5,989 matches
-
de soția și copiii lui Coriolanus.: „Mai înainte de a-ți primi îmbrățișarea, vreau să știu la cine am venit? La vrăjmașul patriei mele, sau la fiul meu? Oare sunt prizonieră, sau încă mama ta? Am ajuns la cea mai adâncă bătrînețe... ca să te văd vrăjmașul patriei? Ai putut trece prin foc și sabie acest pămînt care te-a născut și te-a hrănit?... Dacă nu ți-aș fi dat viață, nici Roma n-ar fi atacată astăzi de dușmani! Dacă n-
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
acord a părților în ceea ce privește zestrea, strigăturile din biserică - deschideau drumul căsătoriei 6. În concepția tradițională, oamenii se căsătoreau pentru ca fiecare individ să aibă pe cineva alături la bine și la greu, să aibă urmași legitimi și să aibă ajutor la bătrânețe. Căsătoria însemna, de fapt, rezolvarea crizei sexuale; sexualitatea era cantonată în sfera familiei, iar familia era în ochii și sub autoritatea comunității. În cartea amintită la începutul acestui studiu am expus și argumentat ipoteza mea că familia modernă, în înțelesul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cum trebuie să lucreze în sufletele noastre ca să aducă roade și să ne mântuim. Prin credință dobândim împlinirea rugăciunilor noastre: „Și toate câte veți cere rugându- vă cu credință, veți primi” . Rugăciunea este scumpă și necesară vieții noastre, toiag la bătrânețe și balsam răcoritor în suferință. Rostirea ei trebuie făcută cu toată voința noastră sufletească, fără teamă, spaimă, îndoială, neîncredere sau nedumerire. Un creștin cuprins de emoție după rugăciune exclamă: „Socot că cea mai mare forță nefolosită este puterea ascunsă în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Sirul zice: psalmul este alinarea sufletului, dăruitor al păcii, psalmul este adunător al prieteniei, unirea celor despărțiți, al celor învrăjbiți împăcător. Psalmul este aducătorul de ajutor în vreme de necaz, odihnă celor osteniți și împovărați de grijile zilei și mângâiere bătrânețelor. Căci, cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaș al altuia, atunci când își unește glasul la un loc cu proorocul David, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcând, din
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și legătura dragostei. Mai înainte spune cele viitoare, alege acestea de acum, aduce aminte de cele trecute.” Psaltirea este partea cea mai aleasă și este cântarea cea mai iubită de Dumnezeu. Prin ea se vestește mântuirea pentru omul păcătos, mângâierea bătrâneților, înfrumusețarea tinerilor, luminarea și înțelepțirea pruncilor, podoabă prea frumoasă a femeilor celor credincioase. Este dătătoare de smerenie și izgonitoare a mândriei. Armă întru înfricoșările de noapte și odihnă celor ce se ostenesc. Citirea psalmilor este lucru îngeresc, moștenire cerească, tămâie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de corupție. Se luptă cu frigul, cu boala, cu timpul, cu zeii chinezilor, câteodată cu câte-o femeie aprigă asemeni lui pe care nu ezită s-o numească diavoliță. Singurul său combustibil este cherosenul credinței care biruie tot. Chiar și bătrânețea. Aproape singura emoție este extazul, iluminarea care inundă și imediata lui proximitate. Omul acesta împrăștie liniște, pace, mulțumire, fericire. Nu este măcinat de vreo îndoială, de vreo nemulțumire, nu are frustrări, nici temeri. Niciun pericol nu i se pare destul de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
oricărui adversar religios. Este singura lui bătălie, să-și extindă arealul, să înființeze cât mai multe biserici și școli, să aibă cât mai mulți discipoli. Propulsia pe care i-o dă credința fără urmă de îndoială, îi asigură și o bătrânețe excepțională. Refuză confortul și la anii crepusculari, un pat de fier, o masă veche și un scaun, e tot ce acceptă. Trupul său se transfigurează, devine translucid, dar nu gârbov, nu urâțit, ochii îi rămân la fel de albaștri, sprâncenele tot roșcate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
încă e posibilă pentru această mamă devastată de absența fiicei ei. Bineînțeles că nu și-ar fi confiscat fiica dacă istoria ar fi fost cuminte, dacă ele două ar fi putut trăi în același oraș. Nu și-a închipuit niciodată bătrânețea căzută peste tinerețea fiicei ei, dimpotrivă, și-a gândit-o ca o vecinătate înțeleaptă care nu sufocă, ci irigă. Istoria însă, cu secera ei ascuțită, a tăiat vecinătatea cea bună, iar cu ciocanul său a sfărâmat orice picătură de speranță
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
