39,601 matches
-
prea mult. Un conflict nu prea clar pentru mine, nea reîntors aproape de locul nașterii mele, la Blaj. Aici viața noastră a intrat într-o altă fază (ochii colonelului Petrescu se umezesc). Continuăm mâine! * * * Domnul colonel Petrescu, îmi povestea ulterior că amintirile parcă îl mai consumă încă odată, dar cu fiecare ocazie când povestește, se bucură, trăiește din nou cu vigoare frumusețea copilăriei și adolescenței.
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
dispar. Noodle o pierde pe Deborah, după episodul infamant de un real tragism al violului, încercare neputincioasă, furioasă de a păstra ceva imposbil de păstrat, furie distructivă, emblematică pentru ratarea lui Noodles. Toate aceste personaje ridicate în sfera luminoasă a amintirii au fascinul efemeridelor, al ratării sau morții, de aceea trăirile sunt cu mult mai intense în proximitatea distrugerii totale. Gangsterii se amestecă și în lupta sindicală, făcută cu metode dure, iar intransigentul lider sindical, pe punctul de a fi ars
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
o altă scenă memorabilă pe Max, devenit senator, coautor al distrugerii prietenului cel mai bun și ratatul Noodles, care se preface că nu-l recunoaște. Este o întîlnire între spectre, între cei doi se întinde ca un imens ținut, fabulosul amintirilor, Noodles refuză recunoașterea mizeriei umane în favoarea păstrării iluziei, a timpului aureolat al anilor nebuni, iar Max se aruncă într-o mașină de gunoi. Lumea suportă un straniu declin, iar localul lui Fat Moe are ceva din tristețea unei scene goale
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
-o? Fabulele lui La Fotaine. Îl iubesc pe La Fontaine. Este din nou la modă, așa încât a spune astăzi că îl iubești pe La Fontaine este plicticos. Că toți copiii din generația mea, l-am citit fiind foate mic. Dar am o amintire, ca un flash singular și simpatic pentru mine, aveam 5 ani și nu-mi aduc aminte cu certitudine, cred că era Corbul și vulpea, nu sunt sigur sută la sută, eram în apartamentul frumos al părinților mei din Plaine Monceau
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
l-aș situa între 12 și 14 ani. Pe la 13 ani, deci în 1941, alt an funebru, mai ales pentru Franța - totuși, vreau să vă liniștesc, mi-am trăit adolescență într-o țară funebra, în circumstanțe funebre, dar nu am amintirea unei adolescente funebre! Recunosc caracterul scandalos al acestei afirmații! Îmi spun însă că aceasta trebuie să fi fost adevărat pentru mii sau milioane de fete și băieți - răspunsul la întrebarea Dvs. este Cyrano de Bergerac. Poveștile evoluate, primele române polițiste
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
mai perfidă"? Personal, nu mă simt în stare de nici una din aceste izbînzi. Ca să conjur întrucîtva predicțiile întunecate ale scriitorului mi se pare mai nimerit să apelez la niște versuri: Nu tu erai în seară și în lumină, nu Ci amintirea numai sau poate anotimpul, Abia te împlinești din ceasul cînd te știu, Și te destrami odată - aerian - cu timpul. Treci între două vieți și clipe inegale, împărțind arar și îndoielnic peste Acest minut incert al arătării tale Și nu știu
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
anotimpul, Abia te împlinești din ceasul cînd te știu, Și te destrami odată - aerian - cu timpul. Treci între două vieți și clipe inegale, împărțind arar și îndoielnic peste Acest minut incert al arătării tale Și nu știu dacă seară sau amintire este. Crești în cuvîntul meu și în cuvînt descrești, Precum un zbor nesigur descumpănind pe ape. De ce te pierzi aici și-n care lume ești în clipa cînd te simt departe și aproape? Poezia se intitulează Cîntec incert, a apărut
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
este mai presus de orice îndoială. De la casa cu ferestre luminate, care a făcut posibilă gruparea, la casele din scrierile fiecăruia dintre "mari", inventarul e generos. Una din cele mai celebre gospodării ale literaturii neaoșe e, de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
său profesor, ci și să reconstituie atmosfera de entuziasm al cunoașterii și creației pe care acesta o instaura la fiecare apariție a sa în spațiul public. An de an, la Onești (nume spălat cu totul de-a lungul timpului de amintirea grotescului supranume Gheorghe Gheorghiu-Dej), s-au adunat din toată țara, venind de la sute de kilometri distanță, într-un climat general cu totul nefavorabil culturii, intelectuali de elită ai României pentru a susține în fața publicului adevărate spectacole de idei. Cu o
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
de cei prezenți aici, ce mai rămâne?" Duminică, scăldați de un soare mângâietor, de toamnă, am făcut cu toții drumul invers, spre casele noastre din București și din alte orașe. Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am întors cu amintiri frumoase, care îmi vor ilumina multe zile de acum înainte.
