9,933 matches
-
Asociația Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România. Un alt eveniment, de asemenea important, pe care îl sugerez să-l prezinte mai pe larg și cu dezinvoltură este aprecierea făcută de A. Harriman despre analiza întocmită de tânărul diplomat la ambasada română de la Beijing cu privire la contribuția României la soluționarea conflictului vietnamez. 2. Propun ca lucrarea să fie intitulată Croazieră diplomatică pe mai multe meridiane ale globului. În acest sens, am schița în creion și unele sugestii redacționale la Introducerea (Prefața) prezentată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
D. Petrescu a intrat în MAE) 1966, China. Zidul chinezesc, vedere generală, fotografiat de diplomatul român Lucian D. Petrescu, secretar I. Iunie 1968, China. Diplomatul român Lucian D. Petrescu, secretar I, la Zidul chinezesc. 1972. Delegația MAE pentru control la ambasadele din Asia: Lucian D. Petrescu, Gh. Baibarac și Victor Daisa. Ianuarie 1973, Islamabad, Pakistan. Z.A Bhutto, șeful statului român și Lucian D. Petrescu (director în MAE). Septembrie 1973, Ecuador. Petre Marda (însărcinat cu afaceri a.i la Quito), Aurel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Islamabad, Pakistan. Lucian D. Petrescu, ambasador al României. Octombrie 1980, Pakistan. Lansare de carte românească. 1980, Pakistan. Cu oameni de afaceri din Karachi, împreună cu consilierul economic al României, N. Spiroiu, alte oficialități pakistaneze. 1991, Stockholm, Suedia, Primăvara la intrarea în Ambasada română, unde înfloriseră flori superbe. 1992, Suedia. Recepție pentru o delegație română, condusă de dl Ion Goriță. 1994, Suedia. Lucian D. Petrescu împreună cu un crescător de reni. 1994, în nordul Suediei, unde soarele apune și răsare în același minut. 1994
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
anecdotice relevate în continuare sunt legate de activitatea mea în aceste țări. * * * Bruxelles, orașul în care nu "plouă de trei ori pe săptămână", ci în fiecare zi, a fost capitala primei mele misiuni în străinătate. Eram prim-secretar însărcinat la ambasada noastră cu probleme de cultură, presă și informații sau cum mi-a spus într-o zi ambasadorul nostru, zâmbind viclean " Pe lângă domeniile ce ți s-au atribuit prin decretul ministerial de numire, te vei ocupa și de dosarele care nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sau cum mi-a spus într-o zi ambasadorul nostru, zâmbind viclean " Pe lângă domeniile ce ți s-au atribuit prin decretul ministerial de numire, te vei ocupa și de dosarele care nu au un responsabil desemnat printre colegii tăi de la ambasadă. De exemplu", a adăugat ambasadorul parcă glumind, "cu probleme de religie, rabini și sinagogă, tu însuți fiind fiu de rabin". Dar anecdota pe care vreau s-o povestesc s-a petrecut într-o după-amiază de vară umedă și înăbușitoare, prin
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
emoția surprizei și apoi am continuat conversația eu amuzat de cele întâmplate, iar el, ușurat de povara limbii străine. Ceea ce, printre altele, mi-a dovedit că faimoasa Securitate Română nu era chiar așa de agilă precum se spunea, dacă personalul Ambasadei Române din Bruxelles nu era informat, nici la trei ani după numirea mea în post, că eu, de fapt, eram originar din România. Din anii petrecuți în Belgia am reținut alte două episoade, unul legat de orașul Antwerpen care, pe lângă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în Belgia am reținut alte două episoade, unul legat de orașul Antwerpen care, pe lângă poziția de centru mondial al industriei și comerțului de diamante, era și capitala naționalismului flamand, dar și orașul-reședință al unei importante comunități evreiești. Funcțiile mele la ambasadă m-au făcut să vin deseori la Antwerpen. Atât de des, încât spuneam în glumă că mașina mea, un biet Fiat 124, știa drumul de la Bruxelles la Antwerpen precum știu vacile care se întorc seara de la păscut drumul ce duce
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de pe litoralul Mării Nordului, cu plaje îndrăgite de clasele înstărite din Belgia și din țările vecine. Am pornit la drum târziu și șoseaua era destul de pustie, așa că mi-am permis să accelerez viteza. Casa unde stăteam la Bruxelles era separată de Ambasada iugoslavă, care era păzită în permanență de doi jandarmi belgieni, prin numai două case, iar strada noastră care, pe toată întinderea ei, oferea o priveliște fermecătoare datorită micului, dar foarte îngrijitului parc Abbaye de la Cambre, făcea legătura între două artere
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
