5,855 matches
-
din toate acestea. Se izolase de lume în acele zile. Nici măcar nu repeta, nu voia să mai audă de muzică. Nu-l mai interesa nici amorul, nedându-și nicio întâlnire pe-atunci, și nici să stea la vorbă cu vreun amic nu-l mai încânta. În loc de vreun cântăreț sau vreun actor cu care să pălă- vrăgească, ca de obicei, la Capșa sau la o masă în dreptul unei vitrine de pe Victoriei, prefera să se ascundă în birturi din periferii întunecate, să asculte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de a o lua de la capăt întotdeauna. Mă iertați, dar asta cred că face un artist, mai ales un muzicant, el trebuie să fie dispus oricând să-și arunce în aer gloria pentru a se reinventa în permanență. Până și amicul dumneavoastră, Jean Moscopol, a înțeles asta, iată-l cochetând cu jazzul de ceva timp și nu văd să-i meargă rău. Pe Cristi îl bufnește râsul : — O, Doamne ! Și romanțe, și jazz, mâine și-o lăutărească, sunt sigur, dar fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
discurilor, odată cu aparițiile tot mai rare la radio încep să se facă simțite, mai ales pentru un om care niciodată nu a pus ceva deoparte și care avea o plăcere nebună să -și arunce averea în stânga și-n dreapta, pe amici, pe femei, pe distracții nesfârșite, dar și ajutându-i pe cei nevoiași. Prestațiile sale sunt mulțumitoare, dar nu la fel de gran- dioase ca în anii trecuți. Publicul nu vede asta, dar el știe că nu este la capacitate maximă și nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Așa, amice... Mișcă-te ca să te încălzești, mișcă-te întruna și bagă-te în saltea cu totul. Coșmarul de la Jilava nu a durat mai mult de o săptămână, iar lecțiile violente de umilință au încetat de îndată ce fami- lia și câțiva amici au început să-l viziteze, îngrijorați de situația în care se afla Cristi. Nopțile mai era trezit din somnul care și așa venea greu de câte o bubuitură zdravănă în ușă. Și atunci se speria teribil, gândind că au să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gând bun. Atât și nimic mai mult, iar nici acesta nu a venit de cele mai multe ori. Unde au fost zecile de actori cu care a stat la băute ? Unde au fost prietenii lui eterni de pahar, cântăreții, compozitorii, textierii și amicii care nu se mai desprindeau de la mesele sale ? Cum l-au văzut puțin tăvălit, s-au dezis de el, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată. Cristi e tot mai mâhnit și mai rece. Ceva înăuntrul său se schimbă din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
găsește tremurând și plângând în camera sa din centru, pe care și-o închiriase. Era un dezastru, o epavă umană. Și abia mai putea respira. Virgiliu nu a stat pe gânduri și l-a și luat pe sus, cu câțiva amici, ducându-l direct la Sinaia, la vila maică-sii. Capitolul 15 În spatele frontului După iarna lui 1940 petrecută la Sinaia, în grija mamei sale și, ocazional, a fratelui său, care își făcea cum putea timp să-l vadă, îngrijorat de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi, pe care Cristi nu le-a văzut niciodată. Și a fost mai bine așa, căci mila l-ar fi dărâmat cu siguranță. Așa a stat Cristi luni întregi, revenindu-și. Timp în care niciun amic de pahar, niciun prieten, apropiat sau vreo admiratoare care îi promisese și cerul, și luna nu l-a vizitat. Uitaseră de el cu toții, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Iar publicul, după câteva întrebări legate de dispariția sa și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
chin, toți și-au amintit brusc că exista și o altă viață, cea dinainte de război, cu seri obișnuite, banale, ca aceasta. — Hai, Mariane, ia-ți vioara ! Ridică-te și pune ceva pe tine. Jeane, ia-ți acordeonul. Jeane ! strigă la amicul său, care ațipise, înfofolit în pături, fără să apuce să-și mai dea jos bocancii. — Ah, nu mai dormim și noi ? Dumnezeule, e trecut de miezul nopții... N-auzi că mergem la răniți ? — Iară ? Nu putem merge mâine-dimineață ? Nici nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se schimba fantastic de repede, impunând, odată cu noile viziuni politice, o altă ierarhizare și un sistem slugarnic, în care Cristi nu se regăsea. Cu toate acestea, nu a dorit să plece în afară, oricât l-ar fi rugat foștii lui amici și colegi de scenă din perioada inter- belicului. Nu de puține ori a avut șansa să scape de acest chin nesfârșit și de mizeria care îl înconjura tot mai apăsat. Degeaba, undeva mai era o speranță în inima lui și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Petrescu, care era tot mai în vogă, i-a trântit ușa în nas celui care îl ajutase atât de mult să urce pe scenele Bucureștiului, și mai mult, nici nu l-a împrumu- tat cu câțiva lei pe fostul său amic, care atunci când avea bani obișnuia să-i împartă cu oricine. — Sunt alte vremuri, Cristian, te obișnuiești cu asta sau pleci. De ce nu pleci ? îl ia la rost Maria Tănase, diva care începe să umple afișele, așa cum Cristian o făcea în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
