13,186 matches
-
așa că iartă-mă dacă pentru început sunt cam incomod, bine? Leigh clătină din cap. — Perfect. Abia aștept să ne vedem mai târziu. Nu e nevoie să suni înainte; poți să vii când vrei. Lectură plăcută. În timp ce mergea cu mașina pe aleea neasfaltată a lui Jesse, Leigh își dădu seama că nu știa ce să creadă despre această primă întâlnire, dacă fusese un început acceptabil sau un fiasco total. Dar bănuia, cu o senzație de gol în stomac, că era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui ședeau tăcuți În timp ce o porniră spre Hungjao, o regiune, aflată la opt kilometri vest de Shanghai. De obicei, mama lui Îi atrăgea atenția lui Yang să aibă grijă să nu-l calce pe bătrînul cerșetor care zăcea la capătul aleii. Dar cînd Yang ieși cu mașina grea pe poartă, Încetinind o clipă Înainte de a accelera pe Amherst Avenue, Jim văzu că roata din față trecuse peste piciorul cerșetorului. Acesta sosise În urmă cu două luni, arătînd ca o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trăiau În districtele rurale și, de fapt, rareori se vedea pe acolo cîte un soldat japonez. CÎnd ajunseră, În sfîrșit, la casa izolată a doctorului Lockwood, Jim se simți ușurat, constatînd că petrecerea nu va fi una de succes. Pe alee erau doar o duzină de mașini, iar șoferii lor munceau din greu să curețe praful de pe aripi, dornici să plece cît mai repede. Piscina fusese golită, iar grădinarul chinez Îndepărta liniștit din ea un graur mort. Copiii mai mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
violența de pe străzile Shanghai-ului, dar nu știa nimic despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și bătrînul cu cutia de Craven A dispăruse. Jim străbătu În fugă aleea, nerăbdător să o vadă pe mama șezînd pe canapeaua din dormitorul ei și vorbind despre Crăciun. Își imagina deja că n-aveau să mai discute niciodată despre război. Un sul lung de hîrtie, acoperit cu semne japoneze fusese prins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie cum părinții lui, Vera, cei nouă servitori, șoferul și grădinarul ar fi putut să fi plece cu toții În același timp. Se auzi un fel de explozie Înăbușită la capătul aleii, hîrÎitul tobei de eșapament a unei mașini grele. Un autoblindat japonez intrase pe Amherst Avenue, iar oamenii din echipaj stăteau În picioare printre antenele lor radio. Înaintară prin mijlocul străzii, obligînd o limuzină Mercedes de la centrul german să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sau băieții Raymond le făcuseră. Jim așteptă pînă ajunseră la ultima treaptă. CÎnd una dintre femei veni spre el, cu intenția vădită de a-l lovi din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De obicei, Îi strigau lozinci nemțești sau aruncau cu pietre În el pînă Îi oprea mama lor. Dar azi, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bulevardului Joffre se afla complexul companiei Shell, aproape toate casele acestuia fiind ocupate de funcționari britanici. Jim și Patrick se jucau adesea cu copiii de acolo și erau membri de onoare ai găștii Shell. CÎnd Jim ieși cu bicicleta de pe aleea familiei Maxted, văzu că toți rezidenții englezi plecaseră. Santinele japoneze stăteau la intrarea complexului, În spatele unei gherete. Supravegheați de către un ofițer japonez, un grup de hamali chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strigăte mînioase. CÎnd, ajunse la terasă văzu că erau membrii altei patrule. Caporalul Îi dădu niște ghionturi și Îl Împinse spre straturile de flori, punîndu-l să curețe crengile de lîngă piscină. Zbierînd ceva În germană, Îl aruncă pe Jim pe alee și Închise poarta de fier forjat În urma lui. Casele din jur, luminate de soare, erau acum niște lumi Închise, În care se Întorsese pentru scurt timp la copilărie. CÎnd o porni În lunga călătorie spre Bund, se gîndi la soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