doar nu circulă acum nicio mașină și nu se află nimeni prin împrejurimi". Zis și făcut și am demarat. Dar n-am apucat să fac decât câțiva metri, că m-am și trezit cu unul din jandarmii de pază la Ambasada Iugoslaviei în fața mea și făcându-mi semn să opresc. Am oprit, bineînțeles, și jandarmul mi s-a adresat pe un ton nemaipomenit de politicos: "Placa diplomatică vă conferă, fără îndoială, imunitate totală împotriva oricărei infracțiuni la legile noastre, dar nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
urmă, eforturile noastre au dat râvnitele roade. Întorsătura dramatică se produce ca din senin în dimineața zilei de 20 mai 1975. Directorul General al Ministerului Norvegian de Justiție a solicitat să mă vadă de urgență. Sosit după câteva minute la ambasadă, s-a așezat în fața biroului meu și, cu un zâmbet enorm, acoperindu-i parcă întreaga ființă, a intrat direct în temă, zicând: "Ei bine, asta e! Hotărârea pe care o așteptați a fost adoptată. Ministrul m-a însărcinat să vă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
exteriorizez sentimentele care mă răvășeau și să mențin o atitudine reținută. Problema era însă că, fiind Însărcinatul cu Afaceri în Norvegia (adică Șeful Misiunii Diplomatice), eu nu puteam să abandonez pentru câteva zile postul din Oslo, căci nu aveam la ambasadă un diplomat calificat care să mă suplinească. I-am explicat dificultatea interlocutorului meu, asigurându-l că voi aduce din Israel o persoană demnă de încredere. Aceasta va prelua și însoți până în Israel condamnații amnistiați. Directorul General mi s-a părut
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de parcă aș fi fost lovit cu măciuca. Domnul Dr. Villa, care oficia ca maestru de ceremonii, a rostit câteva cuvinte care au avut efect de trăsnet asupra mea: Și acum îl voi ruga pe Domnul Eliezer Palmor, ministrul plenipotențiar al ambasadei noastre în Argentina, să ne adreseze câteva cuvinte". Am zis trăsnet? Mai mult decât atât, efectul unei serii declanșate de tunete și trăsnete. Timp să-mi adun gândurile nu aveam și nici să meditez asupra frazelor din care să improvizez
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
față de intenția noastră de a participa la conferința din Tbilisi. Regulamentul întrunirilor organizate în cadrul Națiunilor Unite interzice categoric discriminarea, sub orice motiv, de către o țară gazdă, a oricăruia dintre participanții legitimi la întrunire fiecare fiind țară membră a ONU. Totuși, Ambasada Sovietică din Paris, care ne servea drept poartă de acces în Uniunea Sovietică în absență de relații diplomatice -, a încercat, folosind manevre de tergiversare, să ne facă să renunțăm la proiectul participării noastre la conferință. Până la urmă însă, aceasta a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sau măcar o privire de omenie și mi l-a înmânat, așa că acum puteam să răsuflu ușurat. După trei ore de la aterizarea pe aeroportul "Sheremetyevo" din Moscova, urma să luăm avionul pentru Tbilisi de la aeroportul rezervat zborurilor interne de la "Vnukovo". Ambasada Olandei care reprezenta interesele noastre în Uniunea Sovietică a trimis un delegat să ne primească și să ne însoțească până la plecare. Acesta, un diplomat experimentat și extrem de amabil, ne-a invitat la masă într-un restaurant din aeroport. Idee binevenită
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o situație asemănătoare. În 1972 a avut loc la Bruxelles un eveniment de mare răsunet internațional primul congres mondial în favoarea drepturilor evreilor din Uniunea Sovietică. În acest timp eram prim-secretar însărcinat cu probleme de presă, cultură și informație la ambasada noastră din Belgia și Luxemburg. În echipa restrânsă care s-a ocupat de organizarea congresului la care au participat zeci de personalități eminente din lumea liberă, eu am reprezentat autoritatea israeliană care a programat evenimentul. David Ben Gurion urma să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
telegrama ambasadorului nostru la Moscova, Katriel Katz, care ne informa despre convocarea lui, în același scop, la unul din adjuncții ministrului de externe, unde a fost informat de hotărârea luată și, în plus, că are la dispoziție, el împreună cu personalul ambasadei, 48 de ore ca să părăsească Uniunea Sovietică. Atmosfera din biroul ministrului Even era încărcată și electrizantă. Ciuvahin, însoțit de unul din colaboratorii săi, a procedat fără nicio introducere, pe un ton grav și o expresie încordată a feței, la citirea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un suspin reținut, făcând aluzie la dificultățile întâmpinate în căutarea expresiilor rusești: "Asta este, tinere, n-ai ce-i face, aș-i când ești bătrân". Și a continuat să coboare ultimele trei trepte, îndreptându-se spre mașina care-l aștepta. Ambasada noastră din Buenos Aires, care a fost distrusă în 1992 de o mașină încărcată de exploziv și condusă de un terorist Hezbollah sinucigaș, se învecinase cu Ambasada României. Numai o casă separa cele două clădiri de pe strada Aroyo, una din străzile
