8,976 matches
-
se desfăcuse, iar știftul de oțel strălucea În soare ca un pumnal În miniatură, ca un colț Înveninat tăinuit În zîmbetul acestui om periculos, dar agreabil. Cine Îl Împușcase? Țineam pistolul În mîna umedă de sînge și ștergeam cu grijă amprentele asasinului. Era o armă de calibru mic, un pistol potrivit pentru o poșetă de femeie, și mi-o imaginam pe Paula Hamilton ducîndu-l În geantă, cu mîna albită de strînsoare pe patul armei, intrînd pe poarta de sîrmă a terenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care nu păstrase nici măcar o fotografie pentru ea. Ba, mai mult, își declarase pierdut buletinul de identitate, pe care de fapt îl rupsese în bucăți, tocmai pentru a nu-și mai zări chipul de la 14 ani, încă neformat și cu amprenta în privire a unei lumi inexistente. De-a lungul anilor care urmaseră, în rarele dăți când încerca să suprapună peste chipul de adult reflectat în oglindă niște trăsături adolescentine, ștergea mereu din ele, cu obstinație, amprenta acelei lumi inexistente. Pe lângă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încă neformat și cu amprenta în privire a unei lumi inexistente. De-a lungul anilor care urmaseră, în rarele dăți când încerca să suprapună peste chipul de adult reflectat în oglindă niște trăsături adolescentine, ștergea mereu din ele, cu obstinație, amprenta acelei lumi inexistente. Pe lângă imaginea pe care și-o făurise singură despre sine, privindu-se în oglindă și încercând să reducă într-un fel chipul de femeie adultă la niște trăsături imobile de fetiță și apoi de adolescentă, ca într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
foarte rar și, cu plicul în mână, fiecare norocos se manifestă în felul lui. Unii citesc cu glas tare sau cheamă un camarad confident, alții se retrag singuri într-un colț și în timp ce parcurg rândurile chipurile se luminează sau capătă amprenta îngrijorării. Încep cu vorbă domoală să-și povestească păsurile. Păi unde să spui că arendașul ne fură la împărțeală? Când alde Mihai a lu' Pestelcă se certă cu el că-l prinse cu greutăți măsluite, jindariul îl bătu tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a țărilor E.C.E. După război, pluralitatea statelor E.C.E. a alcătuit o comunitate a statelor socialiste. În 1989 această comunitate dispărea. Dar, dincolo de numeroasele specificități care le diferențiau suprafață, demografie ori putere economicățările Europei Centrale și de Est (E.C.E.) rămâneau cu amprenta a mai mult de patruzeci de ani de istorie comună. Această perioadă a produs o omogenizare a instituțiilor politice, cât și a sistemelor și mecanismelor economice. Criza generalizată a tuturor economiilor blocului socialist nu poate fi deci atribuită erorilor de
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
unei viziuni de ansamblu, sintetice și încărcate de rafinament. Lucrarea Moartea căprioarei, op. 27 (1966) este o baladă pentru orchestră de coarde, clarinet, pian, percuție și bariton solo, versuri de Nicolae Labiș, după o selecție poetică realizată de către compozitoare. Amprenta textului asupra muzicii va împrumuta lucrării un anumit tip de încărcătură lirică, când duioasă, când tragică, evidențiind trăirile unui copil în plină evoluție. Lucrarea are forma unei suite continue, în care motive melodice și ritmice se rememorează cu o oarecare
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
liberă a interpretului. În prezent se pare că scrierea muzicală tinde să ancoreze într-o zonă de echilibru, adoptând ceea ce i se confirmă ca fiind oportun din severitatea notației tradiționale, cultivând în același timp o anume libertate de sorginte improvizatorică, amprentă a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene.
