15,888 matches
-
alt frate al bunicii era prezicător. Trăgea zodiile, așa spuneau oamenii și-l căutau ziua și noaptea. Uneori venea pe la noi, mai ales seara și tata îl ruga să ne spună și nouă, copiilor viitorul. Moșul nu prea vroia, mereu amâna lucrul ăsta. Parcă știa lucruri, pe care noi, în mulțumirea aceea trecătoare nici nu le bănuiam. Și trebuie să fi suferit tare mult știind câte necazuri ne vor roade familia peste un timp, când el își va fi încheiat socotelile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
puteam opri din râs. — Eram un mare idiot, nu-i așa, Rachel? m-a invitat el cu un zâmbet șarmant, care te dezarma complet. Mi-a plăcut felul în care mi-a rostit numele. Și am decis să-mi mai amân rondul. M-am mutat discret, poziționându-mă într-un colț, astfel încât Luke stătea cu fața la mine și nici unul dintre cei care contau nu mă putea vedea. —Ce crezi? l-am întrebat cu stângăcie. De ce ne doream niște lucruri așa de ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mama lui? —Brenda Fricker, am răspuns eu plictisită. 62tc "62" Aveam două variante: să-mi leg o funie în jurul gâtului și să-mi împing scaunul de sub picioare sau să mă pregătesc pentru întâlnirea cu Chris. Mi-ar fi plăcut să amân seara cea mare până când îmi creștea părul la loc, dar nu eram sigură că el m-ar fi așteptat cei doisprezece ani necesari. Deși, după ce mi-am spălat buclele de matroană și mi-am întins pe față de trei ori cantitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să aștepți până luni? Vivian se încruntă către mine. Aș spune că exact asta a sperat. Să-i dau posibilitatea să se lanseze direct într-una din tiradele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
singur lucru de făcut: să le trimit colegilor e-mail-ul meu de adio, în care le dădeam noile modalități prin care puteam fi contactată și prin care le spuneam cât de mare plăcere îmi făcuse să lucrez cu ei. Toată ziua amânasem momentul ăsta. Poate pentru că însemna că acest capitol din viața mea într-adevăr se sfârșea. Am apăsat pe send - cu entuziasmul cu care un om plonjează în apă rece. Ding. Ding, ding, ding, ding, ding, ding. Aveți mesaje noi. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să împachetezi tu nimic. Se vor ocupa ei de tot. Mi s-a strâns stomacul. Primul meu week-end de locuit împreună cu Randall... iar el n-avea să fie acolo? Ce nasol. M-am gândit s-o rog pe Deirdre să amânăm mutarea, dar ea făcuse deja atât de multe eforturi în sensul ăsta. — Maine la zece. Grozav. Mulțumesc, Deirdre. — A, și, draga mea? Mama lui Randall s-a oferit să petreacă week-end-ul cu tine, ca să ajute să te organizezi. și, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Windex-ul1, tocănițele și ședințele cu părinții cu cătușe, jucării sexuale și orgii... N-am mai putut să continuu. În dimineața aia, ajunsesem la birou sperând c-o să fiu în stare să adun câteva pagini de catalog, pe care le tot amânasem de mai multe zile, dar era mult prea deprimant. În loc de asta, mă holbam la calendar. Nu mai erau decât câteva zile până la week-end-ul în Iowa. Eram aproape. și, slavă Domnului, Randall se întorcea și el acasă în seara aia. Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
neapărat să fiu în New York week-end-ul ăsta, ca să pun la punct toate detaliile. — Vrei să spui că nu poți să mergi cu mine? am repetat eu. Eram, sincer, uluită. Se întâmpla deseori ca, din cauza slujbei, Randall să fie nevoit să amâne sau să renunțe la orice plan, într-o clipită și totuși mă așteptasem ca voiajul nostru în Iowa să fie considerat o excepție. Ne cumpărasem biletele cu două luni înainte. Iar Randall știa cât de mult însemna week-end-ul ăla pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doamne Wilt, provocase ceva similar cu panica. Consiliul de conducere se întâlnea într-o ședință aproape neîntreruptă, iar circularele circulau cu atâta furie, încât era imposibil să termini de citit una, că imediat te trezeai cu alta. N-am putea amâna vizita? întrebă dr. Cox. Nu pot să stau cu ei în birou și să discut despre bibliografii în timp ce dincolo de fereastra mea se scot din pământ bucăți din doamna Wilt. — Le-am cerut celor de la poliție să încerce să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ăleia? întrebă el. — în mod cert le voi sugera așa ceva, zise dr. Mayfield. Apoi trecură la subiectul întreținerii oaspeților. — Am aranjat ca în perioada respectivă să avem băuturi din belșug înainte de prânz, zise directorul-adjunct, și, în funcție de situație, prânzul va fi amânat în mod corespunzător, în așa fel încât să le permită oaspeților să intre în dispoziția adecvată, astfel încât întâlnirile de după-amiază să fie scurtate și - sperăm noi - să decurgă cât mai lin. — Numai să avem grijă ca nu cumva Catedra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scaune. — Numai pentru mine? — Eu am băut o cisternă, pistoanele