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
repriză de amor. Pământul infiltrat de apa sărată a mării roade, de mii de ani, sufletul oamenilor, vegetația și clădirile. Aceeași patină a vremii este întipărită pe vechile ruine și în gena locuitorilor acestor meleaguri. Vechiul oraș Mangalia dispare în amintirile Andei, sub dune tot mai groase de uitare, așa cum inocența se pierde în repetitivitatea mecanică, indiferentă, a incestului. Într-un amestec de mituri antice (pe alocuri și creștine) omul își caută unitatea primordială (de unde fatalitatea incestului dintre fiică și tată
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
de o zi-două pentru pregătirea și găsirea sprijinului emoțional. Este bine ca cineva apropiat să fie alături de mamă. Timpul și nașterea capătă acum alte semnificații. Cei care au trecut prin astfel de evenimente spun că este vindecător să comemorezi. Ulterior amintirea o va ajuta pe mamă să treacă mai ușor peste suferință. Șocul momentului o îndeamnă să se protejeze luând medicamente pentru a dormi... a uita... Este bine de știut că sedativele și alcoolul amână suferința temporar, întârziind de fapt vindecarea
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
criză pentru orice căsnicie. Este bine ca partenerii să își comunice sentimentele și emoțiile și să nu se retragă în ei. Trebuie să fie răbdători unul cu celălalt căci timpul de suferință și vindecare este diferit pentru fiecare. În timp amintirile se vor estompa și nu vor mai fi dureroase. Dacă dorește acest lucru, mama poate vedea și atinge copilul. Cercetarea susține că vederea copilului ușurează suferința chiar și în cazul în care acesta are un handicap fizic. Este mai bine
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
nici un post de televiziune nu dă dovadă de promptitudine pentru a le difuza, la ore de mare audiență. Filmele sunt concepute cu artă și rigoare, ca documentarele BBC. Marius Theodor Barna a valorificat, pentru realizarea lor, imagini de arhivă și amintiri/opinii ale unor intelectuali de diverse orientări (de la Ioan Gyuri Pascu și Ion Manolescu până la Marius Oprea și Mircea Diaconu). A consultat, de asemenea, oameni fără o pregătire intelectuală, marcați de ceea ce s-a întâmplat înainte de 1989. Axarea fiecărui film
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
redactor șef la gazete locale (Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui). Între 1992 și 1996 a fost directorul Teatrului de Animație din Bacău, iar din 1998 este angajat al companiei PETROM. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Amintiri din provincie (Editura Junimea, 1983), urmat de romanul Firesc (Editura Cartea Românească, 1985). După 1990 a mai publicat romanele Erou fără voie (1994) și Povestea Marelui Brigand (2000), ambele distinse cu premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Romanul Simion liftnicul, apărut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Brigand (...) oferă cititorului o surpriză ce ține de domeniul excepționalului. O dublă performanță, construcția epică de anvergură și altitudinea intelectuală a scriiturii, realizează Petru Cimpoeșu prin acest roman, riscînd să-și eclipseze cam toate cărțile de pînă acum, Începînd cu Amintiri din provincie (1983), Firesc (1985) și terminînd cu Erou fără voie (1994), Un regat pentru o muscă (1995). Un roman În 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare reprezentînd o mișcare spre centru și În profunzime, dar și un lent
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În stat. — Sunt de acord, dar deocamdată dispar oamenii mei. — Am onoarea, domnule colonel. — Cu deosebită stimă, Majestate. Christina Începu emisiunea destul de neinspirat, cu o Întrebare care-i venise spontan În minte - În bună măsură stupidă: — John, ce culoare au amintirile? Luat prin surprindere, John răspunse: — Nu știu, dar de ce mă Întrebi? Mă gîndeam că... Christina făcu un efort supraomenesc pentru a se gîndi la ce se gîndea. Așa pățea de fiecare dată cînd ținea morțiș să fie spontană. Nu se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu se gîndea la nimic, pornea la drum cu ochii Închiși și deodată se trezea În fața unui zid, se izbea de el, fără cuvinte, mută. O