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a continuat să coboare ultimele trei trepte, îndreptându-se spre mașina care-l aștepta. Ambasada noastră din Buenos Aires, care a fost distrusă în 1992 de o mașină încărcată de exploziv și condusă de un terorist Hezbollah sinucigaș, se învecinase cu Ambasada României. Numai o casă separa cele două clădiri de pe strada Aroyo, una din străzile elegante din centrul orașului. Clădirea ambasadei noastre a fost construită după modelul unui mic hotel parizian și, când intrai prin holul de la parter, te găseai în fața
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fost distrusă în 1992 de o mașină încărcată de exploziv și condusă de un terorist Hezbollah sinucigaș, se învecinase cu Ambasada României. Numai o casă separa cele două clădiri de pe strada Aroyo, una din străzile elegante din centrul orașului. Clădirea ambasadei noastre a fost construită după modelul unui mic hotel parizian și, când intrai prin holul de la parter, te găseai în fața treptelor largi de marmură alb-cenușie ce duceau spre salonul enorm de la primul etaj, iar odată ajuns la acest nivel, copleșit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care nu mai este. Din nefericire, ceea ce nu mai există astăzi nu este iluzionarea, ci clădirea însăși, care a fost distrusă în urma directivelor primite din Teheran de către grupul terorist Hezbollah. Deși vecini, nu prea am cultivat legături cu colegii din ambasada vecină. Din când în când ne întrebam, mai în glumă, mai în serios, oare unde anume, în pereții noștri, au reușit românii să implanteze microfoanele destinate culegerii de informații? Am fost ministru în Argentina în perioada 1980-1982, când țara mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acesta. Dacă nu s-ar fi produs ceva bizar la sfârșitul evenimentului... Conferința terminată, Abba Eban și însoțitorii săi au urcat grăbiti la etaj pentru câteva ultime minute de intimitate înainte de a pleca, în viteză, spre aeroport. Trei colegi din ambasadă așteptau cu mine în salon ca Eban și suita lui să coboare și să le urăm călătorie plăcută ambasadorul urma să-i însoțească până la avion -, când însă ministrul și însoțitorii săi au ajuns în fața noastră, Abba Eban, cu aerul său
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
era îndreptățit să aspire. Din păcate însă, rareori ne este dat să ne realizăm toate aspirațiile pe deplin. Ceea ce mi s-a întâmplat și mie... Un complex de împrejurări specifice locului și timpului când mi-a fost dat să integrez ambasada noastră la Paris a făcut ca vorba proverbului socotelile de acasă să nu se potrivească întocmai cu cele din târg. Și totuși, deși am fost nevoit să depășesc împrejurări meschine și enervante, am reușit până la urmă să obțin rezultate mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a găsit refugiu într-o mănăstire, iar la vârsta de treisprezece ani s-a convertit de bună voie, adoptând religia catolică. Cariera lui ecleziastică a cunoscut în continuare o linie ascendentă, s-ar putea spune fulgerătoare. În anii petrecuți la ambasada noastră din Paris, cardinalul Lustiger a întreținut legături strânse cu conducerea politică a comunității evreiești din Franța și a contribuit direct valorificând simpatia "poloneză" manifestată de Papa Ioan Paul al II-lea față de "copilul evreu polonez care a devenit cardinal
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a încetat să aparțină poporului evreu; el nu a împărtășit concepția cu privire la identitatea, indestructibilă la evrei, dintre popor și religie. Din motive pe care nu le știu, dar pot doar să le presupun, cardinalul Lustiger păstrase o anumită distanță față de Ambasada Israelului la Paris. El nu a onorat niciuna din invitațiile noastre la recepțiile date de Ziua Națională sau la cele oferite cu prilejul vizitelor în Franța ale unor personalități de prim rang ca primul-ministru, ministrul de externe sau președintele Knessetului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
diplomatului, existența "unor divergențe de păreri și diferențe de interese majore între guvernul sovietic și cel israelian". În răspunsul meu am subliniat că, dacă într-adevăr există, chipurile, divergențe de păreri așa de grave, măsura cuvenită ar fi să întărim ambasadele noastre, adăugând personal suplimentar, permițându-ne, în felul acesta, să suprimăm tensiunile care deranjează relațiile existente. Am mai spus că relațiile diplomatice constituie un instrument util tocmai atunci când există situații de conflict, iar în absența unor situații de acest gen
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]