7,971 matches
-
otrăviți, bobițele lor sunt amare; 33. Vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă. 34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, 35. A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi." 36. Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzînd că puterea le este sleită, și că nu mai este nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
toată sămînța vinovată a lumii, ridică-te și stropește pe toți comedianții, stropește urbea Întreagă, intrînd cu sevele tale și cu sămînța ta În cimitir, fecundează toți morții tineri, ridicîndu-i din morminte la fel cum se ridică mînjii abia fătați, alunecînd cu picioarele din spate În cleiul propriei lor nașteri. Și pe cel mai tînăr dintre cei readuși de sămînța vintrelor tale la viață, la moarte, așază-l vrednic pe crucea zilelor noastre, și lasă-l acolo să se zvînte, lasă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
maci. Închipuiți-vă un carusel pus În mișcare de mușchii pelvieni ai morții!!!...” Dansînd pe scara lui Iacob, comițînd adulter cu Sfîntul Duh, Îmi voi smulge inima ― această mașinărie mînuită de un clovn ― și-o voi plimba deasupra rezervației sintaxei. Alunecam pe treptele scării ca și cum aș fi pășit pe sîngele unui carnaval. Nădușeam cu var mormîntul de parcă o femeie În brațe aș fi strîns. Și toți vecinii mă strigau Magdalina, și toți săreau să pună umărul să mai Înveselim povîrnișul unor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să nu mai luminez cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea palidă a morții. Aici În mormînt am dezvirginat moartea pentru prima data, și-n țipătul ei dureros am Îmbrăcat broderia de abur, iată-mă pregatit să intru nefecior În moarte, pregătit să zămislesc cifrul Încuietorilor ultime, care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
desenate cu alb. - și iarna pictează? - și iarna pictează. - Mami, din ce e făcută păturica? - Din fulgi de zăpadă! - Eu știu de ce pune Iarna păturică de zăpadă, Mami! - De ce, Uța? - Pentru că Iarna vine Moș Crăciun cu sania și sania nu alunecă pe frunze! - Ai dreptate! Acum bea-ți lăpticul și pe urmă o să mergem în curte să adunăm câteva frunze, să facem un buchet frumos pentru bunica. - Bunicii o să-i placă? - Sigur că da. Așa cum i-a plăcut buchetul de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
omenești, pentru ca în final: „Într-o noapte cu luna în nori/ valul subțire îl vom trece pe flori, verdele ierbii pe trup ca o formă ușoară/ să te zidesc și nici un pic să te doară/ ...Valul de la un timp va aluneca pe ape/ astfel dorind de zid să te scape/ ...de zidul habitatului clădit pe Ostrov. Fiecare poem este o sinteză a unui timp îndelungat, poate o viață de om, de aceea viul se metamorfozează rapid, într-o singură pagină, pentru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
omul va mai zămisli multe idei. Nu trebuie să i le ostracizăm. Și acum iată o sinteză a existenței omului, după Doridor: timpul este izvorul fricii, dar, în același timp, timpul este și transportorul existenței. Viața călătorește pe timp, timpul alunecă în moarte, deci omul stă în efemer, lumea în istorie, o noțiune abstractă, după mine, o devenire imperceptibilă și totul în nimicnicie. În fața acestei drame, ori cazi în disperare și te sinucizi, ori te resemnezi cu soarta ce ți-i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
spaimă de viitorul descris în „Pământ desțelenit”, cu migrări masive de la sat la oraș - spuneam: de la acceptarea socialismului, mulți români atrași de plicul cu arginți oferit de securitate - au uitat de omenie, de morala religiei, de cugetul curat și au alunecat în cea mai mizeră apucătură omenească - minciuna, defăimarea, trădarea aproapelui și în final inventarea unor vini imaginare, numai și numai pentru ca plicul cu bani să curgă în continuare. A avut loc o stâlcire a sufletului omenesc, fenomen generat de însuși
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
mai aveam putere s-o fac. Stăteam îndobitocit și n-aveam forță nici să mă mir îndeajuns, nici să vorbesc. Încercam să mă gândesc la ce se întîmplase, să pun cât de cât ordine în mintea mea și nu izbuteam. Alunecam mereu în gol. Auzeam vântul îngînîndu-se cu pustiul care-mi țiuia în urechi și nu mă mai gândeam la altceva. Fără să simt nimic din ceea ce se numește antipatie spontană față de necunoscuta care se afla în aceeași gară cu mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răspundă nimeni. După două-trei apeluri închideam... Într-o seară, în loc de mârâitul unui câine am auzit o voce rea, brutală și poruncitoare: "Să nu încerci să smulgi firele telefonului. Vom veni noaptea să ți-l punem la loc". Am rămas năucită... Alunecam parcă într-o apă adâncă și n-aveam putere nici să mă agăț de ceva, nici să dau din mâini, să înot. Nu mai puteam decât să aștept îngrozită valul care mă va lovi. Ultimul rest de energie l-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sânt într-un coșmar, n-am altceva de făcut decât să aștept să mă trezesc. Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit când îl trăiești, când îl visezi, nu-i așa? În vis ești prizonierul visului. Aluneci pe apele lui și nu poți să ieși la mal decât dacă un val al visului vrea să te azvârle. Așa că, probabil, tot ce-mi rămâne de făcut e să aștept..." 8. Poate că imaginația Eleonorei amplificase unele amănunte și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Să treacă timpul, deoarece lucrul cel mai important pe care-l faci e să aștepți. Pustiul latră uneori ca și câinii. Și, cum să vă spun, mușcă chiar de inimă. A aștepta înseamnă atunci a supraviețui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet. Totul e să te descurci cât mai bine cu frica și să-ți găsești chiar în frică un loc mai ferit. Aștepți, supraviețuiești și în vremea asta moartea vine bâjbâind. Uneori îi spuneam Eleonorei că un singur