secundă, două... Trebuia să spună ceva, orice, Doamne, erau În direct! Mă gîndeam că amintirile tale... trebuie să fie deosebite de ale celorlalți oameni, avînd În vedere că ești un veritabil expert În Dumnezeu. Oftă abia perceptibil. John Își mîngîie satisfăcut bărbuța bine Îngrijită, confirmînd printr-o ușoară Înclinare a capului că Într-adevăr așa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ecoul propriilor banalități, deveni ea Însăși nefericită. Noroc că Între timp John Își intrase În mînă. — Am să-ți dau un exemplu care are să confirme din plin cele spuse de tine. Fiindcă m-ai Întrebat, la Început, ce culoare au amintirile. Pot spune că amintirile mele au și vor avea pentru totdeauna culoarea nisipului din deșert, după experiența extraordinară pe care am trăit-o cîndva În Sahara. — Te rog să ne povestești această experiență fascinantă, John! — Călătoream de la Tripoli la Oran
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ea Însăși nefericită. Noroc că Între timp John Își intrase În mînă. — Am să-ți dau un exemplu care are să confirme din plin cele spuse de tine. Fiindcă m-ai Întrebat, la Început, ce culoare au amintirile. Pot spune că amintirile mele au și vor avea pentru totdeauna culoarea nisipului din deșert, după experiența extraordinară pe care am trăit-o cîndva În Sahara. — Te rog să ne povestești această experiență fascinantă, John! — Călătoream de la Tripoli la Oran, cu un avion charter
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
La rîndul său, Agneta aprecia la Pablo mai ales blîndețea privirii și faptul că nu-l vizita nimeni la sfîrșitul săptămînii. Ca de obicei, Pablo ducea sub braț caietul de format mare („studențesc“) În care Își nota principalele idei și amintirile din perioada tinereții sale revoluționare. Nimeni În afară de asistentă nu avea voie să se uite În acest caiet. În ea, Însă, avînd deplină Încredere, Îi citea diferite pasaje care o impresionau Întotdeauna plăcut, iar cîteodată Îi dădeau și lacrimile, atunci cînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sertarul biroului, jumătatea aceea de fotografie - și atunci inima Începu să-i bată cu putere. Cineva o tăiase În două. Clasica fotografie alb-negru din semi-profil, pe care tinerii și-o fac În ultimele săptămîni ale stagiului militar, ca să aibă o amintire. Se vedeau nasturii uniformei, jumătate de nas, jumătate de gură Împreună cu jumătatea unui surîs de comandă, un ochi, un umăr, jumătate din bonetă. Era desigur o fotografie veche, cu marginile Îngălbenite, pe spatele căreia cineva scrisese localitatea și anul În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că Daisy s-a mai culcat Încă o dată cu Jegg, pe urmă, că s-a Împăcat (provizoriu) cu secretara colonelului, sau că uneori, atunci cînd rămînea singură În cabinet, se apuca și ea de cîntat - și cînta Îngrozitor de fals. Între timp, amintirea serii ratate de la Calea Luminoasă se estompase cu destulă ușurință și, ce e mai curios, Daisy se purtase după aceea fără nici un pic de ranchiună, ba chiar Îi arăta parcă un plus de simpatie maiorului. CÎnd se Întîlneau, Îi zîmbea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un plus de simpatie maiorului. CÎnd se Întîlneau, Îi zîmbea extraordinar de amabil, deși cu un aer ușor echivoc. Firește, nu se punea problema să mai Încerce și o a doua aventură Împreună. Ce se Întîmplase atunci, acolo, rămînea o amintire cam penibilă și un secret al lor, neștiut de nimeni altcineva - cel puțin pînă În dimineața aceea mediocră, cînd banda Înregistrată de „rădașcă“ Îi oferi maiorului două mari surprize. Prima dintre ele se referea chiar la Daisy, căreia Jegg Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
totul e aievea, nu? Apa din ibric Începuse Între timp să fiarbă cu zgomot. Christina se ridică, puse plicul de ceai și acoperi vasul, iar după ce stinse focul, rămase cu mîna pe butonul aragazului, căutînd ceva ce se rătăcise În amintirile ei. Dincolo de fereastră, lumina roșiatică a zorilor desena tot mai precis contururile caselor și arborilor, printre care licăreau fragil lumini depărtate. — Poate că am visat amîndoi același vis, deși eu nu Înțeleg și nu-mi amintesc nimic din ce spui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]