5,418 matches
-
Începură să urce; la fiecare curbă, la fiecare palier, în dreapta și în stânga se deschideau galerii și porticuri acoperite, se zăreau săli cu un du-te-vino silențios de curteni. Încăperile urmau forma stâncii abrupte și comunicau unele cu altele prin porticuri și balcoane. Peste tot, Augustinienii vegheau nemișcați, cu privirea opacă. Tribunul înainta hotărât. — Aici vor fi camerele tale. Gajus se gândi că, măcar un timp, nu știa cât, avea să trăiască. Se opri, însă tribunul trecu mai departe. Alte scări. În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine de cincizeci de mii de mile romane, cât măsurau pe atunci drumurile imperiului, se întindea o rețea de turnuri pătrate, împrejmuite de ziduri, ca acelea din castrul de pe Rhenus unde își petrecuse copilăria. Un soi de faruri terestre, cu balcoane acoperite. De acolo se transmiteau ziua semnale de fum, iar noaptea semnale de foc, cu durate și repetări prestabilite, către alt turn, o altă statio, cu o poziție la fel de înaltă și de vizibilă, vegheată și ea încontinuu, iar de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din Aegyptus instrumente muzicale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ziua respectivă erau bolnavi. Trimiteți-i de îndată la el, să i se arunce la picioare, să implore milă pentru ceilalți, care nici nu îndrăznesc să i se înfățișeze... Veniră zorii, după o noapte în care nimeni nu dormise; de la balconul vilei pe care Julius Caesar o construise pentru Cleopatra și care acum era splendidă, cu multe grădini, Împăratul contempla, obosit și fără bucurie, minunatele corăbii, templele de marmură nemișcate pe apa întunecată, pe care Euthymius, Imhotep și Manlius le construiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o galerie de tir în care țintele erau actrițe de cinema, politicieni, magnați și directori executivi de televiziune. Vaughan îi urmărea peste tot cu aparatul de fotografiat, cu teleobiectivul pregătit pe platforma de observare a Terminalului Oceanic de la aeroport, în balcoanele de la mezanin ale hotelurilor și pe garajele studioului. Pentru fiecare dintre ei, Vaughan gândea cea mai eficientă moarte prin accident auto. Onassis și soția lui aveau să-și dea duhul într-o reconstituire a asasinatului de la Dealey Plaza. Îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un racord de acces spre autostrada nordică de centură, care trecea pe lângă noi pe eleganții ei piloni din ciment. Mă uitam în jos la această imensă sculptură mobilă, a cărei platformă de trafic aproape că părea mai înaltă decât balustrada balconului de care mă sprijineam eu. Am început să mă reorientez prin ființa ei reconfortantă, prin perspectivele ei familiare de viteză, țel și direcție. Casele prietenilor noștri, magazinul de vinuri de unde cumpăram băutura din casă, micul cinema de artă unde eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înclinată din mijlocul mall-ului și am urcat scările spre parcarea de pe acoperișul supermarketului. Fiecare dintre cele o sută de locuri de parcare era ocupat, șirul de parbrize reflectând lumina solară ca un pâlc de scuturi din sticlă. Sprijinit de balconul din ciment, mi-am dat seama de tăcerea nemărginită care plutea peste peisajul din jurul meu. Dintr-o rară ciudățenie a turnului de control, nici un avion nu ateriza și decola de pe pistele aeroportului. Traficul de pe autostradă staționa într-o coloană îndreptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bec scăpără deasupra umărului meu, iluminând fața uluită a acelei prostituate obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-am uitat peste balcon. Un autobuz al liniilor aeriene lovise din spate un taxi parcat în fața Terminalului European. Taximetriștii și un bărbat ce încă își ținea în mână servieta de plastic îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-am recunoscut pe bărbatul înalt cu fruntea plină de cicatrice care mă privise lângă locul accidentului sub podul rutier, doctorul în halat alb de la spital. Desprinse becul opac din bliț și-l trimise cu o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