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
ar fi ales să se materializeze, să se ofere pentru o clipă iluziei concretului, a ceea ce poate fi tangibil, iar ceea ce fac martorii oculari este să-ți dea senzația de pipăibil, de autentică atingere, punere în prezență cu ceea ce poartă amprenta inefabilului, a ceea ce nu poate fi atins. Viața lui Jorge Riosse respiră poezie, dar nu orice fel, ci acea poezie care-l consacră pe autorul ei drept un poet maudit. Pentru a complica și mai mult lucrurile, imaginea delicată a
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
irecuzabile - radiografia zonelor de joncțiune, endoscopia "ferestrelor" operate în flancul lucrării, pe urmele barelor de fier care-i fac armătură bronzului, ori a reziduurilor de pămînt și a lacunelor survenite în turnare -, pentru a fi închipuit mîna meșterului din vechime, amprenta ei viguroasă, cînd modela acut și tandru ochiul fiarei, pipăind traseul în serpentină al sprîncenei și semnul ce delimitează fossa orbitală -, pentru toată această prielnică aderență la un parcurs plăsmuitor și tehnologic, Anna Maria Carruba, care a avut de restaurat
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
ca Sacre de Stravinski, dar și unele intonații...romanțioase, ironice, dat fiind recursul la versurile poemului lui Maiakovski, Flautul-vertebră, rostite de către membrii cvartetului. Scris cu știință, fantezie și dezinvoltură, cvartetul conține in nuce elementele care îi vor defini stilul și amprenta ulterioare, ca de exemplu: iscusința (devenită dexteritate) selectării și plasării în context a citatelor, savanta asamblare a celor mai variate limbaje și tehnici componistice într-o construcție unitară, adesea de tip palimpsest sau colaj etc. - ceea ce dovedește de fapt perfecta
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
grad de „loialitate” pentru o reprezentativitate majoră, semnificativă față de formatul complet al schemei de referință, sinteza generală a corpusului muzical orientat către această formă polifonică (fuga bachiană). Tema de fugă, idee muzicală fundamentală în universul creației polifonice, este „parte” a amprentei bachiene, a existenței fizice în viețuirea-i terriană, a manifestării sale plenare, a operei muzicale, a ceea reprezintă corpusul de referință în contrapunctul instrumental, și nu numai, fuga bachiană. Prin aria complexă a clișeului arhitectural, prin diversitatea inflorescențelor micro-/macrostructurale
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
triplă)] ─ Super-tema: 33 sunete. • Vremea (timpul) lui I. S. Bach: 21.03.1685 → 28.07.1750. Johann Sebastian Bach, referință-timp măsurabilă prin cele două repere ale existenței sale pe Terra - intrarea (21.03.1685) și ieșirea (28.07.1750) - reprezintă Amprenta Bach, însemnată (și) prin simboluri numerice alese distinct, pe de o parte, pentru ani (1685 → 1750), iar pe de altă parte, pentru luni și zile (21.03 → 28.07). Este vremea bachiană marcată (speculativ!), prin delimitarea propusă, în timpul mare (anii
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
Grete Tartler Am urmărit de-a lungul timpului receptarea lui Günther Grass - nu numai în Germania, ci pretutindeni în lume. Nu am găsit nicăieri vreo referire la amprenta goetheană a scrierilor lui Grass, deși mi se pare o componentă care sare în ochi. Chiar pornind de la titlul recentului volum care a făcut să curgă râuri de comentarii, Beim Häuten der Zwiebel (2006 - Decojind ceapa), un cunoscător al Xeniilor
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
unor elementare proporții de gust. Într-un cuvînt, un cap pe care-l privești fără plăcere, spunîndu-ți într-ascuns că pe femeia aceasta soarta nu a răsfățat-o deloc. Ceea ce îi salvează totuși chipul de stigmatul unei urîțenii iremediabile este amprenta lumii din spatele lui: o fizionomie trădînd viața spirituală. Distincția îi vine din ținută, iar educația, compensînd metehnele înfățișării, a umplut golurile pe care hazardul i le-a săpat în aspectul fizic. O astfel de femeie, neputînd fi protagonista unor mari
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
unui prozator italian, Taverna Dogelui Loredan de Alberto Ongaro. Dincolo de asemănarea de substanță ...venețiană a cărților (ambele construite ca palimpsest narativ), se văd și similitudini conjuncturale interesante: apar la noi în același an, 2007, la aceeași editură, Leda / Corint, cu "amprenta" aceleiași traducătoare: Claudia Dumitriu! Singura deosebire o dă "Prefața", concisă, consistentă, la Fecioara din piatră semnată de Florina Pîrjol. Frumoasă ar fi fost și o simetrie a prefețelor... și nu doar interesantă, ci și utilă. Cartea capturând destine Anumite cărți
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