admir un băiat care apreciază o casă bună. Oricine poate să-și aleagă părinții, dar să fii isteț și să vezi dincolo de asta... — Basie... Frank Îi Întrerupse reveria. Se opriseră sub copaci, la vreo două sute de metri de intrarea pe aleea casei unde locuia Jim. — Bine, Frank. Basie deschise ușa și coborî În stradă. Nu erau patrule japoneze, iar paznicii chinezi se retrăseseră În spatele zidurilor lor pentru noapte. Basie arătă spre o intrare Îngustă care Înainta printre boscheții netunși de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
albe moderne, la replicile de castele și la acele hacienda cu acoperișul de țiglă verde. Se urcă În camion și Închise portiera. — În regulă, Frank, o să aruncăm o privire la casa lui Jim. Înaintară pe sub copaci și o cotiră pe aleea nepăzită. În timp ce se apropiau de casa tăcută, Jim văzu că Basie era dezamăgit. Deschise portiera, gata să-l apuce pe Jim și să-l arunce pe trepte. Jim se agăță de bordul mașinii, și În acel moment, două siluete ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe Frank În interiorul cabinei. Acesta lovea cu picioarele, În timp ce ei Îl pocneau cu bețele lor de bambus, peste fața și pieptul Însîngerate. Doi soldați priveau de pe treptele casei, lovindu-l cu rîndul pe Basie, care Îngenunchease la picioarele lor, pe alee. Jim era bucuros că-i vede pe japonezi. Prin ușa deschisă, Între loviturile grele și țipetele lui Frank, auzea scîrțîitul ale unei orchestre japoneze de dans care cînta la gramofonul pentru picnic al mamei lui. 13 Cinematograful În aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctor Ransome, prizonierii se Îngrămădeau În micul petic de umbră de sub parapetul din spate. Basie ședea cufundat În haina lui de marinar, și la fel ca și bătrînii, părea mort precum manechinele aruncate pe care Jim le văzuse adesea pe aleea din spatele magazinului universal al companiei Sincere. Aveau nevoie de apă, altfel vreunul dintre ei avea să moară și vor trebui să se Întoarcă la Shanghai. Jim Îi privi pe japonezii de pe platformă. Masa se terminase și doi dintre soldați desfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
patru văduve misionare. Doctorul Ransome părea la fel de nervos ca și japonezii. Vechea cicatrice de sub ochiul lui era roșie-sîngerie. Oare sergentul Nagata Îl lovise pentru că protestase Împotriva unei noi reduceri a rației de alimente? Cu mîinile În buzunare, Jim țopăi pe aleea cu zgură din spatele spitalului. Trecu În revistă straturile de roșii, fasole și pepeni din grădina bucătăriei. Recolta modestă era menită să suplimenteze dieta sărăcăcioasă a pacienților, deși multe legume luau drumul spre marinarii americani din Blocul E. Lui Jim Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doamna Gilmour ieșiră din curtea spitalului. O să trebuiască să intri În Forțele Aeriene Regale. — O să intru În Forțele Aeriene Japoneze. — O! Japoneze...? Văduvele misionare chicotiră, neștiind dacă era o glumă sau nu, și Împinseră căruciorul. Roțile de fier răsunară pe aleea cu pietre, clătinînd cadavrul pe care cele două femei urmau să-l Îngroape. Jim lustrui cele trei roșii pe care le culesese. Nici una nu era mai mare decît o bilă, dar Basie le va aprecia. Le piti În buzunarul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să nu fie prins afară din rînd cînd avea să vină camionul cu alimente. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
reușise să ridice capota uneia dintre Cadillacurile albe. Sub privirile tovarășilor săi, se aplecă peste motor și atinse cilindrii. Jim se ridică și alergă În jos pe trepte, dornic să fie ajutorul șoferului. Își mai aminti Încă fiecare stradă și alee din Shanghai. CÎnd traversă pistele de atletism, observă că trei bărbați intraseră pe stadion. Doi erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu pantaloni negri legați de glezne deasupra sandalelor de paie. Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de scurtă durată. Într-un sfârșit de februarie, cercul s-a Împărțit În două. Unii trompeți, alții toboșari. Au format un detașament și tot cântau și repetau un marș pe aleile Palatului, apoi pe străzi În pas de defilare pregătindu-se pentru parada de 1 Mai. Asta era muzica pe care o știa el. Ta-ta! Ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta-ta! Bum! Bum! Bum-bum-bum! Bum! Bum! Bum-bum-bum! De unde atâta pian? Cuțitul despică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puternic de mere. Te gândești: „Or fi de pe vremea regelui?” Știi că la Palat a stat regele. Ai și niște bani cu regele. Îți Închipui cum se plimba regele prin curtea Palatului. Ca tine se plimba regele prin curte, pe alei, printre tufe și printre copacii groși. Nu ai cu cine să discuți despre rege. Pionierii nu vorbesc despre rege. Totuși ai vorbit odată cu un țigan de la tine din clasă despre rege și el te-a pârât dirigintei. Diriginta a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cântă partituri de Glinka, azi se face repetiție pentru defilarea de 1 Mai. S-au dus pe stradă, pe la Academia Militară, și tot cântă din trompete și bat din tobă În pas de defilare. Te plimbi ce te plimbi pe alei și pe urmă te Întorci acasă. Mai ai și alte treburi de făcut. Să ungi cu gaz rulmenții trotinetei. Să lipești spetezele la zmeu. Te-ai hotărât să-ți faci un zmeu cu speteze ca să nu mai fluturi, gâfâind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau un opt, nu prea te simpatizează profesoara de română, pleci spre casă gândindu-te că poate există și alt adevăr, că poate alta e disperarea poetului, nu știi, bâjbâi și tu, și-ți flendurești bocancii prin terciul noroios de pe aleile parcului de lângă Stadionul 23 August. Taie o ploaie rece care cade necontenit de câteva zile și din ploaia asta răsar trei arătări și-ți zice unul: „Dă, bă, ceasul” și tu Încerci să scapi, dar te ajung din urmă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din Feisa și deodată Îl văd lângă mine și-mi spune că mă cunoaște și eu l-am Întrebat: „De unde?” și el mi-a spus: „De aici” și a arătat cu degetul spre pământ și tocmai atunci venea pe o alee Costică, frizerul, și când l-am văzut am fugit și m-am băgat În pădure și fugeam și fugeam pe cărare și-mi apare În față iar aviatorul ăla frumos care m-a Întrebat: „Pe cine căutați?” și eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aproape patru după-amiaza și deja se Întuneca, dar Ruby s-a gândit că poate o să reușească să intre În parc Înainte să se Închidă porțile. Când au ajuns acolo, jandarmeria parcului tocmai sosise. În câteva secunde, vor dirija mașinile Înspre aleea principală și către stradă. Sam a reușit să iasă din șir Împreună cu Încă o mașină. Acum, viteza limită din parc scăzuse la douăzeci de mile pe oră. Tuturor li se părea enervantă măsura asta. Unii șoferi o luau chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
principală și către stradă. Sam a reușit să iasă din șir Împreună cu Încă o mașină. Acum, viteza limită din parc scăzuse la douăzeci de mile pe oră. Tuturor li se părea enervantă măsura asta. Unii șoferi o luau chiar pe aleea Îngustă. Aproape de fiecare dată când trecea pe lângă parc, Ruby vedea mașini care ieșeau din rând. Unele de-abia reușeau să evite ciocnirea cu cele care veneau din celălalt sens. Șoferii care nu intrau pe contrasens conduceau cu o viteză mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Poate este mai puțin delicată decât am crezut, poate încearcă doar să-și facă curaj. Nu vrei să mănânci ceva? — Nu. Clinica privată în care lucrează Manlio se află într-o vilă de la începutul secolului, înconjurată de copaci înalți. Parcurgem aleea ce urcă printre trunchiurile întunecate până la peronul pe care se află și alte mașini. Italia privește construcția cu tencuială roșiatică. — Pare un copac. Știe ce trebuie să facă, i-am explicat tot, se va duce la recepție și își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
buruieni și copaci. Ca și cum nu ar fi existat niciodată o casă acolo. Totul a fost un vis. Și într-o secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la locul ei. Am răsuflat ușurat și am intrat pe alee. O pată alb-albăstruie se deslușea în oglinda laterală. Piciorul stâng coborî pe frână. Nu am oprit brusc, doar am încetinit puțin. Am întors capul ca să văd ce îmi atrăsese atenția. Scottie Wiener - cu fața spălată, cu părul ud dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]