doldora de echipament fotografic - camere foto, un trepied, o cutie plină vârf cu becuri. Un aparat de filmat era montat cu o clemă pe bord. Se întoarse la mașină, ținând camera foto ca un pistol de mâner. Când ajunse la balcon, fața îi fu luminată de farurile mașinii de poliție. Mi-am dat seama că-i mai văzusem de multe ori până atunci chipul mușcat de vărsat, prezent într-o duzină de emisiuni televizate date uitării și-n articole din revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
autopublicității, era salvat de la pericolul de a fi nimic altceva decât un carierist insistent cu doctoratul luat de un filon de idealism nativ, de ciudata lui viziune asupra automobilului și a adevăratului rol al acestuia în viețile noastre. Rămase lângă balcon, uitându-se la tamponarea de jos. Farurile iluminau cutele mari ale țesutului cicatrizat de deasupra sprâncenelor și gurii sale, puntea nasului rupt și pus la loc. Încă mai țineam minte de ce fusese curmată brusc cariera lui Vaughan - la jumătatea serialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am rămas blocat într-un ambuteiaj. Șirurile de mașini oprite ajungeau până la orizont, unde se uneau cu digurile rutiere ticsite ale șoselelor de la vest și sud de Londra. În timp ce avansam poticnit, apăru în depărtare blocul în care locuiam. Deasupra balustradelor balconului de la camera de zi o puteam chiar vedea pe Catherine prinsă într-o operațiune complexă, dând două sau trei telefoane și notând ceva într-un carnețel. Într-un fel neașteptat, părea să joace rolul meu - știam deja că mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
operațiune complexă, dând două sau trei telefoane și notând ceva într-un carnețel. Într-un fel neașteptat, părea să joace rolul meu - știam deja că mă voi întoarce la apartament în momentul plecării ei, adoptându-mi poziția de convalescent pe balconul acela descoperit. Pentru prima dată mi-am dat seama că, șezând acolo sus, la jumătatea înălțimii acelei fațade goale a apartamentului, mă aflasem la vedere pentru mii de automobiliști în așteptare, dintre care mulți trebuie să fi speculat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos, încercând să găsesc această rampă paradiziacă, acel gradient larg de-o milă și susținut de umerii a două figuri arhanghelice, pe care să poată circula toate mașinile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deplină libertate.Dar, prin abuzul domnului Emil, iată unde am ajuns. Ca să nu putem nici să ne...și să ne... fără taxă! Nu mai suportăm. Facem o nouă revoluție. Da! O nouă revoluție! Asta vrem! Domul Emil a ieșit în balcon. Și unde nu au început a zbura, către persoana sa, obuze și molotovuri, cu marfă din cea care parfumase atât de intens,în ultimele săptămâni, frumosul și faimosul oraș, Coada Vacii! Și, dă-i, manifestanții, cu portavocile, și cu ghiulelele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a zbura, către persoana sa, obuze și molotovuri, cu marfă din cea care parfumase atât de intens,în ultimele săptămâni, frumosul și faimosul oraș, Coada Vacii! Și, dă-i, manifestanții, cu portavocile, și cu ghiulelele care împroșcau, toți pereții, din preajma balconului, cu spurcăciune! Văzând că nu-l ascultă nimeni, domnul primar Emil Boc a dispărut. Și s-a retras pe poarta din spate.în timpul ăsta, manifestanții au pătruns în primărie, au cucerit-o integral, obligându-i, pe funcționarii sechestrați, să dea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aromitor, după ce serviră câte ceva, după o cafea, elîi făcu semn, din nou, spre pat. Ea se urcă înaintea lui. După ce se iubiră din nou, adormiră. Se treziră către seară. Din nou - la duș. Din nou - la masă. Apoi - afară,în balconul încărcat de verdeață și de răcoare, pe dinafară, și de profundă fierbințeală,în interiorul sufletelor, trupurilor și inimilor domniilor lor. Profesorul o invită, jos,în curte, pe una din băncile aflate, din belșug, pe marginile