poate spune că oamenii din țările post-comuniste și-au "rescris" de multe ori părerile asupra trecutului. De fapt, nu așa stau lucrurile (Mishler și Rose, în curs de apariție). Experiența neplăcută de viață într-un regim comunist a lăsat o amprentă durabilă în mințile oamenilor, mai mulți considerînd vechiul regim un iad absolut, decît un rai absolut. În Republica Cehă, 23% din populație a plasat regimul comunist la -100 și doar 1% l-au plasat în vîrful scării. În România, doar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Introducere Evoluția de la animal la om înseamnă mai mult decât un plus de inteligență. În evoluția psihică a copilului apar modele specifice de tendințe spre acțiune, purtând amprenta timpului și spațiului socio-cultural în care trăiește și este educat. În procesul ontogenetic el învață să devină „om“ împletind cu fiecare experiență noi motive, sentimente, dorințe, aspirații. A nu se ține seama de toate acestea înseamnă a mutila sufletul omului
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
despre competență (pentru unii competența se referă la dobândirea de cunoștințe aprofundate, pentru alții la dezvoltarea de deprinderi de muncă); *experiențelor de învățare pe care le asigură (utilizarea deprinderilor academice în activitățile curente). Mecanismul prin care aceste aspecte își pun amprenta asupra motivației unui tânăr pentru învățare este implicit. Scufundat în această cultură, copilul interiorizează valori și practici, care se manifestă ulterior la nivel comportamental, printr-o modalitate specifică de implicare în sarcinile școlare. F A C T O R I
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
alea și să le studieze mai cu atenție amplasamentu! și vechimea. Amplasamentul arăta că nu de fantezie erau ele așa de îndepărtate una de alta, și dacă te uitai mai aproape puteai, dom' profesor, ca la poliție, când se studiază amprentele, să constați că sânt proaspete, n-aveai decât să le încerci cu degetul. Ea a simțit că am scos-o repede de-acolo, și cum vă spusei, au trecut anii și tot n-a uitat... Că ce-a fost cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
S-a reparat tot, a stat acolo o vreme un ștab, unul Mircea, pe urmă ăsta a plecat și în locul lui s-a instalat Miliția, care ăștia au schimbat-o după necesități: dependințele le-au transformat în camere obscure, pentru amprente digitale și alte fotografii, beciul în beci, și la poartă au construit și ei o chichineață cu ghișeu, pe unde scotea capul un milițian, dacă vroiai să intri să-ți schimbi buletinul sau să dai cine știe ce declarație... Ni s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el însuși. Dar se simțea și ușurat pentru că, într-adevăr, nu-și putea lua nici un fel de angajamente până ce întreagă această situație nu era clarificată în mod satisfăcător... Nu-i așa Gosseyn Doi?" Răspunsul veni pe dată: dar purta aceeași amprentă de îndoială pe care o avea și el în minte: Avem într-adevăr nevoie de mai multe informații; dar Patricia, aflată aici lângă mine, scutură din cap înspre tine și zâmbește." "Spune-i Doamnei, îi comunică Gosseyn Trei, că femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acestuia - după cum veni mesajul mental de la Gosseyn Doi - și, din moment ce el vrusese să vină singur, toată lumea sperase... Enro dorise cel mai tare să fie transportat pe nava Dzan. Un mister! Iată-l acolo, în picioare, înalt, sardonic, purtând pe față amprenta unei ușoare asemănări cu sora lui. Dar altfel, o persoană ciudată, periculoasă. Nu se putea ghici ce spera să câștige venind aici din datele avute la îndemână, decât... Ai grijă! Mai rău, nu era timp, într-adevăr, să stea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
după tipărire. Fiecare pană exercită o anumită presiune pe foaia de hârtie: e ca și cum ai băga zece cuțite diferite în aceeași bucată de unt. Oricât de puțin ai apăsa, se păstrează o urmă. Foaia are elasticitate, își recapătă forma, dar amprenta rămâne, închisă între straturi.“ „Ca o fosilă prinsă sub șisturi...“, am comentat eu. „Exact. Dar nu pot să-mi dau seama ce-i sub filigran. Uneori, autorii de hărți geografice mai băgau câte-o chestie între straturi, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe dedesubt, instalându-se sub monitor. Am scos poza, examinând ochii: irisul, pupila, retina, toate vizibile, strălucind de informație. Aveam mica mea teorie. Bănuiam că ultima imagine rămâne pe retină, se reține în conurile și bastonașele celulare, depozitată ca o amprentă lichidă. Așa se întâmpla cu toți nefericiții pe care îi examinam la televizor, călcați de tren sau arși de vii pe pista aeroportului. Li se filmau ochii, cu spaima încă lipită de globule, păstrată în aprinderea scenei finale. De pe retină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până astăzi instalat în ea. Fără teamă, fără complexe și, mai ales, fără vreun regret. Am mai povestit cum a început totul, s-au scurs mai bine de cinci ani de-atunci și amfiteatrele Facultății de Litere încă mai păstrează amprentele Mariei: aici, crăpătura unei fuste gri, desfăcute sub bancă de-a lungul piciorului; dincolo, forma rotundă a sânilor strânsă în puloverul negru; mai încolo, mișcarea elegantă și de neatins a fundului în drumul lui spre tablă. De neatins mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]