9,447 matches
-
spre-a fi mic, Viața-mi cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele Unind cu ele știrea nimicniciei mele. La ce? Oare un glonte, otrava, un pumnar Nu sting deopotrivă o lume de amar? O, pârghie a lumei ce torci al vremei fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi, cu delir! Răspunde-mi, cine-i suflet a lumei? Dumnezeul? {EminescuOpVIII 276} Orbirea? Nepăsarea? E binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea murindă, peste pământul sclav! 2262 Și să cernesc văzduhul cu noaptea cea din mine. 2254 Făceți trâmbiță cerul, făceți-mă un zeu Să trîmbiț nor și tunet în largul mare-al său, Să trîmbiț noaptea tristă din sufletu-mi amar Pe lumea spăimântată. Al morții crud păhar Să plouă peste lume în ploaie de venin, Din gropi să iasă spame, din om să iasă chin, Să trîmbiț vijelia din sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viață Și doarme[-n] valuri triste și [î]n ruini de gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema regelui Nord Ce tronă pe o stâncă, picioare de granit Întinse-n fundul mă[r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când sosește a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stîncele zdrobite Și vântul care geme prin iernele cernite {EminescuOpVIII 289} Tac toate... și descîntul al Miezenopții, rece, Senin prin iarnă zboară, sublim prin aer trece Și luciul mărei turburi s-aplană, se-nsenină; În fundul ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Oricât de lungă-i noaptea, oricât de lung suspinul... În ceru-i brun și rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord Și îndulcea în vânturi sălbaticul acord. Acel luceafăr dulce, acel diamant de foc Pieri din ceru-i rece, zbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îndulcea în vânturi sălbaticul acord. Acel luceafăr dulce, acel diamant de foc Pieri din ceru-i rece, zbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă-i marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece[-i] vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de gheață, ca o suflare slabă S-aude-un gemet aspru, etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasă[-i] acea fiică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să văd în el. Pe seama iubitei Românie Să văd tiranul rege în cartea lui ce scrie, Să torn din vinul magic al sântei poezie Să văd cum, inspirată, vecia o învie. Să torn în cupa-mi de-aur aroma ei amară: Nu voi să fie-aievea - să fie, nu... să pară! Trecut: Apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară adevăr! POESIS Îmbrac a lumei fapte în mantie de flori, Pun peste-a lumei rane canzonul zâmbitori, Pun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
florile-i rozalbe, Revoc trecutu-n viață - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii ei își cheamă. Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nebunită, Turnând în cupa de-aur aroma cea amară: Nu voi să fie-aievea... să fie, nu!... să pară; Trecut, apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - iese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - pletele albe cu desăvârșire - Asemenea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o luntre... Da, da! o văd departe, Din insule bogate cu mari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rău! Am înțeles... Și mi se pare că doctorul a înțeles și mai bine... Nu vă supăr și mă duc... A[LECU] Dar nu... N-am vrut să zic. Cum ai putea crede cumcă, după ce nu ne-am văzut de-atît amar de vreme, la prima-ntrevedere aș putea să am vrun interes care să-ți arate ție ușa... Ție, amicului meu"? (îi strânge mîna) [ȘTEFAN] (espresiv) De nu l-ai avea acel interes, Alecule... te-asigur că mi-ar părea bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu mai e ademenit De-a lui mireasă. Mândra crăiasă, Stăpâna noastră, alegîndu-l E-al ei cu inima și gândul. MARIA Zărit-ai în lume pe-al meu iubit, Seninule soare? El singur în munte e rătăcit, De chinul iubirei amar muncit, De frig poate moare! Eu am un iubit, visătorilor brazi! Pădure înaltă! Pierdut pentru mine el este azi Și glasul lui blând și al lui obraz Și toate deolaltă. O brazi cu-apărare, o soare blând, Țineți-l cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viața veciei, Pierdut pentru voi de acuma. MARIA Căzut-au frig pe-al meu noroc, De se stinse ca-n vânt, ca-n vînt! Dac-ați ști, voi de primprejur, Cum sunt! Ca moartă sunt. DORUL O taci! Cu jalea amară Nu-l chemi în viață iară. MARIA S-a-ntunecat dinaintea