aleilor betonate. Se așezară. Elîi ceru, dacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care mai stă un timp cu chirie la Cotroceni, doar pentru a completa anihilarea definitivă a conștiinței naționale, deci spuneam când Boc tocmai se apucase să mai verse un cazan de lături, cu garnitură de minciuni, asupra țării românești, de la balconul Parlamentului s-au auzit acele cuvinte, scrise mai sus, și care sunt pe buzele și în mintea fiecărui român nepedelist al zilelor noastre. Și a urmat gestul, care a făcut ca știre de presă, înconjurul întregului glob pământesc. Adrian Sobaru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acele cuvinte, scrise mai sus, și care sunt pe buzele și în mintea fiecărui român nepedelist al zilelor noastre. Și a urmat gestul, care a făcut ca știre de presă, înconjurul întregului glob pământesc. Adrian Sobaru, s-a aruncat de la balcon ,cu capul în jos, ca semn al deznădejdii unei țări întregi. A sărit de la balcon, în mijlocul parlamentarilor, oprind din măcinarea nesimțită a vorbelor goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nepedelist al zilelor noastre. Și a urmat gestul, care a făcut ca știre de presă, înconjurul întregului glob pământesc. Adrian Sobaru, s-a aruncat de la balcon ,cu capul în jos, ca semn al deznădejdii unei țări întregi. A sărit de la balcon, în mijlocul parlamentarilor, oprind din măcinarea nesimțită a vorbelor goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul de la tribună, s-au trezit deodată parcă dintr-o transă, unii parlamentari, mai fără experiență
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
facă o cetate perfectă și greu de cucerit, de către oamenii simpli, dar după cum s-a văzut nenorocirea poate veni de sus. Nu, nu de Cel de Sus, fiindcă El este prea departe, pentru români, ci de la cei cinci metri ai balconului de la Parlament. Și uite așa acest Parlament de rahat, a reușit să ajungă tocmai de Crăciun, pe prima pagină a ziarelor din toată lumea. Se holba Boc, fără să înțeleagă pe loc ce se întâmplase. Pentru el, ca și pentru cei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
încă fără nici o rușine mai vor și libertate. Cred că în zilele următoare, pentru protejarea eficientă a aleșilor națiunii, se vor lua măsuri urgente ca să se distribuie fiecărui parlamentar cască de protecție și să se pună niște panouri avertizoare sub balcoane: „Atenție, cad oameni!”. Acestea să fie ținute acolo până se vor putea înlocui cu altele pe care să scrie „Atenție, bucurați-vă, cade Băsescu!”... Băsescu iar vorbește Este ajunul Crăciunului. Moțiunea de cenzură pe tema salarizării a căzut, cum era
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Băsescu iar vorbește Este ajunul Crăciunului. Moțiunea de cenzură pe tema salarizării a căzut, cum era de așteptat. A căzut, nu multă vreme după ce Arian Sobaru a făcut gestul suprem, de a protesta împotriva călăilor poporului român, aruncându-se de la balconul Parlamentului. Iepurașul cel viteaz, investit de Băsescu personal cu rangul de prim ministru, a trecut repede peste acest așa zis incident, de parcă autobuzul comunal ar fi călcat un câine comunitar și a vorbit mai departe de la tribună. Că un om
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Baraba Gata, au trecut cele trei zile ale creștinescului chiolhan. Cei care au avut, puse la dos, plante etnobotanice, le-au folosit, cei care n-au avut de nici unele, au găsit ei o frânghie și au folosit-o, săritura de la balcon a lui Adrian Sobaru, a folosit doar ca știre de presă pentru o zi, însă majoritatea românilor, credincioși convinși întru Hristos, au petrecut așa cum se cuvine, începând cu pomana porcului și sfârșind mai puțin ortodox, la spital pentru a fi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
al meu! El râde încetișor, parcă s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Laur pleacă mai departe, o umbră pândește de peun balcon, ridică privirea însă ea se retrage iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]