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întîmplare. După o vreme, am avut impresia că, în loc să ies spre marginea mlaștinii, mă afundam în ea. Am luat-o, așadar, în direcția opusă, până am reușit să mă zăpăcesc de tot. Și nu lipsea decât un pas greșit ca să alunec, rămânând prizonierul unui labirint noroios îngrășat de fluturi. Întotdeauna e de ajuns un pas greșit, nu-i așa? Apoi mi-am amintit de harta din gară. Din moment ce fusese nevoie de o hartă însemna că riscul rătăcirii era real. Cei care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le și alunecam după aceea pe pasta scârnavă și gelatinoasă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le și alunecam după aceea pe pasta scârnavă și gelatinoasă, un fel de noroi animal. Ni s-a făcut silă și am căutat să ieșim cât mai repede din ferigi. Am ajuns mai întîi la un mormânt. Era o movilă lunguiață, invadată de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să ne întoarcem, însă ea, dîndu-și seama de asta, s-a sculat de pe butuc, pornind din nou la drum. De la colibă încolo totul era pustiu. Doar o iarbă sumară și uscată acoperea vag pământul care, fiind nisipos, ne făcea să alunecăm. Pădurea încă tot nu se vedea. Și pe măsură ce mergeam, Eleonora aluneca din ce în ce mai des. La un moment dat, și-a pierdut echilibrul și a căzut. M-am speriat, dar, fără să se ridice, ea mi-a făcut un semn să stau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sculat de pe butuc, pornind din nou la drum. De la colibă încolo totul era pustiu. Doar o iarbă sumară și uscată acoperea vag pământul care, fiind nisipos, ne făcea să alunecăm. Pădurea încă tot nu se vedea. Și pe măsură ce mergeam, Eleonora aluneca din ce în ce mai des. La un moment dat, și-a pierdut echilibrul și a căzut. M-am speriat, dar, fără să se ridice, ea mi-a făcut un semn să stau liniștit. Era numai învinsă de oboseală și de epuizare. M-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
partea acoperită cu ferigi a povârnișului am regretat. Se însera și, cu siguranță, n-aveam cum să mai ajungem în noaptea aceea în gară. În plus, nimerisem acum într-o zonă unde pământul era și mai plin de omizi și alunecam la fiecare pas pe mâzga lor lipicioasă. Cu greu am ajuns la albia din fundul văii. Soarele asfințise, noaptea era grăbită și, acum, nu se mai distingea aproape nimic. Ne-am continuat drumul, mergând oarecum la întîmplare, până ce tufele de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
elefanți, să-i acopere sub nămolul lor foșnitor, dar, intrând în mâzga lăsată de omizile moarte, mureau la rândul lor în mlaștina aceea aproape vie... Am vrut să plec, scârbit și înspăimîntat, dar am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și în zadar încercam să mă opresc. Atunci m-am trezit. Dimineața scălda geamurile murdare ale gării. Și chiar deasupra mea un păianjen își țesea pânza. Dar uneori mi se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și în zadar încercam să mă opresc. Atunci m-am trezit. Dimineața scălda geamurile murdare ale gării. Și chiar deasupra mea un păianjen își țesea pânza. Dar uneori mi se pare că mai alunec încă... Nu e și destinul ca un elefant orb? m-am întrebat atunci. El nu alege între bine și rău. Și dacă nimerești între copitele lui... Eleonora mi-a spus mai târziu că mă credea în stare să pledez orice
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am oprit. Mi se păruse că auzisem ceva care semăna cu vuietul unei mări. Dar nu era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ar crede? Profeții nu mai sânt la modă, iar cei ratați sânt de-a dreptul plicticoși. Singura care m-ar fi putut întreba ceva era Eleonora. Dar Eleonora nu se mai întoarce, văd. Au prins-o oare îmblînzitorii? Sau a alunecat într-o baltă și s-a înecat? De câte ori îmi trec prin minte aceste presupuneri, le alung imediat. Nu mai vreau să mă gândesc la ele. Prefer să nu bănuiesc nimic. Îmi închipui uneori cum va arăta gara la iarnă. O
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trezeam, cu ultimele noastre puteri, să așteptăm alt tren... Vă spun asta ca să vă dați seama cam în ce stare de descurajare mă afundam după ce-am revenit în gară de la marginea deșertului. Eram undeva între "nu exist" și "exist". Alunecam parcă mereu din realitate în vis și din vis în realitate. Nu mai puteam fi sigur de nimic. Treptat, am început să mă îndoiesc și de faptul că am fost dincolo de pădure. Uneori, în zare, halucina o mare pată galbenă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
are de unde să știe că tu ai plecat în altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor. Plecam! Plecam împreună în necunoscut să cunoaștem oameni și priveliști noi ― și mai ales pe noi înșine. ― Uite, aici e liber. Am găsit două
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pomilor sunt totul pentru sufletul meu de copil ce privește mereu spre soare! Edenul e printre noi, trebuie doar acceptat de fiecare dintre noi: să poți alerga liber prin 10 prundișul unei albii, jumătate pe mal, jumătate în apă, să aluneci, să eziți, ca apoi să râzi de stângăciile tale față de stabilitatea cursului apei, atât de sigură și de îndârjită, atât de plină de farmec! De la această apă care uneori trece pe lângă noi, fără să ne privească, fără să ne întrebe
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]