eutanasiere... Probleme financiare, de consum, de resurse... Nietzsche însuși are pasaje întregi unde elogiază curba ascendentă a vieții în numele căreia i se pare igienic să șteargă orice linie descendentă a vieții, oricum s-ar întruchipa, sub forma bolii, a sărăciei, a bătrâneții. În roman, nu i se poate reproșa statului că nu are grijă de om, îi construiește azile, îl sedează să nu simtă durerea, îi asigură un personal politicos, îi taie orice șansă de a mai fi nostalgic și începe prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cinstea celor trecuți în altă dimensiune, chiar vizitelor la cimitir. Prietenul ei Andrei Bart, se stinge în timp ce încerca să dea un telefon, poate chiar ei. Un artist, bolnav de diabet, cu picioarele retezate, se stinge consolându-și soția, și glumind. Bătrânețea e timpul ieșirii. Moartea e spațiul întâlnirilor binecuvântate: „Încă un prieten a murit: sculptorul Erik Hoglund. Era vesel, lucid și generos. Își aștepta moartea consolând-o pe soția lui, pictoriță, cu cea mai mare tandrețe. Erik era prieten cu Andrei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Stratford Canning. Ion Bălăceanu arăta că diplomatul englez ar fi „veritabilul părinte al noului minister”, inamicul „ireconciliabil” a tot ceea ce este „curaj și capacitate”, obsedat de a agonisi cât mai mulți bani prin trafic de influență pentru a-și trăi bătrânețea fără griji în Scoția. El propune chiar o remaniere a cabinetului, în care preconiza intrarea lui C. A. Suțu, I. Filipescu-Vulpachi și Ioan Cantacuzino, întregul „partid rus”, după cum observa același Bălăceanu, ceea ce dovedește cât de principial devenise consulul englez. în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
trece prin Nunta în Cer, nuvele ca Un om mare și ajunge la romanul neterminat Noaptea de Sânziene. Cele două drumuri sunt unite prin irecognoscibilitatea transcendentului și a Istoriei, identificate de Eliade în Isabel și apele diavolului (capitolul Tinerețe fără bătrânețe...), în Întoarcerea din rai (depășirea prin moarte a "rupturii" provocată de cele două iubiri ale lui Pavel Anicet), Nuntă în Cer ("cele două iubiri în timp ale Ilenei"), Noaptea de Sânziene; și "cercetată teoretic" în Mitul eternei reîntoarceri, Imagini și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înșelați de aparențe (în cazul de față, tinerețea). Marina, personaj care vine din Pe strada Mântuleasa... și Uniforme de general, este un liant între cele două planuri ale nuvelei, trecut-prezent, tocmai datorită trecerilor, inexplicabile în plan profan, de la tinerețe la bătrânețe și invers. Numele ei de împrumut, Zamfira, trimite la străbunica ei care ajuta oamenii să vadă (episodul Arghira din Pe strada Mântuleasa...); tot astfel, Marina învață oamenii să vadă, privind operele de artă. La prima întâlnire cu Manole, aduce tabloul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia ("Tragedia a început când Sophia, adică Înțelepciunea, a fost orbită de dorința de a-și cunoaște Tatăl"716) Niculina este un personaj "proteiform care își conține opusul", simbolizând în aceeași măsură "frumusețea, tinerețea, bătrânețea, golul și moartea", personaj care reface "starea paradisiacă, grație unei imaginații mistuite de mituri și teologii arhaice"717. Existența de camuflaj a cuplului Laurian-Niculina explică eșecul lui Eusebiu Damian în a-l găsi la vreunul din oficiile stării civile; nunta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care nu le cunoaștem, tovarășa Euphrosyna te-a ales pe dumneata drept confident, iar nu pe inginerul Hagi Pavel"762); spirit afin cu medicul-teolog al regenerării periodice a corpului omenesc prin anamneza secretului regenerării periodice, și al tinereții fără bătrânețe, Zalomit poate asista la "metamorfoza uneia din cele trei Grații", Euphrosyna, metamorfoză care are loc "prin martie, și din nou în wunderschöne Monat Mai, și apoi, în apropierea solstițiului de vară"763. Misterul morții doctorului Tătaru și, implicit, semnificația pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
polițistă cu tot arsenalul ei: anchetatorul atipic, "hermeneutica suspiciunii", atmosfera epocii etc.). Concepția "cu totul personală" a doctorului era că "bolile constituiau singura noastră șansă de a recupera ce au pierdut părinții noștri dintâi, Adam și Eva, adică tinerețea fără de bătrânețe și o viață fără limită". Declanșarea procesului de amnezie a autoregenerării celulelor cu care fusese înzestrat corpul uman are drept scop anularea ritmului demențial de proliferare a celulelor, a caracterului "anarhic, haotic, al construcțiilor micro și macrocelulare", a procesului fiziologic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de ani")782. Numele personajului trebuie raportat la momentul proiectatei sale morți - și a inevitabilei nașteri la o nouă viață care începe cu duminica Învierii (Dominic >lat. dies dominicus sau dominica) când primește darul (Matei >ebr. matath "dar") tinereții fără bătrânețe, însoțit nu numai de recuperarea memoriei, dar și de înzestrarea cu o memorie fabuloasă, o capacitate de a prevedea lucrurile și de a le concretiza (în acest sens, este revelatoriu episodul epifaniei celor trei trandafiri). Credința lui Eliade că toată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
