele mai complicate stări contradictorii, reușea să descrie tragic și comic concomitent, evocând momentele acelei mari treceri la care asistase involuntar, dar pentru care simțea o inexplicabilă gratitudine. „Era o zi de primăvară superbă. Cerul albastru fără nori, temperatura numai bună de ieșit în aer liber”, începuse Eli să povestească. „Mai aveam o săptâmână până la Paște și mă bucuram deja că aveam totul pentru încondeiat ouăle. Îi povestisem că tocmai am cumpărat ouă albe și el
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
vă aprindeți ochii și - apoi - vă veți arde și topi burțile - chiar și chipurile - de presupus!...hei - oameni buni și oameni de hârtie - toți piromanii s-au dezlănțuit - din nou - cu și mai mare furie - asupra cărții cerului - scriind pe albastrele stânci - pe irizatul damasc - cu și mai multă mânie - slove sfinte de cununie - slove de zurlie chiromanție...!” - (...apoi - vocea se pierdea undeva...) și așa și era... ...m-am târât până acasă în pat - și - tolănit - am privit - pe perete - imensul
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]