mea Și gheață pe ochi s-au prins... În somn de veci pe de-a pururi Tot ce-am iubit e-ntins. DORUL De-ați ști numai voi ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viața veciei, Pierdut pentru voi de acuma. MARIA Căzut-au frig pe-al meu noroc, De se stinse ca-n vânt, ca-n vînt! Dac-ați ști, voi de primprejur, Cum sunt! Ca moartă sunt. DORUL O taci! Cu jalea amară Nu-l chemi în viață iară. MARIA S-a-ntunecat dinaintea mea Și gheață pe ochi s-au prins... În somn de veci pe de-a pururi Tot ce-am iubit e-ntins. DORUL De-ați ști numai voi ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu-amar cuvânt de gheață? Oacheș copil cu ochi de flăcări, Noroc și bine nu e Pentru-n cioban ce-și lasă turma Pe seama nimănuie. Întoarce-te cu noi și vin, Din munte te coboară, Îmi pare că n-o [să] revăd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins. 2262 a Auzi un sunet blând Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins. 2262 a Auzi un sunet blând Ce-n valuri tot crește, Pe suflet răpește Și-l duce ca un vânt. b Auzi șoptind abia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins. 2262 a Auzi un sunet blând Ce-n valuri tot crește, Pe suflet răpește Și-l duce ca un vânt. b Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină Și sufletul zboară cu ea. 2254 c Auzi șoptind abia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Felice, oare i-o fi ieșit bine la căpătîi? Eu zău nu l-aș fi povățuit neciodată de-a-și cerca norocul în țară străină! Bietul băiat! Cât de mult îi păsa inimei lui... dar nu-i minune... după atâta amar de ani! SCENA III (în timpul monologului FELICE intră CU mantaua, pălăria și sacul de voiagiu) FELICE (în sine ) Doamne sfinte! El mă crede departe, și-o fi zidind castele în Spania, și acum trebuie deodată să-i risipesc toată speranța
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așteaptă, voi să te conduc cu lampa. Ași! S-a dus, nu-l mai zăresc. (se-ntoarce și pune lampa pe masă ) Oare e realitate? De-abia pot pricepe... nu visez? Nu, nu! Sunt deștept, sunt deștept. (se pipăie) Ce amar și rău s-a-nceput ziua asta, și acuma... O, îți mulțumesc, îți mulțumesc, Dumnezeul meu, bunul meu, iubitul meu părinte! Ai depărtat așa curând de la mine durerea. (îngenunche) O, Doamne! Privighează faptele mele, ca să nu cază corpul, acest înveliș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cunoscut. PSAMIS Nu. Mi-l, cumpără vatavul fără ca să-l fi văzut... ARIOBARSANES (învîrtindu-se) Satură-te dar, stăpâne, și privește-mă mereu. (pauză de tăcere generală, apoi LAIS și BOMILKAR încep a râde tare) {EminescuOpVIII 452} PSAMIS (aparte) Mă fripsei amar. Ce naiba am făcut cu aurul meu? BOMILKAR (cătră PSAMIS) De acuma ți se-nfundă toate planurile tale. LAIS (cătră ARIOBARSANES) El voia din cheltuiala-ți să acopere-ale sale. PSAMIS Râzi și tu, însă pe tine și mai rău te-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-te din nou, O, pătrunde-te-n adâncul unei inimi turburate Cumcă cel ce nu e liber este mort pe jumătate. Deci arunc-a ta viață pîn' ce nu e de ocară, Până nu-i încă pătată de robia cea amară. Corpul tău făcîndu-l jertfă pulberei de pe pământ Vei trimite-un suflet mândru zeilor din cerul sfânt. Mori mai bine și, mormântul deschizîndu-l cu-a ta mână, O icoană luminoasă pe-a ta urm-o să rămână Despre nobila-ți ființă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu un surâs amar, a fost maica sa, din cauza aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul ei. Am suferit... am abzis, și cred bucuros că a fost necesitate, că a fost silă aceea ce mi-a răpit pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strigă: - Cel puțin voi avea una! O imensă gălăgie-i răspunse. Dar el deja suise treptele și, arătând butelia tovarășilor săi, le zise: - Iată-l pe împielițatul!... Sînteți niște dobitoace că nu îndrăzniți să scoborâți în pimniță!... Ironia lui era amară. Soldații năvăliră în pimniță, unde nu se găsi decât o sticlă de Bordeaux spartă. Restul era la loc. {EminescuOpVIII 592} Tovarășii lui deplânseră soarta sticlei sparte, însă, ca niște oameni bravi, ținură a ieși fiecare cu câte o butelie în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcură haz și râs mare de acesta. Buți de vin, goale, prăvălite noaptea pe mare întuneric din cetate, hodorogeau greu prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de învoială, și nici o jertfă nu-i părea prea mare pentru aceasta. Ca și când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]