5,099 matches
-
suspiciune justificată 1. Opere, p. 425. 2. Ibidem, p. 436. 3. H. Sanielevici, ,,O convorbire cu d. ministru Garoflid”, în ,,Curentul nou”, 1, nr. 22, 27 iunie 1920, p. 337. 4. Loc. cit., 2, nr. 10, octombrie 1926, p. 260. ,,Amurg” 1. Opere, p. 127. 2. Apud: I. I. Stoican, ,,Ca-n China!...”, în ,,Bacăul”, 15, nr. 778, 31 august 1936, p. 1. Stoican nu-l numește pe autorul cărții din care citează. 3. Eugen Relgis, Umanitarismul și Internaționala intelectualilor, Ed.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Apud: I. I. Stoican, ,,Ca-n China!...”, în ,,Bacăul”, 15, nr. 778, 31 august 1936, p. 1. Stoican nu-l numește pe autorul cărții din care citează. 3. Eugen Relgis, Umanitarismul și Internaționala intelectualilor, Ed. Viața Romînească, 1922, passim. 4. ,,Amurg”, loc. cit. 5. Printre scriitori și artiști, Ediție de Simion Bărbulescu, Ed. Minerva, 1988, p. 109. Dincolo de scepticism 1. Vezi: Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii romînești, vol. 8, Ed. Muzicală, 1988, p. 23. 2. Cf. Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg”! Avertisment și ațîțare. Vestire a unui gol cosmic, mai teribil decît „golul istoric”. Venit în redacție, Marcel Marcian mă întreabă dacă cred întradevăr că a ofensat memoria poetului cu atribuirile sale. (L-a declarat pe Bacovia autorul prozelor semnate Clement
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
peste, fizic, Bacovia era absolut insignifiant printre domnii eleganți și „voinicii idioți” (cum le zicea arhimandritul Scriban sportivilor) care ocupau promenadele în anumite zile, mai ales spre seară. Evitîndu-i, poetul a putut, în schimb, să contemple ceea ce aceia nu vedeau: amurgurile! înainte de eșecul definitiv, „Ateneul cultural”, revista lui Tabacaru și Bacovia, clachează ca revistă literară. Pentru contemporani, literatura era partea ei superfluă, prima la care se putea renunța, - și s-a renunțat. Mai susțin totuși o vreme revista doar pentru articolele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca profeție. Se impune deci o disociere: Bacovia a fost un „cugetător”, un autor de „gîndiri” - cu rezonanțe sentimentale, sociale, morale -, dar nu un „filosof ”, cum uneori el însuși se percepe (vezi „Amurg” din Cu voi...). „Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputînd comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, cînd găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lor compun „literatură”. Din cauza afectării, textele par șiraguri de vorbe sonore și nu poeme. Prea multă retorică și prea puțină sinceritate. în opera lui Bacovia, primul poem ocazional se consideră a fi cel dedicat amintirii lui Ștefan Petică. însă și „Amurg” (Trec corbii - ah, „Corbii”) a fost folosit într-un scop similar, fiind plasat, în revistă („Arta”), sub un articol despre Tradem al lui C. Săteanu. întrebarea mea e dacă ideea de a-l folosi astfel i-o fi venit acestuia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le adreseze confraților din vremea sa îndemnul: „Dați-ne monografiile scriitorilor noștri!’”, îndemn reluat (căci încă li se resimțea lipsa) de istoricii literari la începutul anilor ’60 ai secolului trecut. Una din multele glose la versul „O lume leneșă, cochetă” („Amurg violet”) ar putea fi, cred, această frază din portretul satiric „Ocupatul în permanență” (1910) de George Panu: „Nu merge iute, căci aceasta nu este cum se cade; merge cu pașii liniștiți, dar fără să se uite la cineva”. (Pagini alese
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-mi schițez cîteva gînduri, nu găsesc tonul evocator, singurul - se crede - potrivit într-o asemenea ocazie. Nu pentru că aș fi iritat de faptul că azi, odată cu prima serie de oaspeți, ghid turistic improvizat, a trebuit să răspund dacă la Bacău amurgurile sînt în mod frecvent violete, dacă aci toamna e abundent și continuu pluvioasă sau dacă predomină culoarea gri, așa cum a afirmat poetul într-un interviu, ci pentru că imaginea «marelui sfios al literaturii romîne» nu se potrivește cu retorica evocărilor, sonoră
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
liric, melodic. Lucrul acesta e posibil însă doar cînd scrii scurt. Cei ce se lungesc diluează emoția, o denaturează. în muzică o bună orchestrație poate masca scăderile; în poezie „încărcătura” atrage atenția asupra lor. „Am vorbit cu un tînăr despre amurguri de toamnă”, scrie Bacovia în „Dintr-un text comun”. O discuție similară mai poate avea loc astăzi? Mai au, oare, amurgurile spectatori? Mă cam îndoiesc: despre natură vorbim și scriem din ce în ce mai rar. Dacă, de pildă, aș încerca să repet gestul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o bună orchestrație poate masca scăderile; în poezie „încărcătura” atrage atenția asupra lor. „Am vorbit cu un tînăr despre amurguri de toamnă”, scrie Bacovia în „Dintr-un text comun”. O discuție similară mai poate avea loc astăzi? Mai au, oare, amurgurile spectatori? Mă cam îndoiesc: despre natură vorbim și scriem din ce în ce mai rar. Dacă, de pildă, aș încerca să repet gestul lui Ion Pillat de a alcătui o Antologie a toamnei, nu cred că aș găsi printre contemporani zeci de poeți cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lumii, inclusiv al lumii cărților. O galerie substanțială de creaturi întunecate, cu potențial demonic, se naște și din obscuritatea, din tenebrele nopții descrise de poetul ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ochiul Marelui Arhitect// Sistolă diastolă/ după legea eternă a creșterii și descreșterii/ Materiei Puterii Neoplasmului" (Pastel). Sau: " Timpul/ vine de pretutindeni și mă sufocă!