reciproc, reușind nu rareori să ne extragem din prezentul sufocant În ample controverse ideatice și analize literare -, cei doi, cum spuneam, după ce mi-au pus condiția să „asigur” fiecărui număr un editorial amplu, de probleme, și-au adus cronicile, Împreună cu amicul lor Cistelecan, vreo patru numere, o lună. Apoi... au dispărut! Fără nici o explicație, lăsând baltă pagina a treia. Și eu, și amicul Mircea Dumitrescu - care m-a convins să dedicăm grafic, În primele luni, paginile ample ale Contemporanului marilor artiști
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi-au pus condiția să „asigur” fiecărui număr un editorial amplu, de probleme, și-au adus cronicile, Împreună cu amicul lor Cistelecan, vreo patru numere, o lună. Apoi... au dispărut! Fără nici o explicație, lăsând baltă pagina a treia. Și eu, și amicul Mircea Dumitrescu - care m-a convins să dedicăm grafic, În primele luni, paginile ample ale Contemporanului marilor artiști plastici ai României - am crezut că e o „simplă Întâmplare, o simplă neglijență, lene tipic românească”! Ei bine, nu era așa, era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asupra „noilor canoane” În artă, creând grave confuzii, false valori și Îndepărtarea publicului de roman. (Textualismul este unul din aceste „orgolii” și n-aș avea nimic Împotriva acestui alt mod de a privi creația epică și nici contra promotorilor ei, amicii mei, Marin Mincu și Gh. Iova, dacă unii nu și-ar Închipui că pe această cale, a supremației scriiturii din care trebuie să-și ițească „capul” adevăratele elemente constitutive ale romanului - story, dialog, personaje! - va fi marginalizată vechea artă, vechea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îndrăznit să atace cariera politică, mi-ar fi rămas prieten ca Înainte și mi-ar fi cerut sfatul, eu i-aș fi dat un altul decât cel pe care se pare că l-a urmat. Martori ai acestor speculații sunt amicii mei din acei ani care m-au auzit În câteva rânduri, În lungile noastre seri de palavre, schițând variante de destin pentru cei doi citați mai sus, ca și pentru alții, câțiva!... L-aș fi sfătuit, atunci, În lunile aprilie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mare decât părea și că „posibilitatea” de expresie care „ni se dădea” putea fi lărgită semnificativ, cu condiția unei mai mari solidarități și a unei voințe de luptă mai accentuate. Și dădeam mereu exemplul colegilor noștrii din țările nordice, iar amicii mei, criticii de excepție care au fost - și sunt! - Lucian Raicu sau Matei Călinescu, Își amintesc cu siguranță perorațiile mele din seri târzii când Îi băteam la cap să Încerce să scrie și să propună spre publicare o sinteză, cât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
groase, sângerii, o lozincă din care m-am hrănit la propriu În fiecare dimineață privind-o, Înainte de cafea și de micul dejun, și care a rezistat vreun an: „JOS COMUNSIMUL!”. O priveam, bucuros și Încă uimit, și o arătam unor amici și vizitatori, care, luați de grijile multiple ale prezentului acelor luni, aveau aerul de a o fi uitat! De altfel, nici azi nu-mi vine să cred că un imperiu atât de brutal și omnipotent s-a năruit ca un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de altfel disidenții culturali ruși, polonezi, cehi sau unguri și, s-a văzut, aceștia au și fost cu mult mai eficienți decât disidenții noștri culturali, câți au fost, iute izolați și Împinși să emigreze? Uitând, de altfel, acești simpatici foști amici, că Breban o făcuse primul, această disidență, protestând contra Începutului dictaturii ceaușiste, atunci când Încă „se mai putea”, tiranul și viitorul tiran nu avea Încă În mâini toate levierele puterii, iar „protestatarul” avea mult de pierdut! Deoarece el nu voia „să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu ea! Cel mai adesea, alții mă convingeau, cu multe argumente inteligente și de-un colosal bun-simț, că eram departe de „așa ceva”!, ba că, dimpotrivă, mă aflam pe un drum fals! Și uneori „cădeam” de partea lor, a bunilor mei amici, care după o vreme, mi se pare, ei Înșiși uitaseră că avuseseră „dreptate” și că, Între timp, „dreptatea lor” devenise pur și simplu o grosolană eroare! Dar această... ezitare a mea În a-mi da mie Însumi dreptate m-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și personalităților, fără de care - cum se vede azi, vai! - România nu era capabilă de a ieși din ruinile „fizice și morale” lăsate de cel mai barbar comunism aplicat În Europa de Est, au „continuat lupta”, de parcă nu erau la putere, ei și amicii lor, de parcă, Într-adevăr, comunismul, ca putere politică și instituțională, ar mai fi putut crea un pericol real pentru o țară care, ca și cele vecine ei, „curgea” cu toate „catargele sus” spre noua putere economică și politică ce se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putut crea un pericol real pentru o țară care, ca și cele vecine ei, „curgea” cu toate „catargele sus” spre noua putere economică și politică ce se profila tot mai evident În Apusul Europei. Unii dintre aceștia, vechi sau foști amici, mi-au făcut În câteva rânduri reproșul de a nu mă apropia mai decis de „forțele binelui politic”, adică de ceea ce se chema pe atunci „opoziție”. Dar pe mine, În acei ani, până’n ’96, dar și după, m-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dreptul la timp, 11 Elegii și Laus Ptolemaei! Un Nichita ponderat, echilibrat, venind corect la Întâlniri și continuând să fie nu numai „corifeul”, dar și „servitorul” afectuos, generos și extrem disponibil pentru fiecare În parte dintre cei patru sau cinci amici ai săi, Matei, Grigore, Cezar și subsemnatul, vorbindu-ne de bine În fața „străinilor” sceptici, cu o exaltare și complicitate fraternelă rară! (El l-a convins pe „scepticul și sarcasticul” Paul Georgescu, atotputernic șef al Gazetei literare care avea un impact
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales politic, egal cu Scânteia partidului, să-i descopere - În sensul unei lansări efective! - pe Matei Călinescu, critic, și pe Cezar Baltag, poet. Cu sărmanul Grigore Hagiu nu i-a reușit persuasiva și cheltuitoarea seducție a lui Paul și a amicilor săi care conduceau Gazeta... și Grigore s-a resimțit apoi, a publicat târziu primele volume și n-a avut nici pe departe ecoul critic al prietenilor săi, Îmbolnăvindu-se apoi de „alcool”, ca nu puțini artiști dotați ai vremii. E
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parolă” - cum se făcea pe vremuri În cabinetele c.c.-ului! - după care erau judecați, extrem de aspru uneori, cei care continuau să creadă că a existat o Revoluție Română. Am publicat atunci În revista Contemporanul-Ideea europeană un amplu dialog cu amicul meu, filosoful francez Jean-Pierre Faye, care mă sedusese tocmai prin atitudinea sa francă față de cele ce se Întâmplaseră În România finalului de decembrie ’89. J.-P. Faye credea nu numai În realitatea unei revoluții române, dar o declara cea mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
frumoasele, plasticele, vremuri ale ceaușismului!”, că Breban nu trebuie „băgat prea mult În seamă”! După aceste semne și alte câteva, mie Îmi devenea tot mai clar - deși eram În continuare uimit, stupefiat aproape, de schimbarea la față a unor foști amici, de „adaptarea” lor uluitoare la „noile condiții”! - că Începea, de fapt, profunda și dezastruoasa politizare a literaturii, fapt ce a dus la fracturarea lumii noastre literare, ruptură, fracturare care durează până azi și care ne pune Încă o dată - Încă o dată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
n-a mai apucat să trăiască „ziua deplinei și meritatei victorii”, dar... cei pe care i-a lăsat să conducă echipa ce urma să ia puterea nu au fost, mi se pare, la Înălțimea situației, dnii Diaconescu, Țepelea, Galbeni și amicii lor, inși merituoși din punctul de vedere al trecutului lor politic, dar care - spre deosebire de aprig contestații lor rivali comuniști! - nu aveau nici un fel de experiență În ceea ce se cheamă „gerarea puterii” și care au fost iute invadați de acei carieriști
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]