toată viața omului se traduce printr-o neîncetată aspirație spre Ființă, aspirație care, concretizată, este singura care poate justifica felul de a fi al omului în Univers - leagă această proză de "basmul ființei" (cum numea Constantin Noica basmul Tinereții fără de bătrânețe și al vieții fără de moarte) basm exprimând aceeași nostalgie a condiției umane care tinde să se împlinească, să depășească "cercul strâmt". Este singurul basm care "nu se încheie în chip fericit", dar este basmul nostalgiei fericite pentru că e singurul care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numi ființă"783. Mitul eternei reîntoarceri (spre care converg toate celelalte mituri), necontenita aspirație și permanenta întoarcere a omului la starea originară, depășirea limitelor sunt punctele de intersecție ale operei lui Mircea Eliade cu basmul folcloric 784*. Basmul Tinerețe fără bătrânețe..., cules de către Petre Ispirescu, pare a fi "necunoscut în literatura folclorică europeană", după cum apreciază Lazăr Șăineanu în vasta sa lucrare, Basmele românilor, interpretându-l în ciclul intitulat Tipul zânelor promise 785**. Schema lui proprie, care nu se mai regăsește în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
788 prefigurează problematica darului, depășirea limitei umane și asumarea unei vini tragice. Înainte de ceasul nașterii copilul "se puse pe un plâns de n-a putut nici un vraci să-l împace"789. El tăcu doar după ce împăratul îi făgădui "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte"790. În termenii lui Constantin Noica, dacă împăratul dorește "devenirea întru devenire" - adică prin urmași, fiecare fiind o verigă într-un lanț - fiul se naște "întru așteptarea ființei înseși"791. Potrivit eticii basmelor copilul creștea și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unde trece, "soră cu Gheonoaia". Făt-Frumos îi zboară un cap, apoi, după ce aceasta îi dă "înscris cu sângele ei"795, i-l înapoiază. În cele din urmă ajung într-o câmpie înflorită unde se afla palatul strălucit al Tinereții fără bătrânețe, înconjurat de o pădure deasă și păzit zi și noapte de fiare sălbatice. Calul îl poartă în zbor pe Făt-Frumos pe deasupra pădurii și atinge vârful unui copac punând toată pădurea în mișcare; toate fiarele se dezlănțuie, dar sunt potolite de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simte că acest dar este încărcat cu puterea celui care i l-a donat. Astfel că el promite fiului său, care refuză să se nască, un dar tot atât de supranatural ca și cel pe care însuși l-a primit: "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte". Deși ar fi vrut să-i ofere "împărăția cutare sau cutare", "pe cutare sau cutare fată de împărat", deci cu mult mai puțin decât ceea ce i se dăruise și astfel s-ar fi conformat acestei reguli
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
această lume în mod excepțional, nu se poate naște la întâmplare, ci trebuie să se nască "întru" ceva; promițându-i tinerețea și viața veșnică, pruncul știe "întru" ce trebuie să se nască: "întru așteptarea ființei înseși, sub chipul "Tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte""804. Promisiunea darului "peste fire" pe care împăratul o face (în fond, o forțare a limitelor) de teamă că propriul dar (și acesta mai presus de fire) îi va fi luat, are consecință întoarcerea la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fi luat, are consecință întoarcerea la proprietar (orice dar este o parte din cel care-l dăruiește și tinde să revină mereu la proprietar, dacă beneficiarul nu dăruiește mai departe ceva echivalent lui): fiul împăratului pleacă spre tărâmul Tinereții fără bătrânețe..., așadar în căutarea ființei, adică tocmai de unde a venit. Morala, dacă există una, pare a fi desprinsă din setul de învățături citate de etnologul francez: "Mai bine e să nu te rogi (să ceri) / Decât să sacrifici prea mult (zeilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
voia sa, în Valea Plângerii. Aici nu mai are posibilitatea de a alege, ca atunci când a plecat din lumea tatălui său ca să-și împlinească destinul. Făt-Frumos a ales în momentul în care a hotărât să se nască "întru Tinerețe fără bătrânețe...". Patimile lui se nasc din menirea lui: "sunt nevoit să cutreier lumea până voi găsi făgăduința pentru care m-am născut"805, cu alte cuvinte, darul care i-a fost promis și care nu poate fi dat decât de Ființa
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]