mele au luat-o deja razna. Soarbe în tihnă, nu te grăbi, pregătește-ți liniștit blestemele. Azi sunt al matale, gospodin Matei. M-ai găsit, ghinionul meu. Musafirul sorbea, surâdea, amâna. — Ca să fie mai ușor pentru amândoi, să-ți expun eu chestiunea, reluă nerăbdător profesorul. Să-ți spun eu despre ce e vorba. Altfel, matale precis o iei pe departe, pe la Katmandu... Ai nevoie de cameră, zi-i de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încremenire de mormânt. Unitate de loc, timp și acțiune? Veți purta, fiecare, altă amprentă a înfrângerii, gândise, probabil, mortul... îi auzea vocea din nou. Înfrângerea, adică inevitabilul, destinul, pe care tot încercase să-l înduplece, să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care trăia de mult. Au ascultat muzică, au băut vin rosuu, aspru. Vagă emoție, amețeală. Frumoasa seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se reîntâlniseră, până la urmă, vârstele se încolăciseră iarăși. Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei, să amâne. „Poți scoate trenciul, doar n-ai să stai așa, în mijlocul camerei.“ Apartament în curs de amenajare, proaspăt văruit. Ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei, să amâne. „Poți scoate trenciul, doar n-ai să stai așa, în mijlocul camerei.“ Apartament în curs de amenajare, proaspăt văruit. Ieșiră pe terasă, sub coroana bătrânului arbore. Se atinseră. Irina făcu o mișcare speriată, de retragere. Reintrară în camera goală. Se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gonind spre văgăuni, obosiți de mascarada care mai înghițise o zi, un veac. O reauzea pe Ira Irina, cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov ar fi amânat repriza de ozonificare pentru luna mai, cum îl sfătuise înțeleptul Gică, întâmplarea ar fi putut, cine știe, reînvia sub alt nume... — Biografia mă culpabiliza, deși nu-mi știam nici o vină. Reluasem facultatea de câteva ori, mereu apărea o noutate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni nimănui. Nici o acțiune nu se materializează în lumea noastra fictivă, de semne și înlocuitori. Așa că s-a decis: nu mai amână nici o clipă! Tocmai pentru că: gratuită, zadarnică, puerilă, vinovată, fictivă. Pentru că pentru că pentru că... Prin urmare: nici o amânare în plus! Va porni imediat, chiar atunci. În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și iar se opri. Concediu, dada, era în concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu izbutiseră să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale. Până joi, până vineri... Da, abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și întrerupă somnul, hibernarea. Nimeni nu vrea să-și recunoască numele, vocea, nimeni nu vrea să scuture mlaștina groasă a apatiei care înghite sunetul și mișcarea și sufletul, slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ajute dacă sarcina avea să i se pară prea dificilă. Nu e niciodată prea târziu, îi tot spunea el, nu e niciodată prea târziu ca să o iei de la capăt. Dar, într-un fel, era. Săptămânile treceau și, pe măsură ce Rory tot amâna să ia o decizie, Tom se lămurea că lucrul acesta nu o interesează cu adevărat. În zilele libere de la restaurant, a început să frecventeze un club din cartier, unde clienții aveau acces la microfon, și să cânte blues împreună cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine. Oricât de tare aș fi supărat-o, mi se părea de neconceput să nu reacționeze la ceea ce îi scrisesem. Am stat în casă așteptând să sune telefonul, dar, până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în dimineața în care ne cunoscuserăm (pe Seventh Avenue, cu Nancy), dar abia după ce am stat îndelung de vorbă, la înmormântarea lui Harry, am înțeles că s-ar putea lega ceva între noi. Într-un acces de timiditate, am tot amânat să o sun, dar apoi, într-o zi din săptămâna care a urmat, m-a invitat la cină la ea acasă și așa a început flirtul. O iubeam? Da, poate o iubeam. În măsura în care eram capabil să iubesc pe cineva, Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
are nevoie să verifice ceva pe internet. Spune că a auzit de la vecinul nostru, domnul Foley, că sunt niște oferte de ultim minut pentru călătorii la Lanzarote. Domnul Foley i-a scris adresa site-ului și a spus să nu amâne prea mult, altfel toate ofertele bune vor fi luate. Îmi salvez munca în „ Documentele mele“. Sper ca tata să rezerve o călătorie spre Lanzarote și să plece cu mama. Nu m-ar deranja să am toată casa doar pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
iubitul meu Connor nu mă Înțelege cu adevărat. Dar... astea au fost doar vorbe goale, nu ? Adică, ce Dumnezeu, eram la un pas de moarte. Nu se poate spune că eram superlucidă. — Connor, și ședința ta ? zic, amintindu-mi brusc. Am amânat-o. — Ai amânat-o ? Mă holbez la el. Pentru mine ? Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]