/... De pretutindeni/ vine timpul și poate din epiderma mea stacojie, pătată" (Încercare asupra Cuvântului). Și încă: "Amurguri de scrum, aramă pe ape sfârșitul vacanței/ ca o tristețe a cărnii.../ Desigur, iubito, totul se duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru bibliotecile fântâni), dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi de serafimi. Eram încet ca un amurg, brutal ca o platoșă, tandru ca o catapeteasmă aprinsă de rouă, rece precum galaxiile, impunător ca un turn, absurd ca o rugăciune" The Joy of Grief). Drept urmare, singurul zeu fix căruia poetul nu încetează să i se închine, pe deplin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la Editura Cartea Românească. Debutează publicistic în "Iașul literar" (1959), iar editorial cu placheta de versuri Poziția aștrilor (1967). Colaborează cu numeroase eseuri și articole în presa literară românească. Volume de versuri: Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia Leului, Editura Cartea Românească, București, 1978; Poziția aștrilor (antologie), Editura Cartea Românească, București, 1980; Psyché, Editura Cartea Românească, București, 1989; Călătoria mea ca martir și erou al timpului, Editura Albatros, București
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grandilocventă a eului hiperbolizat, având acces la celest ("dar ridicând genunchiul nestins în alte sfere") și demiurgic ("poetul în haine de purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de Dan Laurențiu (Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, Cartea Românească, București, 1975; Zodia leului, Cartea Românească, București, 1978; antologia reprezentativă Poziția aștrilor, Cartea Românească, București, 1980; Psyche, Cartea Românească, București, 1989) pecetluiesc această mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amar o voi ceruri căzute/ și spaima ghețarii vin urșii albi// (...)// la Nisa la Nisa eu sunt nadirul/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul/ poduri de aur hohot de râs și lumini întuneric/ voi părăsi acest oraș ingrat în amurg// vag alcool baruri nocturne îngerii negri/ ascultă liniștea paradisului/ urcă foșnetul blând al șoselei/ cu aripi albe eu plec în infern" etc. În poemul de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat un răspuns foarte sigur. Căci însăși atitudinea creatorului Dan Laurențiu față de divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg). Ultimul volum de poeme al lui Nicolae Panaite, Glorie anonimă (Editura Timpul, Iași, 2007) pare a se construi aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg). Ultimul volum de poeme al lui Nicolae Panaite, Glorie anonimă (Editura Timpul, Iași, 2007) pare a se construi aproape exclusiv ca o anexă la polemicile textualiste de răsunet acum vreo două decenii, valorificând în special posibilitatea lumii de a deveni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind din arșiță clorofilă alcool ... // (...)// în călătoria mea din amurg,/ mă opresc deasupra unde au fost "Trei salcâmi",/ și cad în genunchi pentru rugăciunea de-nviere,/ în dangăt de clopot și-n lătrături de câini.// un cărbune plutitor mi-a atins chipul/ unde a fost Teatrul evreiesc se abate/ aștept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Adevărul literar și artistic", "Ateneu", "Dacia literară" etc. Volume de versuri: Izobare, ediția I, București, 1946, ediția a II-a, Iași, 2005; Licențe emotive, Editura Junimea, Iași, 1987; Poezii. Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă, Editura Cartea Românească, București, 1988; Paletă de amurg, Editura Junimea, Iași, 1991; General museum, Editura Cronica, Iași, 2001; Variațiuni rococo, Editura Alfa, Iași, 2008; Cabinetul de stampe (antologie), Editura Alfa, Iași, 2009. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deținător al mai multor premii și diplome pentru activitatea literară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1998; Nopți cu chirie, Editura Cronica, Iași, 2004; Liniștea vânatului, Editura Junimea, Iași, 2005; Acordorul de semne, Editura Junimea, Iași, 2006; Ultimul vorbitor de umbră, Editura Opera Magna, Iași, 2009; Poemele Deltei. Rodion, Editura Opera Magna, Iași, 2012; Cu amurgul în lesă. 101 poeme. Antologie, Editura Junimea, Iași, 2013. Alte volume publicate: Biblioteci rurale centenare din județul Iași, Editura Vasiliana '98, Iași, 2004; Comedia dei media, Princeps Edit, Iași, 2007; Strada Măicuța, Editura TipoMoldova, Iași, 2008; Academia de la Suceava și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]